Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 45
ilia_99 spune:
mor de dragul vostru si ma bucur ca am deschis topicul asta! pt toate 
(si scuze, abia acum am recuperat chargerul)
da, buflea, mi-ai dat palpitatii: cine are, mama, 45 de ani si 3 neveste la activ? sotul tau? ca al meu nu, sigur!
balanta... stai asa ca ce spui tu sunt vesti proaste. adica, despic firul in 100 la 30 de ani si nu rezolv, de fapt, nimic, ca o iau d ela capat peste alti 10 ani sau citi or fi?... pacatele mele...
stati ca revin.
irinabobe spune:
ilia partea mai naspa e sa nu te apuce fluturasii din nou pe la vreo 70 ca atunci sa vad cum te descurci...
chiar acu daca stau bine si ma gandesc mai bine te ocupi de fluturasi la 30 si despici firu in 14 la 70 ca atunci prea multe distractii oricum nu mai ai.
buflea spune:
Oh ! Ilia, am crezut ca al tau 
...
M-am uitat in urma la ce ai scris - are 42 nu 45, scuze ...
Cat despre 3 neveste, nu stiu si nu mai am rabdare sa caut, dar am citit undeva, tot pe la topicul asta, de un "exemplar" similar care era la a 3 a nevasta ... daca nu e in povestea ta, inseamna ca am incurcat romanele si personajele ...imi cer mii se scuze ! ! !
balanta spune:
pai ilia, eu tot il despic de pe la 20 de ani si despic si nu se mai opreste, pesemne oi fi apucat firul de la lucrul manual al Penelopei.
Ce despici tu acuma mie mi se pare "piece of cake" fata de ce ar putea urma daca cumva te apropii de mentalul meu.
Cu unele pauze bineinteles.
La prima casnicie m-am revoltat.La urmatoare relatie, de 5 ani am avut deja pretentii zicand ca doar nu degeaba am divortat, la a treia relatie(2 ani) am zis pas, ca decat un baiat bun dar care nu-mi da nici macar o molie in stomac...m-am recasatorit la 10 ani distanta de prima casnicie( scurta dealtfel, 2 ani) si am spus ca la urma urmei tot acolo ajungi cu fiecare...nu e baiata rau...da mai bine nu ma recasatoream.
Si atunci dupa ce am vazut ca ghemul de despicat nu se mai termina am trecut sa-l despic cu psihoterapeuta.
Concluzia ? Ca nu s-a nascut barbatul potrivit sau eu trebuia sa traiesc in alta, tara, timpuri, societate.
Nu cred ca am vocatie de familista sadea ca nu ma pot resemna " ca asa sunt barbatii". Iti dai seama ca am prietene care sunt bunice...plimba nepotii in parc si eu ma gandesc cand voi reusi vara asta sa dansez in club, eventual la vreo bara!
So?
Ilia...de la caz la caz...e important daca ai reusit sa te mai detensionezi...si important e ca topicul tau nu a luat-o pe aratura.
ilia_99 spune:
hai ca am revenit la cafea, ca seara la noi e prea complicat...
chiar vb cu o prietena care stie pb prin care trec si i-am zis ca o invit sa stea la noi doar o sapt si-i garantez ca-si ia cimpii!!! ea n-are decit o fata, maricica, si... a zis ca ma crede pe cuvint! lasha!
irina pe mine nu ma apuca fluturasii, ci tremuratul. si daca m-o mai apuca pe la 70 de ani sa stii ca o sa fie de la artrita Doamne fereste!
balanta mie imi plac oamenii ca tine. ma uit, ca un contraexemplu, la mama, care avea.. 46 de ani cind a devenit bunica. (i-am facut-o!) citiva ani a refuzat sa-i spuna fii-mea bunica, o striga vino la mama. motiv pt care fii-mea imi zicea mie mami si ei mama. io innebuneam! toata viata ei i-a fost teama. nimic nu era cum vroia ea! nici tata, nici eu - si eram judecati intotdeauna la pachet, tu si taica-tu -nici jobul, nici casa, etc... decalajul care se instalase intre ce si-ar fi dorit ea de la viata si ce i se intimplase, de fapt, era atit de mare incit nu l-a trecut nici acum. orice discutie cu ea incepe de la ce-ai facut azi si ajunge, invariabil, la ce s-a intimplat acu' 10, 15, 30 de ani.. e obositor pt mine sa vb cu ea si nu am gasit modalitatea de a o face sa-si schimbe perspectiva. si ea despica firul in 14, dar neproductiv, fiindca niciodata nu se pozitioneaza altundeva decit in postura de victima. tot timpul vb despre varianta in care ceilalti ar fi facut altfel, cum ar fi vrut ea. ea n-a gresit cu nimic, ea a facut lucrurile intr-un anume fel, fiindca asa a crezut ea ca e bine iar ceilalti nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor ei: recte eu n-am devenit ambasador, iar tata nu a avut "cojones" cum si-ar fi dorit ea. a aparut si la ei o criza cauzata de o "doamna". nici acum nu accepta ca a avut partea ei de vina. aseara, m-a uluit: prin comparatie, dupa parerea ei, sotul meu e un partener mult mai bun decit a fost tata pt ea. si m-a sfatuit ca, daca apare o duduie in peisaj, "ciocu' mic, ca ai tot ce-ti trebuie si se zbate pt voi".
