Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

conchita spune:

va tot savurez discutia din umbra, este deosebit de interesanta si, te rog, ilia, sa nu crezi ca e vorba de lipsa de respect fata de suferinta ta. empatizez cu tine si cu restul femeilor care sufera, doar suntem toate (aproape toate) la fel.

interesant este procesul asta mental prin care noi driblam, noi tragem la poarta, noi facem galerie, noi arbitram. in timp ce iubitul e la alt meci. dar e terapeutic procesul si cred ca mai castigate suntem noi, macar ajungem sa ne cunoastem mai bine.

legat de ce spuneti voi, cu trairile comune si rezonanta: din punctul meu de vedere, asta e un semn clar, daca mai era nevoie, ca in celalalt vrem sa ne iubim pe noi insine. or asta nu e iubire.

totul are exact atata importanta cat ii oferim. daca alegem sa folosim lupa si sa facem din tantar armasar pornind de la meri infloriti si pilotaje, apai prapastia e de fapt acolo dinainte, acum doar desenam poduri imaginare, ca sa avem de ce-i reprosa ca nu le-a construit in realitate. dramele sunt in noi, aplecarea spre tragedie si suferinta tot in noi. tipic femeiesti.

dar n-ar strica si nitica ratiune: barbatul nu e femeie. daca ar mirosi salcamii, n-ar mai bate un cui in casa, ca ar fi prea sensibil, deci am suferi dintr-alte telenovele.

m-am exprimat auto-ironic, va rog sa nu interpretati ofensiv. sunt cinica la ora asta...

conchita spune:

daca ar fi sa te psihanalizeze cineva, pasajul asta ar spune totul: nu lasa ziua de maine sa decida pentru tine. nu-l lasa pe omul iubit sa "ti" se intample?

am mai povestit la subiectul cu amantele despre prietena mea pe care a inselat-o sotul si, acum, divortata, iar el cu amanta, devine amanta lui la randul sau. si tot asteapta pe maritul fost sot sa se decida intre ea si cealalta. iti zic acelasi lucru pe care i l-am spus si ei: nu lasa pe nimeni sa decida pentru tine, macar ca nu ai pe cine sa dai vina daca iese prost.

esti o persoana speciala si foarte interesanta, draga ilia, cred ca iubitul tau e un norocos.

Hilde spune:

Ilia, fiecare om e grozav in felul lui si fiecare are dreptul la fericire. Tu ai dreptul la fericire, la un barbat care sa te iubeasca.
Intelegi? Ai dreptul. Ai inredere in tine ca meriti. Trebuie sa crezi asta.

Ma duc la culcare, ca maine merg la lucru. : )

Bluel spune:

Discutiile astea mi-au adus aminte de principiul de viata al unei cunostinte, femeie, bineinteles, care toata viata ei s-a pretuit, s-a aranjat, s-a pisicit, etc, fara sa o atinga prea tare ce face barbatul ei, ce zice, ce gandeste, etc...."Eu sa ma simt bine", spunea ea

Dar se pune sa imi iau fericirea si din alte parti, adica alt barbat?

dov spune:

se pune la topicul cu amantele

ilia_99 spune:

da, hilde, asta i-am reprosat si eu: lipsa de sinceritate. dar, psihologii spun: de teama sa ceara ce-si doresc barbatii vor cauta in alta parte. asa sunt ei... pe de alta parte, el a cerut, de multe ori. eu.. m-am facut ca nu aud si, la fel ca sotul lui lalilu, am zis ca tb sa fie multumit cu ce avem, ce atitea dorinte.
da, bluel, se pune. sunt atitea femei care o fac. dar mult mai putini barbati care accepta ca un rival e un semnal de alarma si ca tb sa faca ceva sa se schimbe si ei. asa merge treaba: ei de pe marte, noi de pe venus. cum comunici cu un martian?
conchita multumesc. da' cred ca mai norocoasa sunt eu decit el, ca am mintea sa inteleg ce mi se intimpla si de ce si puterea sa lucrez cu mine insami, ceea ce, sunt convinsa, cu barbat sau fara, va fi numai in folosul meu pina la urma. si da, ai dreptate, in celalalat cautam sa ne iubim pe noi insine, de aia ne si enerveaza la el lucruri pe care i le reprosam, avind mereu tendinta sa le reprosam celorlalti ce ne deranjeaza la noi. si apoi, tot din carti, daca atunci cind ne indragostim l-am vedea pe celalalt asa cum e, fara sa-l imbogatim noi - la nivel de proiectie -cu toate calitatile pamintului, ne-am scuti de o gramada de suferinte.

Bluel spune:

Dov , perfect de acord, asa imi spun si mie principiile mele de viata, dar uite ca m-au zapacit terapeutii astia , adica sa imi iau fericirea asta din mine, de peste tot, dar daca eu am nevoie si de un barbat sa fiu fericita si asta nu e sotul meu, ca, de, el, nu poate sa mi-o ofere, ce facem? Stam cu el doar pt. ca avem copii si ca oricum nu gasim un alt barbat care ne poate face fericite?

conchita spune:

iar eu cred ca nu ne-am mai indragosti niciodata...:-))
ce e dragostea daca nu o proiectie in celalalt a visurilor noastre despre fiinta diafana si perfecta care vine sa ne salveze de noi insine? :-)

si mai explicit: cum altfel interpretezi zicerea deja demonetizata "meriti sa te faca cineva fericita"?

irinabobe spune:

"meriti sa te faca cineva fericita"- conchita pai cred ca de fapt aici e problema. asteptam sa ne faca altii fericite...noi femeile in general. dar de ce sa astepti fericirea din alta parte? de ce sa nu incerci sa fii fericita tu cu tine insati in primul rand? daca tu nu stii cum sa fii fericita altul de unde naiba sa ghiceasca>
ia uite ca barbatii nu isi mai fac atatea probleme . vor ceva iau si gata sunt fericiti.
si daca aplicam si principiul eu sa fiu bine atunci varianta cea mai buna este iti iei ce iti trebuie fara prea multe complexe. adica daca am acasa un barbat care stie sa bata cuie (e doar un exemplu), dar nu simte sa imi aduca si flori de mar...ok ne cautam un amant care sa aduca florile de mar si asa per total suntem fericite nu?

conchita spune:

irina, gandim la fel, pana la partea cu inselatul. :-))
in fond si la urma urmei, daca ne-am cunoaste pe noi foarte bine, nu ne-am lua nici soti, nici amanti, ca sa NE faca fericite, ca altfel am muri fara sa stim ce-i aia. am fi deja fericite singure, iar sotii (ok, si amantii:-))) i-am lua din cu totul alte motive - eventual din dragoste pura, nu dependenta. nu din nevoie de fericire, nu din sila de singuratate, nu din nevoia de a ne completa, oglindi, implini in altii...