Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 41

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pepene spune:


ilia,

si eu ti-am urmarit din umbra subiectul si sper ca totul sa se rezolve.

esti o femeie deosebita, cu mare putere de introspectie, dar si empatie pt cel de alaturi. si nici el nu pare de lepadat, din ce ai povestit tu, decat daca nu ajungeti in timp la un numitor comun, un ehilibru care sa va multumeasca pe amandoi.

comportamentul lui poate fi explicat si prin faptul ca atunci cand barbatii trec printr-o perioada proasta ( anxietati, depresii existentiale), societatea condamna adesea exteriorizarea acestora sub forma lor reala. ei sunt fortati astfel sa gaseasca asadar un alt "outlet", aceste nemultumiri, oscilari. de asta zic eu ca deocamdata e bine ca amandoi sa mai aveti rabdare.

ce nu am inteles - in ce sens iti faci mea culpa - poti da exemple specifice? spui ca in ultima vreme ai uitat sa te bucuri de viata ca si ca asta v-a indepartat. dar nu cred ca trebuie sa pui o fatada a fericirii pt. a-l multumi pe celalalt, atunci cand chiar ti-e greu. acest lucru este valabil si pt. el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

irina, ti-e frica...
glumesc, da' pe mine a inceput sa ma framinte treaba asta. de ce sa ma apuc sa-i reprosez cuiva o treaba pe care multi o simt, adica impulsuri sexuale fata de o persoana, alta decit partenerul/a, dar le e teama s-o puna in practica. teama de repercursiuni, ca se afla, ca ma paraseste partenerul/a, ca nu se face, nu e moral, etc...
printre toate schimbarile care ni se intimpla apare si aia sexuala, cred eu. intr-un fel te exprimi si te manifesti in planul asta la 20 de ani, in alt fel la 30, etc. la o virsta cauti ceva, la alta virsta altceva. mie, cel putin, asa mi se intimpla. n-are nicio legatura cum gindesc acum, cum sunt acum, ce ma face acum sa vibrez cu ce ma facea la 20 de ani. barbatii - fie si numai din cauza mentalitatii - au mai multa lejeritate in a pune in practica mai usor treaba asta. noi, femeile, nu. dar asta nu ne produce noua frustrari oare? chiar neconstientizate, dar care refuleaza cind nu duce sotul gunoiul, sa zic. si indisponibilitatea de a ierta o tradare nu e oare o metoda de pedeapsa subconstienta: daca eu nu pot, el de ce sa aiba voie?
imi pun intrebari, nu dau verdicte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clover spune:

Poti detalia despre ce dezvoltare personala vorbim aici cand tu ai avut un copil prematur si altul la putin timp dupa? Care erau exact asteptarile de la tine?

Daca esti pregatita sa aveti o relatie deschisa, de ce nu deschizi subiectul cu el? Si tu cu amicul, si el cu fata din revista. Si nu-s malitoasa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

clover, te cred ca nu esti malitioasa. cred, pur si simplu, ca n-ai inteles foarte bine subiectul. reciteste, te rog: eu va propuneam o discutie la nivel teoretic, despre potentiali factori declansatori ai frustrarilor individuale. nu era vorba despre o relatie deschisa intre sotul meu si mine si nici nu propuneam asta ca filosofie de viata. caci daca asta mi-ar fi fost dorinta, n-as mai fi avut nevoie de un forum de discutii. imi pare rau!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hilde spune:

Pai tu chiar despici firul in douazeci.

Totul e de inteles in lumea asta, facem toti greseli. Dar ideal este sa fim fair cu cealalta persoana si sa-i spunem cand nu merg lucrurile cum trebuie, ca ea sa poata sa imbunateasca ceva.

Daca insel si ma ascund inseamna ca stiu sigur ca nu e nimic de facut si asta e singura calea care mi-a mai ramas: sa ma refugiez in bratele altcuiva. Si daca eu cred ca nu mai e nimic de rezolvat, de ce sa mai stau in relatia asta? Pot sa stau de dragul copiilor, pot sa stau ca n-am alta casa...si din cauza asta imi gasesc mii de scuze. Si ii gasesc mii de scuze si partenerului. Si ii gasesc scuze pisicii. Si vecinului. Si colegului de lucru...la toate lumea. Si uite asa, cu ochelarii mei roz viata e frumoasa, pasarelele cirip cirip si eu chiar cred ca sunt fericita, cu toate ca sotul meu se ascunde de mine ca sa vorbeasca la telefon. Dar ce? Nu are si el dreptul la o amanta? Doua? Noua? Sa se simta omul bine! : ) )

