Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 49

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dov spune:

eu te tot citesc, si tot citesc, si tot citesc...si, probabil firea mea practica ma impiedica sa nu ma intreb: de ce atatea explicatii, atatea de ce-uri? in ce-l priveste?

motive gaseste si ala de e alcoolic...sunt convinsa ca daca stai sa asculti viata fiecarui dependent de ceva ii vei gasi destule motive pentru care o face...viata este o "bitch"...ei si? nu toti cedam in fata nenorocirilor.

indiferent de imaturitatea lui sufleteasca(desi sincera sa fiu, nu cred ca ar suferi de asa ceva), de ne-implinirea lui...de fapt este doar un tip care nu va fi niciodata al unei singure femei. punct. asta e viciul lui, asa cum altii au altele, tipul asta nu va niciodata constant. chiar daca peste ani va zice tot de tine ca iubirea vietii lui ai fost si vei ramane tu, el nu poate trai fara adrenalina/emotiile unei noi iubiri.

de ce nu se poate rupe odata? pentru ca stie si el ca ceea ce face este ingrozitor...este o lupta si-n sufletul lui, dar firea va invinge. asta e el, si nimic nu-l va schimba.

se tot dau sfaturi pe aici de genul ingirejeste-te, slabeste, imbraca-te asa si pe dincolo...din pacate, barbatii, odata indragostiti habar n-au de ce mai faci sau nu tu. sau prea putini ii mai afecteaza. si apoi, mi se pare logic, si cand ai aparut tu in viata lui, doar nu erai singura femeie sexy/desteapta/implinita, etc...ei si? el te-a ales pe tine. ei bine, acum sufletul lui alege pe alta.

mi se pare tragic ce ti se intampla, mai ales pentru cei 3 copii...ce sa mai zic de cea mare, care nici acum nu e pe deplin impacata cu primul divort, acum trebuie sa treaca si prin al doilea. este ingrozitor, dar din pacate,(si sa dea Domnul sa ma insel), inevitabilul va avea loc oricum.


daca vei ramane "goala" dupa asa o iubire? DA, dar doar o perioada. daca vei sti cum sa ceri si ce sa ceri de la viata, vei fi iar fericita.dar asta e deja un alt subiect.cert e(nu stiu daca-ti amintesti, eu-s cea careia i-a murit sotul, cel pe care l-am iubit/adorat, cu care am fost mai mult decat fericita) ca daca as gandi asa tragic, la aproape 34 de ani, ar trebui sa urlu zilnic. si recunosc ca au fost si asa zile. dar, prietenii si altele m-au invatat ca nu depinde decat de mine sa fiu fericita. normal ca ce-am avut nu voi mai avea, asta nu inseamna ca nu ma pot bucura si de ce as mai putea avea.

as avea multe de zis, dar deocamdata cred ca e timpul sa incerci sa te gandesti doar la tine si copiii tai, la cat de puternica va trebui sa fii in urmatoarea perioada pentru ei.

din toata inima iti doresc multa multa multa putere.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Citat:
citat din mesajul lui Un_cabotin

ilia_99,
Nu pretind ca sunt ghicitor sau clarvazator, dar si eu am trecut printr-o 'aventura extraconjugala'...
Nici eu nu-s lash (oare?), si mi-e imi place sa spun in fata adevaruri care dor, asa ca voi incerca sa citesc printre randurile tale:
Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

Cind eram deja in 8 luni au incept sa curga telefoane seara si multe sms-uri. Initial, am incercat sa le ignor si sa ma mint ca o fi vorba de afaceri. Pina cind n-am mai putut - mentionez ca nu-s vreo tuta - si a tb sa admit ca e o alta femeie. L-am intrebat, a negat ca ar avea o relatie, mi-a spus ca e doar cineva in ale carui pb s-a implicat pt a le uita pe ale lui. I-am spus ca doresc sa inceteze aceasta comunicare, lucru care s-a intimplat.

Sotul tau (partenerul) are in continuare o relatie cu persoana respectiva.
Nu a renuntat la ea, nu 's-a implicat in alte probleme', nu, nu si nu.
S-a indragostit de 'ea' si acum se va muta singur (in cel mai bun caz) sau impreuna cu ea (in cea mai probabila situatie).
Te minti iar singura daca-l crezi (si) de data asta.
Treaba cu terapia si singuratatea care-i va lamuri gandurile e clasica.
Adevarul poate fi incredibil de crud.
O iubeste pe 'aia', i-e rusine sa recunoasca sau mai are o urma de responsabilitate si decenta fata de familia voastra, si de aceea nu-ti spune adevarul.
Unii spun ca asta e lasitate...
Daca tu crezi ca ajuta, poti sa incepi sa te interesezi, sa-l 'spionezi', si cu siguranta vei afla adevarul... Poate are un al doilea mobil, poate-si scrie mesaje dela servici etc.

