Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 46
Adela99 spune:
balanta, noi suntem din aceeasi generatie as putea spune. probabil io vorbesc de un anumit tip mai degraba decat generatie. prietenele mele cele mai bune sunt din aceeasi generatie si nici ele nu se incadreaza-n tiparul descris de mine. mai tine si de altceva nu numai de generatie.
balanta spune:
Buflea, merci ca m-ai inbtrebat...altfel uitam, peste doua zile face 22 de ani.
Irina, intr-un fel nu suntem chiar off topic...poate ilia avea nevoie sa zicem de putina solidaritate " feminina", chiar daca solidaritatea se manifesta mai ales la barbati.
Cred ca uneori pasii ne indreapta spre astfel de cai de comunicare nu neaparat din dorinta de a gasi o solutie, ci poate din dorinta de a sti ca macar o singura persoana pe pamantul asta poate impartaseste in momentul tau de impas aceeasi parere cu tine...si asta te poate ridica.
Stiu Adela, dar suntem totusi minoritare...numa ca asta imi da o stare de bine...nu imi place la gramada.
Adela99 spune:
'neatza!
aproape off-topic :)
urmaresc un serial tv "In Treatment" 
, daca aveti ocazia urmariti-l; am vazut pana acum doar 15 episoade din 78. episoadele is scurte de-o juma' de ora.
ilia_99 spune:
neatza si de la mine, printre bagaje insirate in toata casa:)
adela, multumim, da' unde sa-l vedem?... ca la noi nu e..
fetelor, va pup pe toate, miine plecam si nu voi avea net acolo, asa ca ne auzim peste 2 sapt. sper sa va spun de bine cind ma intorc.
cu toate discutiile cu voi aproape am uitat de ideea ca s-ar ptea muta peste vara. ieri mi-am adus aminte, din senin. de altfel, nici n-a mai zis nimic de asta, sper sa fi renuntat. daca nu... vom vedea!
va doresc numai lucruri bune si liniste in suflet!
ilia_99 spune:
dragele mele, buna seara!
ne-am intors, mi-a fost dor de voi. noutati.. suntem bine, as spune, nu mai sunt tensiuni., discutii incordate, pare mai deschis la dialog, dar vorbim din nou despre mutarea lui de acasa. de data asta am abordat subiectul mult mai relaxata, i-am spus ca-l sustin orice ar vrea sa faca pt ca vreau sa-i fie bine, chiar daca asta nu ma include si pe mine. nu e hotarit, nu stie ce vrea si cum vrea. i-am spus ca daca nu mai simte nimic pt mine, e mai bine sa plece. a zis ca pb e tocmai ca mai simte ceva pt mine, ca relatia cu mine s-a imbunatatit foarte mult in ultimele luni. si totusi.. el nu e fericit. nu stie ce i-ar trebui, ce ar vrea, nu stie daca vrea alta femeie, imi spune ca sunt o femeie completa si o mama buna. in conditiile astea, nu stiu ce vrea si ce cauta, dar nu mai consider ca e pb mea sa aflu, ci a lui.
nu pot sa spun ca sunt complet impacata cu situatia sau ca astept cu nerabdare momentul in care va iesi pe usa cu valizele dupa el, dar.. sunt mai asezata cu decizia asta, mai impacata, nu e a mea si nici nu pot face nimic s-o impiedic. asta e viata lui, cu deciziile lui si asumarea lor de catre el. eu apar doar intimplator aici, nu e si viata mea. e doar o intersectie. rational vorbind, prefer sa plece acum, daca tot e sa plece. mai am inca timp sa repar ce am lasat sa se strice in viata mea preocupindu-ma prea mult de ce vrea el si ce vor ceilalti si am inca suficient timp pentru mine. mi-ar parea mai rau sa stea si sa ajunga peste 10 la aceeasi concluzie, ca pleaca. nu ca ar fi si atunci dezastruos de tirziu, dar cred ca altele sunt optiunile, in general, la 31 de ani si altele cele de la 41.
intr-un mod straniu... traiesc toata aceasta perioada cu o oarecare voluptate, mi se pare incitant sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri, pt ca raspunsurile sunt, de fapt, despre mine. ma descopar altfel in fiecare zi, imi dau mie demonstratii de putere, ma simt traind mai bine cu mine. o fi o doza de masochism, nu stiu.. mie mi se pare ca evoluez si, intr-un fel, consider ca tot acest cosmar, pe care il traiesc din toamna trecuta, a fost sansa mea sa privesc altfel viata si pe mine.
ma simt frumoasa, sigura pe mine, cu o identitate proprie, plina de energie, in fiecare zi.. ma simt bine cu mine!
off topic: ca sa evadati putin din mizeria din jur si sa va uitati altfel spre cer, va recomand din suflet Jurnalul Oanei Pellea. Un om frumos cum rar am intilnit si ma simt privilegiata ca am avut aceasta intilnire!
