Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Deus spune:

buli 99% m-am regasit in ce ai scris...nu am stat turceste pe o masa:)

Ilia_99 - "Ei sunt cuminti, eu sunt nebun...dar cum eu sunt ce-am fost mereu, poate ca cel cuminte-s eu?"
Iti doresc multa putere si intelepciune, sa gasesti cea mai buna solutie pentru tine si copiii tai

poze

blog personal www.de-azi.ro
pentru cine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

conchita spune:

uite, eu asta nu o inteleg si nu cred ca exista argumente valide pentru asa ceva, nu ca vreau sa-ti desfiintez din start argumentele, dar zi si tu ce barbat mai e ala fara spirit critic? :-)) stii care e partea nevazuta a lunii in cazul asta? exact situatiile de care se plange lumea pe-aici: tratamentul e la fel, indiferent ce faci. iar aprecierea ca ti-ai tras coafura noua si bikini perforati e aceeasi ca atunci cand n-ai facut dush de doua zile si epilarea fuse acu o luna (sa zicem). normal ca reactionam fizic cand cineva "se aranjeaza", mesajul e implicit ca o face si pentru noi, printre alte motive. de ce sa apreciem la fel absolut toate instantele? nici daca mi-as pune in cap, n-as putea sa reactionez identic in absolut toate ipostazele partenerului. cateodata te poate induiosa o pereche de papuci vechi, si deci nici atunci nu poti sa zici ca apreciezi lucrurile la fel. papucii aia sunt speciali. sa zicem. :-)

oocristina spune:

Desigur ca reactionam fizic cind cineva se aranjeaza. Dar nu as vrea sa cred ca EL reactioneaza fizic la mine DOAR cind sunt aranjata. Ci SI cind sunt aranjata. Sau MAI ALES cind sunt aranjata. Dar nu DOAR atunci.

Pot dori un barbat si fara sa il vad fizic. Desigur, daca atunci cind ne intilnim miroase a transpiratie sau e neglijent ... mi se taie. Si sigur nu il mai doresc si alta data.
Dar mi se pare ciudat ca dorinta sa fie doar la vederea fizica, doar daca "corespunde". E mai mult decit vizual, e vorba de chimie... reactii...

ilse spune:

Ilia ti-am urmarit subiectul si ma uimeste o chestie, stiu ca aici iti scriu doar persoanele care sunt de acord cu tine si te admira, dar daca vrei si o parere care iese din "val" si inca una super-la-rece, iat-o.

Acu ceva pagini ai spus ca era o "domnita" in peisaj, pe urma ai dat-o la intors, pe urma iarasi erai intr-o pasa proasta si ai spus ca "n-ai spus tot, ca una, ca alta"...acuma iarasi e bine si iarasi el n-a facut nimic gresit cu nicio femeie, ca doar viseaza, ca si tu faci asta, etc...ce vreau sa spun este urmatorul lucru: nu esti singura care "experimenteaza" senzatiile astea de sinusoida, candse minunat, face dragoste ca nimeni altul, cand te raneste si vorbeste la telefoane ciudate si asa mai departe...asta se cheama ca esti inca in denial.

Stiu, stiu o sa sara tot poporu...dar...eu tot imi asum vorbele astea...stiu multe femei care practica "sportul asta", stiu ca e mai simplu, cand eram adolescenta si eu il practicam cu succes...dar...daca tu te simti bine asa, ia-o ca atare si nu mai despica firul in patru, o sa te scutesti singura de niste suferinte inutile, daca nu priveste cruda realitate in fata si vezi tu ce faci dup-aia.

Scuze putem gasi barbatilor cu miile, am prietene care vin la mine isi balacaresc sotii, inclusiv una dintre surorile mele si dupa aceea totul e bine intre ei si se oftica pe tine, daca cumva le readuci aminte de "momentele mai proaste".

