Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

buflea spune:

Eu cred ca are pe cineva ... poate nu fizic, poate nimic finalizat, dar cineva, altcineva decat tu, ii deranjeaza mintile. O fi un flirt, o fi vreo prietenie din asta care avanseaza ...oricum de la mine se vad toate simptomele unui mascul cu remuscari conform zicalei "ochii-i vad, inima-i cere, constiinta nu si nu" ...
Stie ca esti o mama si o partenera buna, nu are ce iti reporsa, isi iubeste copiii si fara tine ramane si fara ei, dar gandurile ii sunt la alta ...si cred ca incearca de ceva vreme sa se limpezeasca si ori nu e lasat, ori nu poate, ori o combinatie ...
Ce e de facut ? Nu stiu exact, cred ca nimic ... trebuie sa te detasezi (of ! stiu ca imi e usor sa stau pe margine si sa dau din clape), sa-ti vezi de viata ta care oricum este plina si golul pe care el il sapa in inima ta, umple-l cu cei mici ... si incearca sa-ti intaresti independenta - pune niste bani separati, fii pregatita cu ceva idei de inchiriere daca e sa ai nevoie ...etc.
E bun si sfatul de mai sus ... dar daca el are gandurile aiurea, mi-e ca orice ai face, nimic nu are sansa de succes.
Numai timpul o sa le rezolve ...

ilia_99 spune:

ayleen, sa zicem ca fac si asta, ca ce ma costa? dar el.. el ce-mi da mie? pe mine cine ma lauda, cine imi spune ca sunt sexy si miros frumos? in afara de prietenii din jur desigur. dar el, nu! m-am intilnit zilele trecute cu un prieten, ne stim de vreo 11-12 ani, nu m-a mai vazut de vreo luna. a ramas cu gura cascata si mi-a zis ca daca mi-am propus sa arat din nou ca la 19 ani, cind m-a cunoscut el, pot sa bifez si sa trec mai departe ca mi-a reusit. m-a flatat, desigur, dar.. barbatul meu, cel pe care il iubesc, caruia i-am nascut copiii, caruia ii gatesc zi de zi cu dragoste, de care mi-e dor in fiecare ora cind nu e linga mine... el de ce nu vede?
probabil ca e asa cm spui tu, cum mi-a mai spus o alta prietena: il complexex. nu pt ca sunt eu cea mai tare din parcare, ca am si defecte destule, dar pt fiind asa cum sunt, completa, cum zice el, totusi el nu ma poate iubi pe de-a intregul. si pt ca nu se poate supara pe el cind recunoaste asta, se supara pe mine, nu e mai simplu? pt ca nu-ti ajunge tot rivanolul din lume sa pansezi un orgoliu ranit!
nu stiu daca exista o alta femeie, cm spui tu buflea dar si daca exista trebuie sa fie una inferioara mie, adica cu mai putine calitati decit mine, fiindca aia ar ajuta la orgoliu: e mai usor sa-i explici constiintei nemultumite de ce nu poti iubi un om lipsit de valoare, te pune pe tine in fata ta intr-o pozitie de superioritate. pe cind daca omul de linga tine, care te mai si iubeste, e unul valoros, cum esti tu daca nu-l poti iubi? probabil incapabil de iubire.. ahh.. si cind ai un orgoliu de 3 ori mai mare decit tine si vreme de 42 de ani te-ai straduit sa te minti singur, ca sa-ti faci, in oglinda, o imagine care sa te multumeasca, cum sa accepti deodata asa ceva? ca esti gaunos emotional, ca nu-ti poti asuma responsabilitatea unei iubiri, fiidca n-o poti duce? ca nu e vorba de femeia de linga tine, dupa cum n-a fost vina nici a celei de dinaintea ei, nici a celei de dinainte.. ci a ta? doar a ta, atitea zile si nopti pierdute, atitia ani degeaba.. ca, de fiecare data, cautind o alta femeie care sa te indeparteze de cea cu care erai, trecind dintr-o relatie in alta, n-ai facut decit sa fugi de tine, sa te ascunzi de sufletul tau, ca sa nu-ti poate spune ce-l doare si ce vrea. dar pina la urma nu mai poti fugi! te-a ajuns din urma si-ti cere socoteala ca atita amar de viata l-ai lasat singur... ca un copil pe care il neglizeji si, ajuns adult, iti arunca in fata reprosuri care te ustura, desi stii ca are dreptate..
ah, daca as fi inteles lucrurile astea mai devreme mult chin mi-as fi scutit. caci nu stiti cit de in serios am luat reprosurile lui cum ca eu sunt de vina si cit m-am straduit sa ma schimb, ca sa-i fiu pe plac si tot nu era nimic bine. nici n-avea cum, saraca de mine...