Sa nu uit, a inceput sa intarzie seara la servici, la prieteni, la cumparaturi, la mama lui, la sora, fratele lui? Daca da, e si mai clar.

Daca vrei sa-l recuceresti vei avea de luptat aprox. doi ani... cat va tine 'marea' lui iubire. Asta daca ai noroc.
Vezi si celelalte postari ale mele pe aceeasi tema.

Repet, iti scriu din proprie experienta!

Si inca ceva, in incheiere:
Nu prea cred ca (mai) ajuta sa slabesti, sa arati foarte bine etc. Omul (tau) e "dus", nu (mai) are ochi pentru tine, nu-l mai interesezi. Singurele fire care va leaga sunt copii si amintirile. Poate si sentimentul lui de responsabilitate fata de (fosta) familie.

Sper din tot sufletul sa nu am dreptate.









Sunt perfect de acord cu ce a scris Un cabotin. Cumva si eu, tot din proprie experienta, din jena, si mustrari de constiinta, incercand sa te convingi mai ales pe tine insuti, sustii ca ai nevoie de timp, gandurile, schimbari emotionale survenite peste noapte...bla-bla...

Si eu sper sa nu avem dreptate...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

vad ca v-ati pus de acord cu ce a scris Un cabotin (mltumesc, apreciez interventia ta!)un amanunt pt cele care nu ti-au citit pov sau au uitat-o: sotia ta a avut si ea o aventura inainte de a ta. de unde ma gindesc eu ca o fi fost si vreun resentiment ascuns care te-a indemnat sa faci ce-ai facut: doi ani e mult sa chinui un suflet...
dar, lasind deoparte amanuntele, care sunt diferite in cazul fiecaruia, vorbesc despre cazul meu: nu am dovada ca sotul meu are o relatie cu alta femeie. dar.. am mai spus, nu exclud aceasta posibilitate. deci, pornim de la premisa ca are o amanta.
cind se vad? nu lipseste de acasa seara, nu intirzie nicaieri, in cele 2-3 we cind a fost plecat fara mine din toamna si pina acum, stiu si unde si cu cine, am verificat tot. facem baie in fiecare seara copiilor impreuna, merge la terapie, citeste ce-i da terapeutul, discuta cu mine de multe ori despre subiectele respective.
are un alt telefon, pe care il stiu, il foloseste ff rar si nu e nimic in el, am verificat si asta.
nu foloseste mess.
nu (mai) primeste telefoane aiurea noaptea, nici mesaje.
nu ne certam, nu ne injuram, vorbim despre pornit o afacere a mea, rearanjatul casei in vara asta, etc. ( e adevarat, inca nu e clara treaba cu mutatul lui, adica daca o mai vrea, daca o s-o faca, etc. dar vb cu mine toate astea ca si cind il implica la fel de mult)
viata sexuala... numai de bine. nu zic eu, o zice el. cu initiativa din ambele parti, slava Domnului.
deci... unde e amanta in toata treaba asta? fizic.. cind are timp si disponibilitate pt ea?
Un cabotin, tu iti faceai timp, stand mai putin acasa din cite imi amintesc. El e acasa, cind nu e la birou. (Ba mi s-a intimplat sa-l banuiesc, cind imi spunea ca are o intilnire de afaceri, ca ma minte si sa fiu atenta. La 5 minute dupa il auzeam vb la telefon cu cel cu care tb sa se vada, stabilind detaliile. Va rog nu-mi spuneti ca-si pune partenerii de business sa-l sune, ca sa aiba alibi in fata mea, ca niciun om intreg la cap nu s-ar expune asa in fata unor straini, mai ales cind corectitudinea ar trebui sa te recomande ca celalalt sa vrea sa faca afaceri cu tine. )
Dar...revin: si daca, cu toate astea, eu gresesc si are o amanta: de ce nu pleaca? daca e maritata si n-are loc la ea, mai are o casa care-l asteapta, spatiu destul, bani are, unde e pb? de ce s-ar crampona atita vreme de mine?