n-am auzit-o niciodata spunind "eu ar fi trebuit sa fac asa". n-am vazut-o facind lucruri pt ea, facindu-le sa se miste in directia in care o vroia, totul a fost o lamentare continua, fara rezultat, in afara de frustrarile pe care le-a acumulat si le-a revarsat invariabil pe mine si pe tata.
io de asta fug! de aia vreau sa ma descopar pe mine si sa aflu care-mi sunt limitele, ca sa nu ajung sa am acelasi discurs peste ani. si de asta am incercat sa ma inconjor de oameni ca tine, ca al meu, energici, care cauta, intreaba, cer, ofera, care traiesc viata in loc sa-i traiasca viata pe ei. si fug de asta cu atit mai mult cu cit m-a surprins sa-mi dau seama ca ultimii 3 ani i-am petrecut gindind ca ea. acum ma scutur!
asa ca, din partea mea... zi-mi in ce club te duci ca vin si eu!
Adela99 spune:
si io la cafelutza ... imbunatatzita!
mama ta e cum sunt si multe alte femei, care au acceptat de la viatza ce au primit. nu au luat. dintr-un simtz prost inteles al datoriei, responsabilitatzii. au crezut ca sunt altruiste, de unde si pozitia de victima. in schimb uitand de sine, s-au umplut de nemultzumiri, frustrari revarsate asupra altora, in spetza cei mai apropiati. e tipic celor ce se asteapta la mai mult din partea altora fara sa priveasca in adancul inimii lor, ca sa nu zic sa-si indrepte degetul aratator spre ei insisi. si pentru ca nu fac asta (nu din rautate ci din lipsa de cunostiintze, conjuctura sociala, samd) se trezesc cu degetele aratatoare ale altora indreptate spre ei. si asta ii face si mai nemultumitzi chiar daca realizeaza ca e doar vina lor, continua sa nege asta si se complac mai departe in rolul de victima. pentru ca probabil considera ca e prea tarziu sa adopte alt rol. si spera, si spera (si persista in rolul cunoscut), ca vor fi intelesi si apreciatzi pentru eforturile lor chiar daca efectele eforturilor nu au fost in totalitate cele scontate.
un copil rareori reuseste sa-si vada parintii altceva decat parinti. mai buni, mai rai, cum i-au ajutat puterile. un copil vrea parinti. parintele inafara de mama, tata e si femeie, barbat. de obicei copiii isi vad parintii ca femeie, barbat cand ei, copiii, au ajuns la maturitate. si atunci se schimba perspectiva. atunci incep sa vada relatia parintilor ca femeie-barbat. da' nici atunci intru totul.
ce e de facut? :) nu le putem implanta "cojones" ca inca mai avem de lucrat la ale noastre. cel mult ii putem asculta, spune parerea si/sau sugera un plastician.
ilia_99 spune:
exact,adela. si tocmai de teama ca ma transform in ea am inceput aceasta lupta cu mine. fiindca nu vreau la 50 de ani sa ma uit in urma cu regret si sa ma simt neimplinita, iar nefericirea mea sa se rasfringa asupra copiilor.
dar, in jur mai sunt si vesti bune: tocmai m-a sunat un amic, care imi spusese in decembrie ca divorteaza si se mutase de acasa, si mi-a spus ca s-a impacat cu sotia lui. asa ca.. iaca o veste buna pt ei. mie imi da inca o pb de rezolvat, fiindca aveam de facut o treaba cu el si acum nu se mai poate, da' nu-i bai, o sa gasesc pe altcineva. life goes on:)
balanta spune:
Ilia, ce sa spun...in Buc nu am resusit sa ajung inca la nici un club, dar litoralul..cand pot e al meu...apoi daca nu ma duc la club, iau clubul cu mine...adicatelea toate masinile mele sunt dotate cu subwoofer pt basi, la fel la sediu, acasa nu mai zic, cate ghivece cu flori are mama atatea boxe noi...si peste tot vibe fm sau deea.