Mai normal gasesc ca este sa nu gasesti tu scuze pentru aventurile sotului, chiar daca l-ai iertat, asta nu inseamna ca te transformi in avocatul lui brusc, ca sotie devotata ce esti, acu vorbesc in general nu referitor la cazul tau.

Bine pot sa mai scriu din tot ce am "observat" eu de-a lungul timpului in comportamentul asta al "dezvoltarii" emotionale si sentimentale la femei, dar nu cred ca vrei sa auzi si pareri d-astea metalice.

Ia postul meu ca un semnal daca vrei sa te reintorci la a savura viata, fara sa te invarti prea mult in jurul unei "idei perturbatoare" si fara a incerca sa intelegi mecanismul asta al motorului unei relatii...dupa tot ce am citit eu ca vorba lui buli ma preocupa si pe mine intre 20 si 30, e clar ca nimeni niciodata nu o sa ajunga in timpul zero, ala initial cu analiza, pentru simplul motiv ca asta e...mecanismul relatiilor e incontrolabil, imprevizibil si tocmai de-asta atat de fascinant.

eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

buflea spune:

Exact, foarte, foarte bine spus ... este interesant ca "setul" asta se schimba cu varsta. Eu cand m-am maritat aveam "setul" copiat din telenovele - dragoste vesnica, atentie nemarginita, sex pe fiecare din tavanele casei, pasiune pana la adanci batraneti ..ha, ha, ha ! ! !
Acum cand am copii, aperciez implicarea in viata lor, suportul financiar si stabilitatea noastra ca familie, chiar daca nu mai este cu fluturi in stomac si lesinuri de placere, tolerarea celorlalte defecte ...etc.
Din ce am citit de barbatul Iliei, omul chiar nu este de lasat. Dupa standardele mele, i-as spune doar "omule, nu am nimic sa-ti reprosez, esti un tata bun, esti un provider bun, esti implicat in viata copiilor, nu ne batem, nu ne certam, doar fi putin mai discret ... spunei duduii sa nu te mai sune pe telefonul de acasa ca ma face curioasa, si sufer cand stiu ca esti pe tavan cu ea ...Ai 45 de ani, si 3 neveste la activ - pana la varsta asta ar trebui sa stii sa jonglezi cu un adulter"

buflea spune:

Categoric ... nu exista barbatul perfect si ceea ce pare atat de interesant la inceput poate deveni firesc in cativa ani. Asa ca de ce sa dai ce ai deja la usa pe cioara de pe gard ...
Pentru mine lipsa pasiunii, lipsa florilor, raceala, rigiditatea intr-o relatie care trece de 5 ani sunt firesti si nu sunt motive de divort intr-un cuplu cu copii.

balanta spune:

ma fetelor, eu va "invidiez" pentru ca am depasit toate aceste stadii, le recunosc, am trecut prin ele , dar ce ma fac ca totul e ciclic si m-am intors la "primul set" ? Pentru ca de, mai cresc copii, mai pleaca...si gata.
Nu apreciez umorul negru gen "vin nepotii"'

buflea spune:

Da ... sunt convinsa ca procesul este ciclic. Si cred ca iti trebuie si anumite "conditii", o anumita disponibilitate mentala ca sa poti oferi si primi inapoi atentia si fluturii inceputului.
Pai acum, cu copii, mai ales mici, cand trebuie sa stai toata ziua in fundul lor, lectii, joaca, atentie, spalat, treburi ale casei, serviciu ... eu ma mir cum de mai aveti voi timp sa va ganditi la fluturii inceputului. Eu am mintea atat de ocupata incat probabil ca de aia nici nu mi se par importante momentele inceputului.
Cand copiii vor fi mari, plecati pe la facultati sau la casele lor, ce-mi mai ramane de facut - sa ma gandesc mai mult la mine si la sexul pe tavane.

balanta spune:

Buflea,eu am avut o viata tumultoasa, cu de toate in ea...nu regret nimic...chiar si lucrurile "urate" m-au facut sa cresc. E drept ca am fost dotata cu un fizic rezistent si un psihic cu putere de regenerare si readaptare la fiece noua situatie.
Cu mici exceptii...am trecut prin toate stadiile...nu a fost suficient...si sa stii ca am fost o femeie iubita chiar si de viata...nu a fost si nu este suficient...nu ma multumesc cu putin...am reusit sa acopar cat am putut toata gama de activitati si tot mi-a mai ramas timp de "mine insumi ".Deci e dupa cum esti construit.
Iar copii cresc mai repede decat ne asteptam...nu trebuie sa ajunga neparat la facultate...pot fi si la liceu si sa te "redescoperi".
Totul e de "setul de probleme " pe care il ai.
Daca anumite prioritati ( daca introducem piramida Maslow) sunt indeplinite treci la alt stadiu.
De asta sunt atat de multe pareri diferite pe forum si neam unele nu vor coincide cu altele.

pepene spune:

balanta si ilia

revin cu detalii in plus fata de continutul mesajului meu anterior.

bineinteles ca sunt de acord ca fiecare trebuie sa se ghideze si sa caute sa se implineasca in cuplu dupa propriul set de prioritati. nu e nimic de condamnat daca o femeie prefera pasiunea prieteniei, sau sexul in tavan placerii de a sta la taclale seara la un pahar de vin.

parerea mea se incerca una relativ generala ( dar nici pe departe una care sa generalizeze 100% ) referitoare la cuplurile de lunga durata care, in ciuda evidentelor crize intampinate de-a lungul timpului, se simt in ansamblu impliniti de alegerea facuta si de timpul petrecut impreuna, care inca se gandesc cu drag la celalalt.

nu am spus ca pasiunea trebuie musai sa dispara. doar ca, in general, fizic vorbind, substantele care se produc la inceputul indragostelii si care actioneaza conform unui mecanism asemenator drogurilor si antidepresivelor ( dopamina, serotonina, norephineprine) nu pot continua la acelasi nivel la infinit. incet, la majoritatea oamenilor ele sunt inlocuite de alte substante - cum ar fi oxitocina, spre exemplu, sentimentul de "drag", tandrete, bunastare, cand partenerul e aproape de tine.

acestea din urma nu exclud pasiunea, dar nici nu o mentin la nivelul primelor luni, sa spunem.

sa dau un exemplu - parintii mei. acum in jur de 60 de ani.

se simt impliniti si chiar fericiti de alegerea facuta de a-si petrece viata impreuna. au trecut prin diverse crize maritale de-a lungul timpului, dar le-au depasit. au certuri, probleme, dar afectiunea, tandrete si intelegerea nu i-au parasit niciodata.

acum, fara doar si poate, dupa 30 si ceva de ani de casatorie, tata nu mai vine acasa zilnic cu gandul la sexul in tavan ce va urma de 3 ori pe seara. dar vine acasa zambind ca se intalneste cu mama si o simte prin preajma. e fericit cand merg impreuna la cumparaturi sau cand beau o bere rece in curte impreuna. ii place sa doarma impreuna si sa se trezeasca langa ea. uneori o alearga prin casa sau o ridica in sus, ii place sa stea cu capul la ea in poala pe canapea, sa simta inca afectiune fizica.

vorbeam o data cu mama de pasiune si mi s-a parut ca a spus ceva foarte intelept. intr-un cuplu de lunga durata dar care se bazeaza doar pe pasiune, daca in rest cei 2 sunt incompatibili, in final, disconfortul psihic si neintelegerile vor distruge pasiunea. intr-un cuplu in care exista iubire, intelegere, afectiune, respect si tandrete, pasiunea va reinvia din cand in cand. desigur, nu va fi la acelasi nivel in fiecare zi, dar nu va disparea pe deplin niciodata.

cam asta vroiam sa spun in mesajul anterior.

va si weekend placut.