Pt ca vad ca v-ati pus de acord ca e o alta femeie, ok, accept, aveti dreptate si eu sunt oarba sau incerc sa-i inventez scuze. Dar de ce nu pleaca?
Un cabotin, tu de ce n-ai plecat? Desi tie poate a incept sa-ti fie jena si rusine ca te vor judeca ceilalti dupa ce s-a aflat. Dar de el nu stie nimeni, deocamdata, dupa cum se vede nici eu , deci ar putea sa plece si sa apara cu mindra linistit, in lume, peste 2 luni, na... "Ahh, abia am cunoscut-o"! Simplu...
Asa ca, raspundeti-mi, va rog, poate eu gresesc total: de ce nu pleaca?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

ilia,eu nu vreau sa zic ca are pe alta....
nu avem de unde sastim....insa nu pleaca tocmai pt copii,tocmai pt ca are o casa ,o masa...o femeie a lui...
asa cum esti tu eu cred ca inca tine la tine si daca e vb de amanta,atunci in mintea lui isi spune ca iubeste doua femei si ce nu are una are cealalta si viceversa

apoi la fazacu intalnitul mai exista momente din zii cand se pot vedea...de examplu in pauza de masa...
ce tu il urmaresti pas cu pas?
poate ca se vad o data pe saptamana,joia de la 12 la 15
daca "presupusa"e si ea casatorita sigur nu are cand nici ea...si uite ca se poate gasi timp

asta sa ca scenariu

iti spun io care sunt patita

Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
TELEDON PENTRU MIHAITA,IN RETEAUA ROMTELECOM

**********0 900 900 320-pt 10 euro**********
**********0 900 900 325-pt 5 euro**********



si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio ,mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

ilia...referitor la acest aspect eu m-am abtinut de la comentarii...unii nu pot intelege ca nu e musai sa ai pe altcineva si sa ai un comportament ca al lui...am avut un unchi,care dupa ce a avut o casnicie ok, de la varsta de 21 de ani, dupa ce si-a vazut fata realizata, casatorita, cu copil, realizat cu o mare afacere, a venit intr-o zi acasa,la 60 ani, fara sa fi stiut si banuit nimeni, si a spus ca a facut destule pt ei, acum vrea sa traiasca si pt el. Si a plecat cu o tipa mai tanara cu 20 de ani

...ce am vrut sa spun cu asta, ca nu e musai sa ai justificarea unei alte relatii ca sa nu stii ce vrei neaparat de la viata...nu pentru ca esti prost, nu pentru ca nu esti maturizat, nu pentru ca nu esti responsabil, ci pentru ca esti construit altfel si suferi schimbari de la un an la altul...schimbari care nu au de a face cu partenerul, copii,afacerea.

Ilia, imi place la tine faptul ca nu abandonezi, nu "lupta" cu sotul, ci lupta cu tine insuti, de a dori iubire, pt ca si eu ca si tine nu ma simt implinita daca, am copii,famile, casa, masa,afacere...vreau si iubire si nu vad nimic in asta rau.

Respectul, prietenia,atasamentul...da, e ok, el vine la o varsta la care trebuie sa vina biologic totul...dar pana atunci...cat esti "viu" cam greu sa te multumesti cu atat...daca celalalt nu poate tine pasul cu asta...e o adevarata problema. Pentru unele femei NU e valabil...pentru unele DA...altele nici nu STIU ce vorbim noi aici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