conchita spune:

si, ah, daca le-ai fi inteles mai devreme sa le fi citit si eu mai devreme...ibidem. explicatia este super logica si cred ca e valabila suta la suta. am trait jde ani degeaba, mirandu-ma adica, de ce barbatii "perfecti" se insoara cu "inferioare" si invers la femei. de d'aia, de ce-ai spus tu, exact asa...

eu nu cred in optimismul care vede jumatea plina a paharului si care iti sopteste iluzoriu la ureche ca lasa-l, la colt te asteapta fat frumos care te-ar lua si cu cinci copii, si dupa zece casatorii doar pentru ca esti tu frumoasa, desteapta, gospodina, ce mai, perfectiunea intruchipata. nu se pupa cu realitatea si cu logica. de aceea cred ca despartirile astea de sufletul pereche care nu e destul de matur sa realizeze ce are sunt cu atat mai tragice - dupa aceea nu urmeaza mai nimic. sau ce urmeaza e asa, de carton...

ayleen, suna bine ce zici tu. laudele astea le produci oricum cand iubesti, vin natural si din admiratie. dar ar fi prea trist daca am incepe sa ne copiem pe noi insine cand, de fapt, nu mai credem in rostul lor. sa le spunem mecanic ca sa pastram langa noi o putica de mascul pe care oricum l-am dispretui profund daca ar ramane langa noi si nu s-ar duce langa "aia" doar pentru ca noi il laudam mai frumos. nu stiu ce sens are o relatie presupus de dragoste in care unul mananca din palma altuia, momit cu artificialitati...

A_Iulia spune:

Daca o sa pui problema asa si ai sa astepti de la el, acum cand criza e in floare, sa-ti ridice vreo statuie, atunci o sa va afundati mai rau.

In acest moment EL este in criza, ceea ce a dus si cuplul vostru in criza. Tu doresti sa iesi din criza (tu mai mult ca el, intrucat el vad ca-si face planuri de mutare), deci pentru moment TU trebuie sa gasesti resorturile prin care puteti iesi din criza. El nu-si pune problema sa iasa din criza, el isi pune problema sa plece.

Ca rolurile se vor inversa in viitor poate fi foarte adevarat, insa pana atunci tu ai un obiectiv, incearca sa-l atingi indiferent daca mijloacele nu ti se par echilibrate.

Ce spune Ayleen ar trebui sa functioneze perfect. Chiar daca nu ti se pare corect, este una din solutii.

Si eu cred ca vreo zana i-a fluturat coada de sirena pe sub nas, si cred ca viitorul depinde in mare masura si de tine. In primul rand trebuie sa te hotarasti ce-ti doresti, in situatia in care apare o a doua femeie: il mai doresti pe el sau nu? Daca raspunsul e da, trebuie sa lupti.

ayleen spune:

Ah, Ilia, poate am uitat sa-ti spun ca aceasta tactica se aplica cu dintii putin stransi. Fireste, tie nimeni nu iti spune ca esti frumoasa, minunata si ca mirosi bine, dar asta, iarta-ma, am stabilit-o deja
Sa fim bine intelese, tu ai spus ca vrei sa depasesti criza (poate nu cu cuvintele astea). Daca insa, pe parcurs, ai schimbat prioritatea si iti doresti iubirea autentica a barbatului tau, vorbim despre cu totul altceva. Ca are sau nu legatura cu tine, sotul tau nu este mistuit de iubire. Ramanand cu el, fii sigura ca what you see is what you get. Nu-ti place, pleci! Asta aud si eu de patru ani, de cand ma plang ca barbatul meu nu ma atinge dragastos, nu ma saruta, nu i se imblanzeste privirea and ma vede, este introvertit complet si este aspru ca o gheara.
Bineinteles ca exista barbati (si femei, de altfel), fara cine stie ce continut sufletesc, fara profunzimi si arderi interioare. Sunt cei care nu dau pentru ca nu doresc nici sa primeasca. Sunt autosuficienti, iar casnicia este pentru ei un mod de a-si afirma si valida social normalitatea, camuflandu-si handicapul.
Din disperarea de a vedea o reactie la iubitul meu, eu l-am parasit in trei randuri. Ultima oara a rezistat fara mine 5 luni. Si da, am obtinut ce doream: doua saptamani de impacare intensa, apoi am intrat in normal. La noi normalul inseamna ca ii iau mana inerta si i-o petrec in jurul taliei mele, iar cu cealalta mana a lui fac "mai-mai" pe obrazul meu! Sa am senzatia ca ma atinge el. In realitate insa el este cel care nu vrea sa ma piarda, el este cel fidel, iar eu sunt cea cu nemultumiri surde, cu doruri de duca si tumulturi. Intotdeauna, in orice relatie, indiferent cat de mult sunt iubita.
De-asta nici nu-mi da prin cap sa fac copii deocamdata. (Si peste cateva zile implinesc 32).
Chiar si dupa ce-i trece amocul, obisnuieste-te cu gandul ca asa e el. Daca vrei sa-l vezi perpelindu-se, daca vrei sa-i produci revelatii, pleci sau il lasi sa plece. S-ar putea sa ajungi si tu la concluzia "ce-am avut si ce-am pierdut..." Te va sustine dorinta de a gasi un barbat care sa se topeasca cand ii mangai obrazul.
M-am gandit ca e foarte posibila si varianta ca sotul tau sa traiasca o idila cu o femeie maritata la randul ei. Care este, probabil, o colega, o angajata, ceva. Probabil una naucitoare ca personalitate, sau fizic, ca sa poata concura cu tine. Caz in care macar stii naibii pe ce picior dansezi. Mai e nevoie sa-ti spun ca in acea eventualitate, esti libera de contract, libera sa ai ce idila vrei tu? Vai, cu cata placere i-as lasa copiii in w/e si m-as duce sa petrec noaptea cu un alt barbat! Neaparat sa ma vada parfumata si pe tocuri, cu cei mai fini ciorapi de matase pe care ii am in sifonier. Fara nici un fel de repros: "fug, dragule, ca pierdem rezervarea la restaurant. Vezi ca ala mic cred ca tocmai a facut caca pe el. Stii tu, te descurci."
Ilia, mi se pare ca-l respecti un pic mai mult decat e cazul pe barbatelul tau cel rasfatat. L-a apucat amocul cand are doi copii? Foarte rau, invata-l ca trebuie sa suporte consecinte. Strica-i week-end-urile, rade-i in nas, bagatelizeaza tragedia. Incearca ceva ce nu ai mai incercat. Orice! In nici un caz nu-l mai pastra pe piedestal, nu-ti fie frica de el! Iti doresc tot binele din lume, pentru ca meriti.

Adela99 spune:

imi amintesc de una din profesoarele mele - frumoasa, sexy, cu un aer distant, rece, desteapta foc - care in ultimul meu an de facultate era in divort de unul din profesorii mei favoriti. ne-am intalnit intamplator intr-o cafenea si spre surprinderea mea, mi-a spus ca el vrea sa divortzeze dintr-un complex de inferioritate. el era combinat de-acum cu o studenta. de mentionat ca si ea, actuala a fost studenta lui inainte de a-i deveni sotie. iar io in gand , la anii mei de-atunci: imbata-te cu apa rece! :)
apoi am inteles ca avea dreptate.
la fel zicea si ea, ca stie ca ar reusi sa-l pastreze, daca l-ar maguli, daca s-ar arata mai vulnerabila, daca-daca ... dar ca ea nu vrea sa faca toate astea, cu toate ca-l iubeste si acum sufera si se vedea pe chipul ei suferintza. si zicea ca nu voia sa faca toate astea, pentru ca probabil e prea mandra dar si pentru ca nu vedea rostul tertipurilor astea, pentru ca nu voia sa traiasca cu o masca pe fatza, pentru ca oricum cu timpul se va demasca.
el s-a casatorit cu studenta (nu stiu daca au ramas impreuna, sau daca el a trecut la studenta a treia ... dar de cate ori poate face asta?), ea s-a recasatorit si ea ... si apoi am pierdut legatura :(

no, ilia, oare ce-am vrut sa-ti spun? :)
ayleen tu zici ca una e sa depasesti criza si alta e sa vrei ca el sa te iubeasca. si probabil ca ai dreptate. da' pentru mine depasirea crizei ar fi chiar ca e capabil sa ma iubeasca si sa mi-o arate. ca altfel la ce bun sa depasim criza? sa depasim criza doar ca sa locuim impreuna? chiar am depasit criza atunci?
ce inseamna de fapt sa depaseasca criza? ca el sa nu mai vrea sa se mute, sa nu mai doreasca sa se lupte cu demonii lui? sa nu mai fie bantuit de demoni?
daca depasirea crizei nu inseamna s-o vada pe ilia asha cum ea isi doreste s-o vada, ce e?

