Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 40
irinabobe spune:
conchita treaba cu amantul era doar o teorie... stiu ca subiectul cu amantele e altu 
(mai grav e ca si ala s-a dus, ca am reusit sa le cumintim pe fete in doar 2 saptamani ).
legat de treaba cu fericirea...de multe ori ma gandesc ca eu insami nu stiu ce am nevoie pentru a fi fericita, nu ma cunosc suficient de bine si atunci cum sa stie altul? dar...poate de multe ori e mai simplu sa spunem ca celalalt e de vina. pana la urma nimeni nu poate fi perfect...nu ai cum sa ceri cuiva sa iti ofere tot ce ai tu nevoie pe toate planurile, nu cred in compatibilitate de 100% intre 2 persoane. poate doar pe termen scurt, in perioada aia cand zburda fluturasii in stomac si cap .
mariamunteanu spune:
Bluel, Irina, depinde la ce fel de fericire va referiti. Adica una e sa-ti ajunga cum te "fericeste" amantul in cateva ore de amor pe furate si alta e sa vrei de la amant indragosteala. In ultima varianta nu vad ce mai cauta sotul, ar trebui pus punct casniciei inainte ca lucrurile sa evolueze in directia cealalta.
Maria
irinabobe spune:
maria nu ma refeream la "fericeala" de cateva ore...
ilia spunea ca sotul ei are o multime de calitati, este un om pe care se poate baza dar...mai lipseste ceva...ceva pe care nici ea cred ca nu il poate defini... romantismul...sau altceva...
dar ca sa stii ce lipseste intr-o relatie si ce asteptari ai de la celalalt trebuie sa te cunosti foarte bine pe tine insati, sa stii ce te face fericita, si sa stii daca vei mai evolua sau nu. adica ceea ce te face fericita azi te va mai face si maine?
in al doilea rand nu cred ca exista un om care sa fie perfect compatibil cu tine fiecare are calitati si defecte asa ca pui in balanta ce e mai important pt tine in relatie ceea ce ai sau ceea ce iti lipseste... si de aici stii clar in ce directie o apuci. daca crengutele de mar sunt mai importante pentru fericirea ta atunci...pleaca, daca nu ramai.
si asa cum spuneam mai este si varianta de compromis pe care o aleg multi iau ceva de la unul si ceea ce imi lipseste de la altul...si per total sunt fericita. totul tine de liberul arbitru. fiecare are dreptul sa aleaga cum isi gaseste fericirea.
lalilu spune:
daca crengutele de mar sunt mai importante pentru fericirea ta atunci...pleaca, daca nu ramai.
O sa vreau drepturi de autor pentru "crengutele de mar"...
irinabobe spune:
lalilu pot sa platesc in flori de mar sau macar in trandafiri ca am in curte ?.
lalilu spune:
Sigur ca da, nu eu mi le doresc?!
Hilde spune:
Am ajuns la vesnica intrebare: "Ce e fericirea?"
Cel mai mult mi-a placut ceea ce am citit intr-o carte, demult...nu-mi mai amintesc unde. Zicea aprox: "Fericit esti cand nu te plictisesti cand ramai singur cu tine insati".
irinabobe spune:
Hilde mare adevar... mi-as dori sa ajung la stadiul ala.
ilia_99 spune:
aaaa, lalilu, eu nu dau drepturi pt crengutele de mar, ca mie imi plac alea de cires
da', revenind la discutie, nu pot, ma maninca.... degetelele 
. ca tot am vb de "fericeala" de citeva ore si tot ne-am mincat neuronii pe topicul cu amante, vin cu o provocare, fetelor: si care-i treaba cu inselatu', pina la urma? stiti, ma tot gindesc la chestia asta de citeva luni, de cind am inceput sa am oarece banuieli asupra hazbandului. si m-am intrebat de multe ori cit e orgoliu in supararea mea si cit e posesivitate, pur si simplu? si ce ma deranjeaza mai mult: ideea a a cunosct o domnisoara care i-a luat mintile - sa zicem - fiindca avea un corp menit sa indeplineasca fantezii sexuale sau ideea ca leaga o relatie afectiva cu ea? adica ma supara o "fericeala" de-a lui de citeva ore sau ideea ca o alta femeie devine, pe toate planurile, mai importanta decit mine?
acuma... io v-am zis, fac terapie si sa stiti ca treaba asta e cu dus intors si multe din intrebarile pe care mi le pun mie dau raspunsuri pe care nici nu le-as fi banuit, rational. asa ca.. inainte sa dati cu rosii, ginditi-va bine!
pe mine, de ex, nu cred ca m-ar deranja sa-mi spuna ca i-a facut avansuri una care arata ca desprinsa din hustler si el a cedat, dar asta a fost tot. dar m-ar termina sa-mi spuna ca s-a indragostit de alta femeie. adica.. daca omul are dorinte fizice, pe care nu indrazneste sa mi le ceara mie sau, pur si simplu, nu simte fiindca nu se raporteaza la mine asa, pe plan sexual - ma refer la ceea ce psihologii numesc dialectica madona-tirfa si pot detalia daca vreti -de ce sa ma deranjeze un derapaj de o ora, doua, cinci, na.. sa nu ziceti ca are pb
suntem de acord cu toate, cred, ca ei asa sunt construiti. in timp ce noi visam la crengute de mar, ei merg pe strada si zic - sau macar gindesc - ce buna e aia! asa, pe sleau..
asa ca.. din punctul meu de vedere treaba cu inselatu' e discutabila. sau, cel putin pt mine, e.. pe categorii, sa zic. de aia n-am reactionat violent atunci cind am avut banuieli pt ca nu mi-era clar de ce sunt suparata. in plus, eu sunt de parere ca tb sa-i dai omului cita libertate vrea. daca-i destept stie ce sa faca cu ea. pt ca, pina la urma, oricare dintre noi, barbati sau femei, facem exact ce vrem cind vrem. adica, daca vrei sa-ti inseli partenerul, cit de atent o fi el, tot o s-o faci. gasesti cumva si locul si timpul si alibiul perfect. daca nu vrei, n-o faci. nu tine de doza de libertate pe care ti-o da, tine de alegerea ta.
si am luat-o si altfel: daca il cunosc miine pe gigel, care-mi face singele sa fiarba, asa cum n-o face huzbanu' personal. ce fac, divortez? e pur fiziologic, e instinct, chimie. ma duc, ma fericesc si gata. daca ma duc...
deci daca am ajuns la concluzia ca fiecare cauta sa-si ia fericire de unde poate de ce sa nu ne gindim si la varianta asta.
acu' puteti sa dati si cu rosii, da' puteti si sa raspundeti. care e mai importanta pt voi: tradarea prin sex sau afectiva? si, de fapt, care e tradare si de ce?
(nu intram in discutia cu orgoliul masculin care n-ar accepta sa stie ca e unul mai mascul decit el. desi mai sunt si barbati care accepta. dar aia o stiu. vb aici la nivel teoretic si nu ce as face eu sau voi sau oricine. pt ca dam toti cu pietre cind auzim de cineva ca-si inseala partenerul. si dupa ce dam cu pietre ne asezam si zicem: da' si cutare n-o fi inselat de bine ce-i era si-i gasim motive pt care a facut-o. mai ales daca e femeie pt ca suntem mult mai permisive cu noi decit cu ei. de ce?)
aoleu, ce v-am enervat, probabil! zau ca nu am scris la misto, dar azi toata ziua numai la asta m-am gindit.
irinabobe spune:
ilia imi place cum ai pus problema dar tare mi-e ca daca incepem o discutie de genul asta (chiar si pur teoretic), ajungem iute la zz