balanta ai inteles asa de bine... nu lupt cu sau pt sotul meu. lupt cu mine insami si n-o sa abandonez decit cind o sa mor. pina atunci lupt, fiindca mi se pare cel mai important lucru in viata: sa cistigi pariuri puse cu tine, nu cu ceilalti, mai ales ca doar alea depind de fortele tale.
spunea Un cabotin ca e inutil sa slabesc, sa ma aranjez, etc.. n-am slabit, n-am mers la sala, nu m-am "reconstruit" fizic sa-mi recapat sotul.. oricum, n-ar fi contat daca gindurile lui erau in alta parte. (nu cunosc niciun barbat sau femeie care sa-si fi inselat partenerul fiindca avea 10 kg in plus fata de momentul nuntii. toti inselam fiindca simtim ca nu ni se da atentie, fiindca nu ne simtim iubiti, apreciati, valorizati.) am facut-o sa-mi demonstrez mie ca pot, ca dupa ce am adus pe lume 3 copiii, cu toate sacrificiile implicate de sarcini, pot inca sa fiu femeie, in cel mai autentic mod cu putinta. pot sa fiu slaba, sexy, dezirabila, vie... pt mine, in primul rind! si recunosc, ma simt gratificata de toate complimentele pe care le primesc, imi demonstreaza ca am putere sa fac ce-mi pun in cap.
nu ma lupt acum sa inteleg parametrii in care se desfasoara viata mea ca sa-mi inteleg sotul, nu-i caut lui scuze, imi caut mie raspunsuri si doar mie imi vor folosi si, eventual, copiilor mei, daca vor dori sa ma intrebe. cred ca, cunoasterea pe care o capat in timpul acestui proces de analiza, ma va ajuta sa le dau lor, mai tirziu, raspunsuri mai complete decit am primit eu la virsta intrebarilor. sau macar o alta perspectiva asupra vietii, fata de cea limitata de la care am plecat eu..
pe de alta parte, cred ca dorinta de a cauta intr-un alt partener ce spui ca nu ai acasa, vine dintr-o neimplinire mult mai profunda decit cea sexuala. aia e doar un pretext. scria un cabotin in topicul lui "cind nevasta spune ca o doare capul, cind refuza sex oral, anal, etc... cind nu-ti spune ca esti cel mai frumos, cel mai dorit, etc..." bullshit! cind tu - barbat sau femeie, nu tu, cabotinule - vrei lucrurile astea, le faci sa se intimple. daca nu se intimpla, te intrebi de ce si apoi, dupa ce-ti stabilesti partea de vina, ai doua optiuni: traiesti asa, in continuare, fiindca atit iti poate da partenerul tau sau pleci.
cind astea s-au intimplat la inceput si nu se mai intimpla dupa citiva ani, n-o fi si vina ta? ca doar partenerul a fost linga tine, cu asteptarile si visele lui, tu le-ai vazut, le-ai implinit, te-au interesat? nu, te-ai luat cu cotidianul, ai acumulat frustrari si... hopa! ai gasit - intimplator, nu ca ai fi cautat febril cu tot subconstientul tau, sic! - pe cineva care-ti implineste tie visele. e imaturitate emotionala si atit! daca ai fi muncit putin la relatia cu cel de linga tine, daca ai fi inteles ca o relatie de cuplu presupune si asumarea responsabilitatii pentru ea, n-ai fi ajuns aici. (nu muncim la birou doar in prima saptamina dupa ce ne-am angajat, municm tot timpul ca sa ne primim banii, de ce nu facem la fel si in relatii. "ah, m-am insurat/maritat, acum nu mai tb sa fac nimic"...si cind pronuntam prima oara cuvintul "despartire" ne intrebam de ce ni s-a intimplat tocmai noua...)
eu am facut toate astea, am ignorat mesajele celui de linga mine, l-am luat for granted, am gresit. el a facut la fel si.. uite unde am ajuns!
chiar daca a ajuns sa aiba o relatie asta toamna, sau macar sa-si doreasca o relatie cu altcineva, e si vina mea, in mare parte. e si imaturitatea lui ca nici el n-a auzit mesajele pe care i le dadeam. dar suntem amindoi vinovati, in egala masura.
si atunci... cind apare altcineva care-i da ce eu am refuzat sa-i dau, ma supar, ma duc si ma iau de par cu amanta, ca-mi distruge familia - oare nu eu i-am dat voie sa mi-o distruga? - ii cer lui imperios sa ma iubeasca din nou pe mine si doar pe mine, ca asa trebuie, ca avem copii, ca vb lumea??? sau imi iau seama si incerc sa dreg busuiocul, facind lucruri pe care el si le doreste, fiindca stiu ca am gresit? bun, n-o fac la nesfirsit, dar daca si el incepe sa-mi raspunda, nu inseamna oare ca abia acum incepem sa comunicam, de fapt?
Din motivele astea, cabotinule, eu nu am sa fac niciodata ce ai scris tu ca a facut sotia ta ca sa te "recistige". Uite, te provoc la un exercitiu de sinceritate: au trecut 3 ani, zici, de la aventura ta. De cite ori s-a intimplat sa te intrebi, in rastimpul asta, in sinea ta, cum ar fi fost daca ai fi ramas cu cealalta? De cite ori de atunci te-ai mai gindit la ea? (Are si un scop intrebarea asta, o sa ti-l spun dupa ce-mi raspunzi, daca imi raspunzi.)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