Am avut cunostinte in Bucuresti carora li se parea normal ca sotii sa aiba amante. Sau asa vroiau ele sa creada. Au mers atat de departe cu "intelegerea" incat mergeau in baruri sa culeaga o fata in plus pt o seara romantica in trei. Open minded. Niciodata nu s-au sfarsit bine aventurile astea. Barbatii or fi fost fericiti dar ele erau nesigure pe ele, dependente de niste nebuni.(cu toate ca nu recunosteau). Anul asta isi puneau buze, anul viitor fund, apoi sani, apoi obraji. Nici nu le mai recunosteai.Cand au ajuns la 30 de ani plangeau de parca aveau 80. Imi amintesc si acum cum imi spuneau ca li s-a terminat viata, au imbatranit... au 30 de ani. Nu stiam daca sa rad sau sa plang. Ele plangeau, sigur, cu lacrimi de crocodili. Mie mi se pareau nebune. Nu-ti mai spun ca daca barbatul se indragostea temporar de cate una( ca doar se intampla din cand in cand, nu?) o alergau pe aia cu poseta prin tot Bucurestiul, o trageau de par pe unde o prindeau. Ideea era urmatoarea: ai voie sa ai sex cu sotul meu dar sa nu-l faci sa se indragosteasca de tine.

Putem sa gasim scuze la infinit pentru acceptarea unui partener doar de dragul de a avea pe cineva langa noi dar viata e scurta si nu merita, parerea mea. Mai bine singura decat cu nebuni langa tine.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

buuuun... mi-am pus un campari ca se vede treaba ca nu m-am exprimat cum trebuie. sa vedem acu' ce-o iesi...
deci.. io nu vb despre nebuni si nici despre relatii deschise. stiu ca, de cele mai multe ori, se termina prost. si nu, nu ma vad schimbind impresii despre sotul meu cu o tipa care tocmai a iesit din dusul meu, dupa o partida cu barbata-miu. o fi un mod de viata pt unii, nu pt mine. dar... focus!
nu despre asta e vorba, ci despre intoleranta noastra, a oamenilor, indiferent ca suntem femei sau barbati, la nevoile celuilalt.
si acum vb despre mine. daca venea si-mi spunea ca a avut o aventura de o noapte cu o femeie absolut superba, nu cred ca ma omora ideea. el, in schimb, ma indoiesc ca ar fi tolerat asemenea discutie. dar asta e o alta discutie. pe mine m-a inspaimintat gindul ca se poate indragosti de altcineva. o fi limita mea de toleranta mai laxa, ce sa zic..
iar semnale de alarma omul mi-a tras destule si cu apropouri si spuse direct. eu nu le-am bagat in seama.
lalilu, iarta-ma, ma folosesc de exemplul tau. uite o femeie care i-a cerut sotului ei sa-i indeplineasca niste nevoi. pe el nu l-a interesat sa raspunda, poate fiindca lui ii era suficient ce se intimpla in viata lor, poate fiindca nu putea sa faca altfel, nu simtea nevoia sa schimbe nimic, nu stiu exact motivatiile. lalilu nu si-a cautat un partener de sex, ci unul care sa-i implineasca nevoile afective. (lalilu, daca gresesc, corecteaza-ma!) daca pb era de natura sexuala, poate si-ar fi cautat un partener sexual. caci si sexul e tot o nevoie, pina la urma. bottom line... vb de nevoi ale fiecaruia, nu de parteneri de sex.
deci, pb mea e: de ce e, si altii ca mine, parteneri intr-un cuplu, nu am fost capabili sau nu ne-a interesat sa aflam si sa incercam sa indeplinim dorintele celuilalt - in masura in care nu era in contradictie cu ale noastre - decit pusi in fata unui rival fizic? eu, una, atunci m-am scuturat. you don't know what you got till it's gone? sau mie nu mi se poate intimpla? sau.. nu-mi pasa pina se intimpla? mie - in cazul meu - mi s-a parut o abordare suficienta din partea mea. adica auto-suficienta. si cind m-am trezit aveam linga mine un om care suferea de ceva vreme, care-mi spusese asta si pe care eu il ignorasem.
hilde.. despic firul in 100. si sunt convinsa ca mi se trage de la terapie.am zile la rind in care ma gindesc doar la o intrebare, care-mi genereaza nu raspunsuri ci alte 10 intrebari. dar eu cred ca asa e bine...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