ilia_99 spune:

conchita, de aia mi-e si mie frica, de despartirile astea dupa o relatie in care ai ars complet. nu mi-e teama ca n-o sa am ce minca sau ca n-o sa pot sa-mi cresc copiii, pt ca aici stiu ca o sa ma ajute sa nu le lipseasca lor nimic. mi-e frica pentru sufletul meu de femeie! nu exista fat frumos dupa colt, atita am inteles mai demult nu de acum, si cu atit mai putin te iubeste de arde pamintul in locul in care sta chiar daca esti divortata si cu 3 copii... mai ales ca, desi va multumesc, nu sunt nici perfectiunea intruchipata nici naucitoare. (iar daca am slabit peste 20 de kg a fost de dor si durere, nu de bucurie!) dar la asta ma gindesc mereu.. daca tot el imi va arde gindurile de la distanta si nu voi putea sa gasesc in altul lucrurile care ma faceau pe mine sa ard, cind le vedeam la el.. daca totul va fi "de carton" cum spui tu?
cu toate astea, o solutie la ce se intimpla acum trebuie gasita, fiindca asa nu mai pot continua.
adina, lupt de multa vreme, tie ti s-a parut ca m-am dat batuta? si cu vreo sirena si fara, tot ce fac, de cel putin juma' de an incoace e sa lupt, cu toate armele care-mi vin in minte si care nu-mi ataca - prea rau - demnitatea. dar am ajuns sa spun ca, pina la urma, si plecarea lui inseamna pt mine tot iesirea din criza. odata mutat, n-are decit sa-si traiasca durerile mistuind o alta sirena sau cum o vrea.. ba chiar, asa cum am mai spus, poate ca asta e singura solutie care a ramas: sa plece, sa-i fie lui dor, daca o sa-i fie, sa se gindeasca el unde sunt si cu cine si sa inteleaga ca lucrurile stau asa fiindca EL a plecat. daca se va gindi la mine.. daca nu, asta e! "ce-am avut si ce-am pierdut", vorba lui ayleen
eu stiu ca o sa ma mistui in continuare si cu el in casa si fara si inca nu stiu care varianta e mai putin dureroasa pt mine. ce stiu e ca.. ma sufoc uneori si ma intreb unde e viata mea..

ps: un amic a plecat de acasa anul trecut, in noiembrie si a anuntat ca divorteaza. nu stiu motivul, daca a fost alta femeie sau nu, habar n-am. n-aveau copii. si-a inchiriat casa, si-a mobilat-o, a plecat in vacanta, pt ca era deja platita si pt sotia lui, dar s-a dus cu fratele lui, etc.. acum o luna m-a anuntat ca s-a impacat cu sotia lui. nu e singurul, mai am un prieten care a stat separat de sotia lui aproape un an. la fel, fara copii. acum sunt impreuna bine mersi, si-au facut o casa, au deja peste 15 de casnicie. si asta e o solutie uneori. asa ca ma gindesc din ce in ce mai mult la asta. departe de cel care ti se pare agasant cind il vezi zi de zi, lucrurile nu mai par atit de grave. si daca linga tine doarme o alta femeie acum, ar trebui sa fii multumit ca, iata, ai scapat de enervanta aia care nu facea nimic bine si nu te facea fericit. si daca tot nu esti fericit nici asa, unde naiba e, de fapt, pb?

ilia_99 spune:

adela.. chiar.. ce-oi fi vrut sa-mi spui?:) multumesc, mi-a fost dor de tine.. si eu cred ca iesirea din criza e sa-si puna toate intrebarile si sa le dea si raspunsuri. si sa ma aleaga pe mine, iar si iar, cum scriai tu mai demult. altfel, orice altceva e degeaba:(
de aia si spun ca mutarea lui e o iesire din criza, cel putin pt mine:)

conchita spune:

trebuie sa iei varianta in serios, ca e reala, din pacate...nu am idee cum te-ai putea pregati sau daca ar merita sa te "lupti" cu toate tertipurile sa refaci relatia cu sotul tau. pentru ca, vezi tu, si io tot ca tine gandesc, cum povestesti aici:



intre dragoste cu orice pret si demnitate, aleg cu ochii inchisi si fara sa-mi tremure glasul pe cea din urma. prima fara a doua nu se poate. iar daca esti pus in situatia sa renunti la demnitate pentru dragoste, atunci cine iti face asta nu cred ca te iubeste...intinzi capcane vanatului, nu celui iubit, nu?

ilia_99 spune:

conchita.. ai dreptate. pur si simplu..