vad ca v-ati pus de acord cu ce a scris Un cabotin (mltumesc, apreciez interventia ta!)un amanunt pt cele care nu ti-au citit pov sau au uitat-o: sotia ta a avut si ea o aventura inainte de a ta. de unde ma gindesc eu ca o fi fost si vreun resentiment ascuns care te-a indemnat sa faci ce-ai facut: doi ani e mult sa chinui un suflet...
dar, lasind deoparte amanuntele, care sunt diferite in cazul fiecaruia, vorbesc despre cazul meu: nu am dovada ca sotul meu are o relatie cu alta femeie. dar.. am mai spus, nu exclud aceasta posibilitate. deci, ###### de la premisa ca are o amanta.
cind se vad? nu lipseste de acasa seara, nu intirzie nicaieri, in cele 2-3 we cind a fost plecat fara mine din toamna si pina acum, stiu si unde si cu cine, am verificat tot. facem baie in fiecare seara copiilor impreuna, merge la terapie, citeste ce-i da terapeutul, discuta cu mine de multe ori despre subiectele respective.
are un alt telefon, pe care il stiu, il foloseste ff rar si nu e nimic in el, am verificat si asta.
nu foloseste mess.
nu (mai) primeste telefoane aiurea noaptea, nici mesaje.
nu ne certam, nu ne injuram, vorbim despre ###### o afacere a mea, rearanjatul casei in vara asta, etc. ( e adevarat, inca nu e clara treaba cu mutatul lui, adica daca o mai vrea, daca o s-o faca, etc. dar vb cu mine toate astea ca si cind il implica la fel de mult)
viata sexuala... numai de bine. nu zic eu, o zice el. cu initiativa din ambele parti, slava Domnului.
deci... unde e amanta in toata treaba asta? fizic.. cind are timp si disponibilitate pt ea?
Un cabotin, tu iti faceai timp, stand mai putin acasa din cite imi amintesc. El e acasa, cind nu e la birou. (Ba mi s-a intimplat sa-l banuiesc, cind imi spunea ca are o intilnire de afaceri, ca ma minte si sa fiu atenta. La 5 minute dupa il auzeam vb la telefon cu cel cu care tb sa se vada, stabilind detaliile. Va rog nu-mi spuneti ca-si pune partenerii de business sa-l sune, ca sa aiba alibi in fata mea, ca niciun om intreg la cap nu s-ar expune asa in fata unor straini, mai ales cind corectitudinea ar trebui sa te recomande ca celalalt sa vrea sa faca afaceri cu tine. )
Dar...revin: si daca, cu toate astea, eu gresesc si are o amanta: de ce nu pleaca? daca e maritata si n-are loc la ea, mai are o casa care-l asteapta, spatiu destul, bani are, unde e pb? de ce s-ar crampona atita vreme de mine?

Pt ca vad ca v-ati pus de acord ca e o alta femeie, ok, accept, aveti dreptate si eu sunt oarba sau incerc sa-i inventez scuze. Dar de ce nu pleaca?
Un cabotin, tu de ce n-ai plecat? Desi tie poate a incept sa-ti fie jena si rusine ca te vor judeca ceilalti dupa ce s-a aflat. Dar de el nu stie nimeni, deocamdata, dupa cum se vede nici eu , deci ar putea sa plece si sa apara cu mindra linistit, in lume, peste 2 luni, na... "Ahh, abia am cunoscut-o"! Simplu...
Asa ca, raspundeti-mi, va rog, poate eu gresesc total: de ce nu pleaca?




ILIA...nu ar trebui sa sciu acest post, din multe motive, dar rog pe toata lumea sa se abtina de la comentarii in plus si aiurea. Eu sper din tot sufletul sa nu fie altcineva, ca va fi greu ...

Dar, habar n-ai ce forte gasesti in tine cand vrei. Uite, tu stii cumva parte din povestea mea. Stii ca iubesc pe altcineva. Si sa stii ca nu lipsesc de-acasa noptile, nici WE-urile, la ora 19.00 fac baie copiilor mei, ii hranesc si ii culc. Nu vb pe mess, nu tastez nici un mail de-acasa(nici pe forum nu stau de-acasa), am un alt tel mobil de pe care vb , pe care il tin la serviciu. Si totusi, vb zilnic cu el si ne vedem aproape zilnic, macar o ora-o ora jumate. Si povestea asta dureaza de anul trecut din sept. Si nu stie nimeni.