Mia06 spune:
Pentru tine illa 
Ti-am citit subiectul si TE ADMIR! Esti o femeie puternica si chiar cred ca poti fi data drept exemplu pentru multe dintre noi. Esti o luptatoare!
Indiferent care va fi deznodamantul povesti voastre, esti o INVINGATOARE! Si sunt convinsa ca vei fi bine pana la urma!
oocristina spune:
si eu.
delphin spune:
Ma bucur sa te revad aici ILIA. Se pare ca vacanta ti-a prins bine!!
Imi pare rau totusi sa vad ca el inca se comporta ca un copil rasfatat. Nu stie ce vrea, nu e fericit. Dar ce inseamna pt. el sa fie fericit? Si-a pus aceasta intrebare? Ce ideal are? ce vise are? Sincer e greu de inteles?
Dar pe tine te-a intrebat daca esti fericita cand el iti face astfel de fite? Ia sa incepi si tu, ca nu esti fericita, ca el e omul perfect si alte alea, dar ca tu nu esti fericita si ca vrei sa te muti, na! Sa-i lasi copii si sa te duci, ca doar nu sunt doar copii tai, nu i-ai facut singura!????
Uite, la faze asa, ma oftic rau de tot!
Sotul meu a implinit nu de mult 40 de ani!Am vorbit despre "criza barbatului de 40ani" si mi-a spus ca e o porcarie...un motiv de a fugi de responsabilitati. de ce nu ar fii criza de 38, 39, 43, etc.
Mi-a spus ca el gandeste ca e fericit! Ca are ce multi si-ar dori sa aiba si se considera norocos. Da, ar vrea si el sa fie super bogat si alte alea, dar daca nu e, nu e! atat a putut, atat a facut. Si eu multumesc lui D-zeu pt. cat a putut el sa faca, caci ne e bine!
Bref, ca m-am lungit ca o zi de post!
Fii constienta ca ai facut tot ce-ti sta in putinta ca sa mearga, acum mingea e in terenul lui. E de competenta lui!
Intreaba-l de curiozitate, ce inseamna pt. el sa fii fericit?
ilia_99 spune:
delphin, io nu ma bucur ca sunt inca aici...
da, se poarta ca un copil rasfatat si nu stie ce vrea, degeaba il intreb eu ce inseamna sa fie fericit si ce si-ar dori. nu stie sa-mi raspunda. un mare pas inainte e ca a ajuns sa recunoasca faptul ca pb e la el, ca el relationeaza gresit cu omul de linga el. a ajuns sa se intrebe daca nu cumva, in toate relatiile de dinainte, el a fost pb si nu cealalta femeie. o intrebare pe care eu i-am pus-o acum multa vreme, inainte de "criza", si pe care a respins-o categoric. acum.. poate si sedintele de terapie il ajuta sa inteleaga altfel lucrurile.
ei, da, in teorie as putea sa fac si eu "fite", sa-i las copiii si sa plec sa ma regasesc. dar.. in practica... cum sa las copiii? as sta eu linistita sa-i stiu doar cu bona, chiar daca e ok femeia.. ca el ar fi la birou, doar nu poate lasa totul balta, ca e nevoie de banii pe care ii aduce.
nu stiu cind va afla ce vrea, stiu doar ca eu nu mai vreau sa ma preocup de subiectul asta. si sincer, chiar as vrea sa plece, chiar sa incerce sa fie cu altcineva, ca sa se convinga ca pb e la el, nu la mine.
ayleen spune:
Acum am terminat de citit si eu topicul, l-am inceput aseara, ma ustura ochii de mor
Ma declar cucerita de tine, Ilia, ca sa nu mai spun ca mi-au placut postarile voastre, fetelor, si mi-au mers la suflet.
Acuma... Pe masura ce citeam, mai aprindeam o tigara si ma intrebam ca prostul care o fi problema omului asta, sa pot sa vin si eu cu o idee pertinenta pentru tine, sa ajut. Mi-e foarte clar ca ai un barbat DINTRE CEI MAI COMPETITIVI. Aici e buba. M-a intrigat topicul tau, pt ca, pana la un punct, barbatul tau seamana cu barbatul meu. Si al meu e istet, cu dare de mana si avem acelasi model de convietuire din punct de vedere financiar: fiecare cu banii lui, cheltuielile casei- la el. De aici decurge o serie de consecinte din punct de vedere al drepturilor pe care si le aroga, mai mult sau mai putin evident. Acestia sunt barbatii care isi permit LUXUL sa aiba probleme existentiale, sa se suie pe motor si sa plece sa se regaseasca (ii urasc motorul, i-as pune foc!), sa renunte oricand la tot si sa o ia de la capat cand si cum vor ei. Asemanarea se opreste aici.
