Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 43

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

balanta, e foarte departe de mine gindul de a-mi asuma 3 copii singura. nu de asta am facut 3, ci tocmai pt a-i creste alaturi de tatal lor. cind am ramas gravida prima oara am zis "fac copilul asta, fie ce-o fi". si mi-a dat Dumnezeu cit de mult am putut duce: divort la 23 de ani, cu un copil de nici 2 doi. la ceilalti doi baieti n-am mai pus pb asa, i-am facut bazindu-ma pe faptul ca alaturi de tatal lor ii vom creste intr-o familie.
nu e vorba ca nu ma vad in stare, cred ca as putea sa-i cresc si singura, mai ales ca tatal lor e exact opusul fostului meu sot si stiu ca va fi prezent tot timpul in viata noastra. dar nu vreau sa traiesc asa. nu vreau sa mai duc singura tot greul, nu vreau sa ma afund in alte sute de pb. si nici mie nu-mi ajung doar copiii, asta e. sufletul meu de femeie mai vrea si alte lucruri. si pe linga cele pe care mi le pot oferi singura, celelalte trebuie sa vina de la un barbat. de preferinta, cel pe care il am acum...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinabobe spune:

Ilia imi pare rau ca nu te-am acompaniat la paharul de campari (da poate e mai bine ca sigur ajungeam la zz), da iote te intreb eu acum la o cafeluta, crezi ca barbatul tau te-ar mai putea face sa simti pentru el ceea ce simti pt colegul de care spuneai adica: "cind se uita la mine ma lua tremuratul" ?
aaa si sa stii ca sincer nici pe mine nu cred ca m-ar rani daca sotul meu ar avea vreo scapare de tipul sex pe tava pt 2 ore cu altcineva (doamne sper sa nu citeasca asta si diseara sa il gasesc in cine stie ce pozitie de yoga cu vreo duduie), dar in mod cert m-ar rani daca s-ar indragosti...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

irina... pai n-am simtit treaba asta niciodata cu al meu. n-a fost o chimie devastatoare dar experienta m-a invatat ca asta n-are treaba cu compatibilitatea sexuala. si cind ma uit la barbatul meu stiu ca ce ma asteapta e de bine.
dar... treaba asta cu tremuratul la vederea altei persoane ni se poate intimpla tuturor, oricind. si, oricum, mai repede te ia cu frisoane cind apare cineva nou decit cind il vezi pe omul pe care il stii de 8 ani si l-ai vazut si bolnav, si obosit, si in spital, etc...
ca de aia cred se vb de imaginea femeii cu parul pe moate sau in halat de casa. eu la al meu vad cum i se schimba privirea: e blanc cind ne bem cafeaua, eu in halat, el in papuci si e ... altceva cind ma vede intr-o fusta scurta si machiata.
da' de ce te-ai imbracat asa?
ah...mi-era cald!
nu cred ca tremura nici el, dar, le fel, stie ce urmeaza..


asta e una din "retete", fiindca stiu ca raspunde la stimuli vizuali, adica o femeie care arata bine, e imbracata bine, etc.. si, pe masura ce am slabit, dupa nastere, a devenit si el mai.. atras. asa functioneaza el. fostul sot n-avea nicio pb ca n-as fi epilata, sau necoafata sau eu stiu ce.. el are! il deranjeaza treburile astea. nu ca tb sa fiu coborita din spa tot timpul, cu pielea catifelata, dar... e mai atent la detalii, care il demotiveaza brusc. si la mine si la alti oameni. mi s-a intimplat, de ex, sa fim undeva si sa-i spun ce misto e tipa cutare si el sa-mi zica da' n-ai vazut ca are unghiile roase din carne, yak! io nu vazusem, na.. si observa detaliile si la barbati, nu doar la femei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

pai tac milc din mai multe motive
cel mai important e ca am si eu una bucata atom in miscare browniana pe linga mine
iar altul ar fi ca eu am avut ca obiect de studiu acest subiect intre 20 si 30 de ani. cind l-am sucit si rasucit pe toate partile cu prietenele la o sueta, cu prietenii (amici) mei barbati la o bere, cu mine insami la ceasuri tirzii de noapte, cu iubitii mei la tigara de dupa.
mi-am pus toate intrebarile astea si am hotarit in sinea mea ca nu ma voi casatori decit atunci cind voi simti ca nu mai am nevoie sa ma uit peste gard.
am avut relatii lungi si frumoase, scurte si furtunoase, morale, mai putin morale etc, mi-am permis ca sa zic asa sa experimentez ce-mi trece prin cap astfel incit sa nu mai am prea mari curiozitati.
in tinerete am avut multe momente de singuratate, deceptie, pe care le-am trait pina la o limita aproape insuportabila, dar care m-au invatat sa nu fiu niciodata singura cu mine insami, sa-mi ajunga in anumite momente o carte buna sau o muzica perfecta. am avut nopti intregi pe care le-am petrecut stind turceste pe o masa intr-o camera goala, fumind tigara de la tigara, analizind si analizind.