buuuun... mi-am pus un campari ca se vede treaba ca nu m-am exprimat cum trebuie. sa vedem acu' ce-o iesi...
deci.. io nu vb despre nebuni si nici despre relatii deschise. stiu ca, de cele mai multe ori, se termina prost. si nu, nu ma vad schimbind impresii despre sotul meu cu o tipa care tocmai a iesit din dusul meu, dupa o partida cu barbata-miu. o fi un mod de viata pt unii, nu pt mine. dar... focus!
nu despre asta e vorba, ci despre intoleranta noastra, a oamenilor, indiferent ca suntem femei sau barbati, la nevoile celuilalt.
si acum vb despre mine. daca venea si-mi spunea ca a avut o aventura de o noapte cu o femeie absolut superba, nu cred ca ma omora ideea. el, in schimb, ma indoiesc ca ar fi tolerat asemenea discutie. dar asta e o alta discutie. pe mine m-a inspaimintat gindul ca se poate indragosti de altcineva. o fi limita mea de toleranta mai laxa, ce sa zic..
iar semnale de alarma omul mi-a tras destule si cu apropouri si spuse direct. eu nu le-am bagat in seama.
lalilu, iarta-ma, ma folosesc de exemplul tau. uite o femeie care i-a cerut sotului ei sa-i indeplineasca niste nevoi. pe el nu l-a interesat sa raspunda, poate fiindca lui ii era suficient ce se intimpla in viata lor, poate fiindca nu putea sa faca altfel, nu simtea nevoia sa schimbe nimic, nu stiu exact motivatiile. lalilu nu si-a cautat un partener de sex, ci unul care sa-i implineasca nevoile afective. (lalilu, daca gresesc, corecteaza-ma!) daca pb era de natura sexuala, poate si-ar fi cautat un partener sexual. caci si sexul e tot o nevoie, pina la urma. bottom line... vb de nevoi ale fiecaruia, nu de parteneri de sex.
deci, pb mea e: de ce e, si altii ca mine, parteneri intr-un cuplu, nu am fost capabili sau nu ne-a interesat sa aflam si sa incercam sa indeplinim dorintele celuilalt - in masura in care nu era in contradictie cu ale noastre - decit pusi in fata unui rival fizic? eu, una, atunci m-am scuturat. you don't know what you got till it's gone? sau mie nu mi se poate intimpla? sau.. nu-mi pasa pina se intimpla? mie - in cazul meu - mi s-a parut o abordare suficienta din partea mea. adica auto-suficienta. si cind m-am trezit aveam linga mine un om care suferea de ceva vreme, care-mi spusese asta si pe care eu il ignorasem.
hilde.. despic firul in 100. si sunt convinsa ca mi se trage de la terapie.am zile la rind in care ma gindesc doar la o intrebare, care-mi genereaza nu raspunsuri ci alte 10 intrebari. dar eu cred ca asa e bine...



a mers mai bine cu campari?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

ok, cred ca nu e bine cu campari .. am vrut sa editez mesajul anterior si in loc de asta am dat reply...
mai bine ma duc sa spal copiii, poate uit vreunul prin cada, hic!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

deci, pb mea e: de ce e, si altii ca mine, parteneri intr-un cuplu, nu am fost capabili sau nu ne-a interesat sa aflam si sa incercam sa indeplinim dorintele celuilalt - in masura in care nu era in contradictie cu ale noastre - decit pusi in fata unui rival fizic?


ei, asta e intr-adevar un subiect de discutie!


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

mi-am pus si io un campari - mai mult suc de portocale decat campari, da' bun sh-asha :)

io inteleg ca despici firu-ntr-o suta, ca si io tot asha fac. da' nush cum fac, ca ma trezesc sa despic mai intotdeauna, dupa. nu inainte, nu in timp ce, ci dupa. oricum tot imi foloseste. mai greu mi sa le-mpletesc pe urma. firele.
io cred ca despicatu' asta isi are rostu' lui. la mine e pentru ca vreau sa-nteleg, sa-i inteleg pe ceilalti, is curioasa de cum gandesc unii in diferite situatii. no, nu-i tot una gandu' cu facutu'. io am descoperit ca sufar de duplicitate morala :( uneori, ma amuza, alteori ... nici nu stiu. ma intreb de ce nu sunt consecventa cu principiile mele. cred ca is prea sanatoase pentru gustu' meu :)
despre ce vorbeam? despre tradare. tradarea nu e ok! si totusi se intampla. tradeaza chiar si oameni cu caracter. afectiv, sexual, erotik. daca as accepta? as accepta ca e indragostit, as accepta ca i s-o pus sangele-n circulatie. as accepta in sensul ca as intelege. ca e firesc, e omeneste (nu si omenos). cum as actiona? habar n-am!
daca as trada? mai stii?

pana faci tu baie la copii, ma'c sa fumez o tigara

Mergi la inceput