Barbatul tau, draga mea, este unul cu care nu e usor deloc sa traiesti. E complicat, tenebros, cuprins de amoc cand e viata mai grea, are doruri si tumulturi care ar epuiza orice femeie care si-ar pune mintea cu el. Traind cu el, ai incercat sa te mentii sus, in standarde, ca ai avut sau nu chef. Dumnezeu stie cat de greu ti-o fi sa reusesti sa fii in acelasi timp mama a trei copii, buna profesionista, intelectuala subtire si gagica misto. 
In mod normal, femeile mai arunca peste bord unul sau doi saci, ca se scufunda, naibii. Tu insa nu, si foarte bine. Imi e clar ca esti o ambitioasa pe toate planurile. Dar nu cumva, desi pune si el umarul, ai lasat impresia ca tu le poti duce pe toate, iar el se simte un pic intimidat? Inca ceva: daca, de fapt, el e coplesit?
Spun asta pentru ca mi-au ramas in minte lucrurile pe care ti le reproseaza: 1. ca nu faci echipa (a se citi nu te uiti in ochii lui ca o caprioara, lasandu-i cu feminitate initiativa) si 2. nu comunici (a se citi nu vorbesti despre slabiciunile tale, ca, prin contrast, el sa apara puternic).
Sa-ti impartasesc unul dintre secretele mele. Eu nu am fost niciodata pusa in incurcatura de barbatii prea competitivi, pentru ca m-am gandit intotdeauna ca unde-i minte, e si prostie
Voi uitati de asul din maneca a femeii, pe care il scoate cand i-o ia barbatul razna: subordonarea. Da, da, ca femeia japoneza medievala: pleaca capul pana la pamant, il recunoaste pe barbat ca fiind cel destept si puternic si se declara o gasculita speriata. Pe sub fruntea ei trec, desigur, mii de ganduri. Dar depaseste criza 
Iar barbatul vine si ii mananca din palma ca mielul. Barbatii sunt toti la fel de simpli, indiferent cat sunt de inteligenti sau potenti financiar: functioneaza pe baza de laude. Niciodata o lauda, o linguseala chiar, oricat de groasa, nu o sa li para nejustificata. Nu-i lasa orgoliul.
Ori tocmai asta au in comun amantele: ele ii lauda si ii privesc ca pe zei. Le torc in ureche vorbe dulci, iar lor li se intareste prohabul numai cand se gandesc la ele.
Ah, ca suntem noi destepte, asa e, foarte adevarat. Doar ca uitam un lucru care ne simplifica viata: subordonearea nu ne rapeste din inteligenta.
Este lucru verificat si aplicat de mine intr-un moment al relatiei. Guess what: a fost cel mai bun moment al relatiei. Fireste ca e obositor si fireste ca ajungi de-ti pierzi nitel din respectul pe care i-l porti, sa-l vezi cat e de usor manevrabil, da merita.
E ceva ce trebuie incercat, cand le-ai incercat deja pe toate. Nicidecum nu trebuie sa perseverezi intr-o metoda care nu functioneaza. Cobaiul care stia ca daca intra prin tubuletul cutare gaseste cascaval, dupa ce de zece ori nu mai gaseste in acel tubulet, se aventureaza prin alt tubulet. Adica se prinde ca tre sa schimbe tactica, ca altfel ramane nemancat. Nu te-oi fi lasat eu masca acuma cu ingeniozitatea cobaiului meu, dar intentionam o pilda..
Intreaba tu pe cine vrei de pe forumul asta, daca barbatul ei nu se moaie cand il lauda. Ia ziceti, fetelor, a venit vreunul sa zica: "mai mami, eu cred ca tu ma minti! Eu de fapt sunt prost, urat si bleg, inceteaza cu laudele astea!"
Neah. Si nici macar nu e nevoie sa te transformi in mascariciul imparatului. Important e sa afirmi ca el e extrem de capabil, neinfricat, un sot minunat si wow! suuupersexi,iar el se va stradui sa-ti mentina parerea buna despre el.
Hai, de maine incepi vrajeala. Incepi ziua cu cuvintele: "buna dimineata, soare! Mmmm, faci cea mai buna cafea din lume, jur ca viata mea nu ar fi la fel de frumoasa fara cafeaua ta! Dar ce-i cu tine, mi se pare mie sau nu mai ai burta deloc?!" Daca neaga vehement, ii spui: "probabil mi s-a parut, poate datorita faptului ca ai umerii foarte lati si solduri inguste...
Mirosi oricum, foarte bine, cu ce spray te dai? Asta-i pijamaua aia veche? N-as fi zis, esti foarte secsi, ma ajuti si pe mine sa desfac borcanul asta? Vai, (aici te adresezi fetei, daca s-a intors de la Paris), observi ce muschi are tati? De-aia il iubim noi asa de tare, ca ne scoate din tot felul de incurcaturi! Ti-amintesti cand a reusit el sa..."
Si mai vorbim dup-aia. Moama, ce m-am enervat, ce ti-e si cu barbatii astia complicati!