intimplarea facea ca sotul meu se ocupa cu aceleasi lucruri in lumea lui, care tangenta uneori cu a mea (fara ca nici unul sa stie).

nu cred insa ca toate aceaste lucruri care s-au intimplat reprezinta garantii ca ispitele vor disparea si ca "vor trai fericiti pina la adinci batrineti", dar, statistic vorbind, e mai putin probabil sa ne apuce amocul.
am invatat sa apreciez la el lucrurile basic, mi-am facut pur si simplu un set de chestii care conteaza si trec cu vederea tot restul, atita vreme cit setul meu ramine neatins.
cred ca si el a facut acelasi lucru, pentru ca daca imi reproseaza uneori nu-mi reproseaza ca m-am ingrasat sau ca nu merg la coafor, ci ma intreaba unde mi-au disparut simtul umorului sau pasiunea si atunci imi amintesc si eu ca 5 min de fun intr-o dimineata pot sa-ti faca ziua mai frumoasa, fara a mai fi nevoie de nimic altceva, pur si simplu te gindesti ce poanta faina ti-a facut cel de alaturi si zimbesti ca tontul de unul singur.
nu mai primesc flori la fel de des, dar cind realizeaza asta imi aduce o galeata de viorele.
eu personal n-am crezut niciodata in poeziile sub clar de luna, sau in pasiunile devastatoare care imi tineau iubitii sub geam cite o noapte intreaga. le-am trait cu placere, dar n-au facut niciodata parte din setul meu. au facut parte din experientele pe care e bine/frumos/amuzant sa le traiesti si atit.

si acum mai despicam firul in 4, sintem doua pietre tari, iubim libertatea individuala pina la exasperare, ne certam, sintem tensionati, nu avem nicidecum, relatia clasica, lina si fara probleme. insa atunci cind situatia se agraveaza stringem rindurile si ne amintim lucrurile esentiale.
nu sint sigura ca e cea mai buna solutie, ca e cel mai bun mod de viata, raportat la lumnea din jur, probabil ca sintem una din perechile cele mai atipice, ca sa nu zic ciudate, dar chiar nu ne intereseaza asta.

am ezitat sa scriu toate astea pentru ca nu stiu cit folosi niste concluzii personale unor oameni aflati in mijlocul unor dileme si care vor trebui sa-si gaseasca raspunsurile lor proprii.
dar, nah, am facut-o nu la un martini, ci la o cafea inaintea unei sedinte, rascolind ceva amintiri, astfel incit in mod cert ma voi trezi de citeva ori rizind ca timpa de una singura :)



www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinabobe spune:

pai..."tremuratul" ala e produs de noutate, de intrebari de genul oare cum o fi... pe cand ceea ce ai acasa nu te mai faci sa iti pui asemenea intrebari, stii exact ce urmeaza, te-ai obisnuit, ti se pare normal sa ai, si nu iti mai starneste interesul. probabil din cauza asta si reactionam altfel cand apare o alta persoana care ravneste la ceea ce avem. realizam ca "vechitura" noastra poate starni interesul, ca poate nu e tocmai de aruncat doar ca ne-am obisnuit noi cu el.
iar la faza cu tremuratul pentru altul eu ma gandesc asa...probabil ca si barbatul ala pentru care simt eu tremurici are acasa o sotie care nu mai tremura pentru el...deci de fapt e un barbat oarecare doar ca e ceva nou pt mine, iar daca as fi cu el cativa ani am intra in aceeasi blazare.
si daca chiar si asa tremuriciul nu iti da pace..., well ajungem la liberul arbitru, fiecare canatreste ce are de facut mai departe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

buli, pina acum mi-ai parut usor pretioasa. acuma imi placi dintr- odata..

irina, evident ca aceleasi socoteli mi le fac si eu. si cind stiu ca omul ala are acasa o nevasta, ba o mai si cunosc, e off limits for good.. poa' sa tremure si strada cu mine!
nu cred insa ca e produs de noutate, nu mi s-a intimplat, cel putin mie, cu toti barbatii frumosi si sexosi pe care i-am cunoscut. ba mi s-a intimplat chiar rar, doar cu vreo 2-3. si doar cu unul dintre ei am ajuns sa experimentez. cred ca e chimie pura, iar mie mi-a fost de ajuns uneori o privire sau o replica... spusa cumva anume...
in discutia cu liberul arbitru nici nu intru: imi stiu limitele si stiu ca sunt lucruri peste care n-as putea trece doar pt o fantezie.
da, s-ar putea ca ideea ca "vechitura" de acasa e magnet pt altcineva sa fie motorul care ne pune in miscare. de aia eu m-am straduit sa slabesc si sa ma reconstruiesc macar fizic cit am putut, 3 sarcini, credeti-ma, se vad daca nu muncesti sa "repari". tocmai de teama sa nu devin "vechitura" de acasa...
si acuma ma intreaba unde ma duc si cu cine.. eei, roata se mai si invirte.