Si celalalt, nu e insurat si n-are copii. De ce nu plec? PENTRU COPIII MEI!!! E singurul motiv, pt copiii care-l iubesc pe tatal lor Si le este un tata bun. Iarta-ma....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anyella spune:

Ilia,eu sint cea care am exclus din start despartirea. Nu pot intelege separarea.Sub nicio forma.Daca a mai facut asta,daca i-ai mai acceptat asta (din cite imi amintesc eu,da) e clar ca el are nevoie de singuratate.Daca ai acceptat o data,inseamna ca el stie ca vei accepta iarasi.

Nu sint de acord cu compromisurile facute de tine,pentru ca nu imi imaginez asa ceva in viata mea.Dar,voi aveti stilul vostru de viata. Vi l-ati impus reciproc.El tie sau tu lui...voi stiti.

Referitor la comunicare : probabil si aceasta are o limita intre voi.Daca omul merge la psihoterapeut si nu comunica cu sotia,cu prietenii,cu rudele probabil este un introvertit care poate sa isi descarce gindurile in fata unui profesionist.Probabil ceea ce face,tot ceea ce face ,tine de profesionism.Cind un asfel de om simte ca nu stapineste situatia,desi se stie capabil,cind in cale i se ivesc probleme de nerezolvat (sau greu de rezolvat) refuleaza.Si pe cine? Decit pe cei care stie ca ii sint devotati.Adica,tu.



----------------------------------------------
Tashi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

ilia,cum ziceam...uite ca-ti spune si laliu

si eu iti doresc din suflet sa nu fie asa...dar incearca sa pui (macar putin) raul in fata!
de ce-ti spun toate astea? pt ca e mai bine sa fii pregatita...macar daca nu e ,nu e si toata lumea e fericita,dar daca e cineva durerea va fi mult prea mare daca te ia pe nepregatite....
stiu,nu conteaza ,nu te afecteaza,tu ce faci faci pt tine(si sunt de acord) dar stii cum e "socoteala din targ cu aia de acasa...."

doar atata am vrut sa-ti spun

Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

lalilu, multumesc pt curaj, dar recunosc, m-ai blocat... incerc sa nu te judec, marturisesc insa ca mi-e greu, iarta-ma.
si tocmai fiindca vreau sa inteleg te intreb citeva lucruri:
- ce inseamna stau pt copii? daca ai divorta de sotul tau, care e un tata bun, crezi ca el ar deveni dupa aceea un tata mai putin bun decit e acum? (tu nici macar n-ai framintarile barbatului, care de obicei, nu mai sta in aceeasi casa cu copiii dupa divort, aici pot sa-l inteleg pe sotul tau ca nu se muta. implicit si pe al meu (sic!)
- daca iubitul tau - ca stiu ca nu-ti place cum suna amant - va pleca miine intr-o relatie mai simpla decit cea pe care i-o poti oferi tu acum, ce-ai sa simti? ai sa-ti urasti sotul ca e un tata bun si de aceea n-ai putut sa-l parasesti; ai sa te urasti pe tine ca n-ai avut puterea de a-ti asuma cursul vietii sau ai sa-l urasti pe el ca pleaca si nu te iubeste chiar si asa...? si daca totusi n-ai sa urasti pe nimeni, nu crezi ca vei trai cu resentimente, cu frustrari ca ti-ai negat dreptul la iubire?
lalilu, nu sunt reprosuri, sunt curiozitati, vreau sa inteleg ce simte un suflet impartit, pt ca n-am fost in situatia asta pina acum. poti sa-mi raspunzi pe PM, daca vrei, dar as vrea sa-mi raspunzi. iar daca o sa raspunzi aici, ii rog si eu pe toti cei care posteaza sa-ti respecte macar curajul de a vorbi despre viata ta si sa nu facem comentarii deplasate.

iar cu copiii, ne mintim singuri. ei simt, indiferent de virsta. ne nastem cu un bagaj de emotii, imprimate din timpul vietii intrauterine, iar apoi simtim tot. si cind mama e suparata, si cind e vesela si cind plinge si cind nu-l iubeste pe tata sau tata pe ea. tot! "e mic si nu stie" mergea acum 20 de ani, intre timp psihologia infantila ne-a explicat cit suntem de naivi...:( (recomand cartile lui Francoise Dolto, psiholog francez, specializat in psihologia infantila,o sa fiti uimiti!)

PS: lalilu, acum vine reprosul.. "Eu sper din tot sufletul sa nu fie altcineva, ca va fi greu ..." spui tu despre povestea mea.... iarta-ma si tu pe mine...

Mergi la inceput