Eu nu avut un model cu "asa da, asa nu ". Cu siguranta nu as fi avut un sot ca tatal meu , dar am incercat sa-l separ ca tata de "sot al mamei". In anul I de facultate cautam amandoi chistoace noaptea la gratarul de sters pcioarle la camin cand ramaneam fara Carpati fara filtru ( ehei ce vremuri).
Dar ca sot nu l-as fi tinut o secunda.
Mereu mi-a pasat de evolutia mea, am pornit in viata convinsa ca trebuie mai intai sa-mi fac un rost,scoala, casa, masa...si abia apoi sa-mi iau un barbat casa nu depind de el niciodata.
De aici poate si gandirea masculina ( Xio te tin mite!).
Familia, un cuvant prea mare,asa ca m-am multumit cu gandul ca mai degraba ma intereseaza o relatie cu un barbat decat conceptul de familie...nu cred in ea, eu personal ( nu dezbat de ce, am o varsta in care stiu de ce nu cred ).
Nu mi-am pus problem ce model ofer copilului...el stie ca viata e o lupta si nici nu e un copil frustat chiar daca nu si-a vazut "biologicul" decat o data in 20 de ani.
A inteles exact cum stau lucrurile de pe vremea cand avea 8 ani si l-am lasat flamand 2 zile ca sa-si ia singur din frigider sa nu moara de foame in viata.
La 4 ani isi spala sosetele, la 5 facea piata si la 6 vindea in piata surplusul de zarzavat din gradina tatei pt a-si face rost de maruntis pt buzunar.
Nu am avut pretentii absurde de la el cu scoala, pt ca imi aduceam aminte in fiecare zi ce "pramatie" a fost maica-sa la scoala( asta nu o stie). dar a reusit pana acum foarte bine ce si-a propus.
Cand m-am recasatorit avea 12 ani asa ca l-am crescut singura in timp ce faceam a doua facultate si tricotam noaptea sa mai scot un ban in plus.
Asa ca ilia,se pot face multe in viata singura( nu e spatiul si topicul sa desvolt).
Adela99...asta e intr-un fel generatia mea...nu m-am incadrat in acest tipar niciodata si nici nu am stiut unde sa ma situez...nu e tocmai bine, dar sigur as fi fost si mai nefericita invers.
Povara cunoasterii poate fi mare, dar e minunat sa STII !
irinabobe spune:
mai fetelor nu vreti sa ne mutam la prieteni si sa facem clubul nelinistitelor. macar putem dezvolta mai multe si nu ar mai fi problema ca suntem off topic.
balanta si eu sunt fan vibe fm , imi da o stare de bine.
buflea spune:
Balanto, imi cer scuze ca intreb dar eu sunt mai noua pe Forum, cat de mare e copilul tau acum ?
Interesanta aia cu 4 ani-ciorapi, vandut in piata legume ...alea, alea.
Eu am fost un copil foarte protejat de parinti, nu am frati, nu am surori, toata viata mi-a fost pazita si calauzita de parintii lor. M-au lasat sa-mi aleg ce meserie vreau, ce barbat vreau desi nu intotdeauna au foat de acord cu alegerile mele ...dar stiu acum, la 40 de ani ca nici nu m-au lasat sa o iau pe aratura prea tare.
Intotdeauna m-au impins de la spate sa invat, ce imi placea, dar sa invat, intotdeauna mi-au stabilit obiective si in momentul in care le atingeam imi ridicau stafeta mai sus.
Cam 75% din ceea ce sunt ca om le-o datorez lor si tot sufletul meu este pentru ei, nu stiu cum sa le multumesc si daca e ceva ce imi doresc in viata, este sa reusesc si eu cu copiii mei exact cat au rreusit ei cu mine.
Dar sa stii ca gandurile astea bune si sensibilitatea pe care o simt acum pentru ei a venit tarziu, la vreo 10 ani dupa ce m-am maritat. Si imi pare tare rau ca m-am trezit atat de tarziu si mi-am dat seama cat de mult au facut pentru mine si cat de mult ii iubesc.