na, ca mi se termina bateria si domnu' sot a plecat cu chargerul meu!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

cred ca ce vroiam sa spun e ca abia cind apare "tremuratul" incepi sa-ti pui probleme, sa te analizezi, sa cauti raspunsuri referitoare la ce vrei, la ce-ti trebuie. pina atunci, chiar daca mocneste "a part in chaos", cum ziceam mai devreme, te iei cu argumente rationale: lasa ca e bun/a, e de casa, nu-mi mai aduce flori ca pe vremuri, dar uite ca ridem impreuna, ne uitam la filme, etc... cum m-am intilnit eu cu un fost coleg de facultate si-mi zice blazat: pai, m-am insurat, am un copil, e ok, dar.. ma intreb uneori.. asta e tot? ca parca ar mai trebui ceva.. altul imi spune: am casnicia perfecta, ea nu ma intreaba pe mine ce fac si cu cine, eu n-o intreb pe ea.
asta nu e perfect pt mine, dar pt el e suficient. motivatiile si le cauta si si le gaseste fiecare.
pina cind vine cineva sau ceva care, cum spuneam, rocks your world! si de acolo, intervine drama si liberul arbitru...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oocristina spune:

"sa-i spun ce misto e tipa cutare si el sa-mi zica da' n-ai vazut ca are unghiile roase din carne,"
I-as fi raspuns: nu stii ce pierzi blocandu-te in niste detalii inutile.

Nu imi rod unghiile, dar sunt genul care face dragoste cu ochii inchisi. Nu as vrea sa pierd senzatii si emotii doar pentru unghii nepotrivit taiate sau pentru ca el poarta boxeri largi sub halatul de baie.

In legatura cu ... vibratiile ... eu sunt mai pasionala. Inchid ochii si stiu cum este. Nu trebuie neaparat sa stric visele si vraja cu o intilnire ratata. Mi-e teama ca Fat-Frumos se poate transforma in broasca raioasa la primul sarut (barbatii sunt niste mitocani si mi-e teama ca nu ar putea aprecia daruirea!?)

In alta ordine de idei, cred ca ar fi obositor pentru mine sa traiesc alaturi de un barbat atit de pretentios ca al tau. Nu pentru ca nu as fi pretentioasa, ci pentru ca eu am nevoie de timp pentru visele mele, pentru voluptatile mele, pentru placerile mele.
Imi place sa fiu apreciata la fel, fie ca sunt cu parul pe moatze, fie ca sunt in camasa de noapte, fie ca sunt la bucatarie in haine de casa, fie ca sunt in rochie lunga de seara. M-ar deranja sa stiu ca ma place doar intr-un anume fel, cind sunt aranjata. Ar fi extrem de obositor pentru mine pe termen lung.

Poate de aceea au si zis fetele ca viata langa barbatul scorpion este o provocare. O provocare la care nu rezista multe femei. Poate ca eu nu as rezista. Poate tin prea mult la comoditatile si libertatile mele.

Mult timp am incercat sa ma schimb in ideea ca voi putea rezolva unele probleme din cuplu. Si am schimbat si m-am schimbat, pina am luat o pauza mai lunga cind m-am regasit pe mine. Eu, exact asa cum sunt.
Am inteles acum ca toate framantarile si problemele lui nu sunt ale mele. Oricit m-as schimba si oricit as fi eu altfel, problemele lui vor ramane nerezolvate atita timp cit el nu si le rezolva. Orice as face eu.
Am invatat pentru prima data ca nu pot controla totul. Cel mai greu mi-a fost, recunosc, sa accept ca oricit m-as stradui, multe lucruri nu se afla sub controlul meu.

Imi place sa va citesc. Multumesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

cristina, nu e vorba ca ma place numai intr-un fel anume, ci de ce-i face omului placere sa vada. acuma.. nici eu nu m-as uita la unul de 120 de kg si cu dintii cariati. iarta-ma, dar eu prefer sa fac dragoste cu ochii deschisi, si sa ma bucur de ce vad, pe linga ce ating.
na, oi fi si eu mai pretentioasa...
(fostul meu avea un trening rosu, ca de molton, si acuma il tin minte... si mie mi se zbirlea parul pe ceafa cind il vedeam. chef de sex...zero!brr)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oocristina spune:

Da, inteleg treaba cu treningul rosu.

Mergi la inceput