Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

balanta spune:

Clover,pai dreptate perfecta ai, pt ca da,tot acolo se ajunge la un moment dat...dar daca uneori barbatii ar face nu ce faceau zi de zi la inceputuri, ci macar o data pe luna si nu sa le-o cerem ( pt ca e fara valoare) ci din proprie initiativa...e posibil sa fie altceva.

Ilia, tocmai la copii ma refeream. Nu-i lua visul fetei tale. E o cruzime sa le retazam aripile si sa nu le dam sansa macar sa incerce. E prea trist sa le rapim fericirea de a crede in iubire.Sau cel mult le-o putem aminti printre altele. Dar cel mai bine e sa descopere pe pielea lor.

Hilde spune:

Ilia, urmaresc si eu subiectul tau.

Eu am observat un lucru in viata asta: nu e normal sa stai intr-o relatie in care nu te simti "secure". Nu e normal "sa lupti" pentru dragoste. Dragostea trebuie sa fie acolo, neconditionat.

Am intalnit si eu un barbat care credea ca e normal sa aiba mai multe relatii, pe langa iubita/sotia lui. Credea ca cei care-l iubesc sunt oameni slabi si nu merita respectul lui. Asa ca trecea la urmatoarea.

A fost casatorit de trei/patru ori. Bineinteles ca el considera ca vinovate au fost mereu fostele sotii pt esecul casatoriilor. Asta am crezut si eu initial, din povestirile lui. Cand am inteles care e problema lui, am plecat si eu. El avea o parere asa proasta despre el, incat nu credea ca merita sa fie iubit si respectat.

Tu trebuie sa ai viata ta, sotul tau nu este centrul universului tau. Centrul universului tau esti tu. Sotul tau trebuie sa vada in tine un partener, care sta cu el din dragoste, nu din nevoie.

Eu asta am invatat in scurta mea viata.

AgnesLuca spune:

[quote]citat din mesajul lui Hilde
Eu am observat un lucru in viata asta: nu e normal sa stai intr-o relatie in care nu te simti "secure". Nu e normal "sa lupti" pentru dragoste. Dragostea trebuie sa fie acolo, neconditionat.

Hilde,

36+

vikinga spune:

Hei stop ce-i aici, clubul pesimistelor, resemnatelor si nefericitelor? Mie mi se pare ca viata e frumoasa cu toate problemele ce mai apar! Mai nasol cind o irosesti 100% concentrindu-te numai in fundul sotului/ barbatului. Imi suna a femei fara alte preocupari si alte surse de fericire. Barbatul il vad ca pe o completare nu ca sursa principala. Nu mai stiu unde citii ca femeile se indragostesc nebuneste de un barbat, asa cu defecte cu tot, nimic nu conteaza, pe parcurs din lipsa de alte hobby-uri isi pun toata atentia si energia in a-l schimba pe el, domnul sot, centrul universului. Si bineinteles ca pe urma cu exemplarul mototolit nici in original nici evoulat ajung sa-si zica ce dreaq am vazut eu la asta ca nu e bun de nimic.Eu nu cred ca fericirea asta vine numai de la barbatii din viata noastra, e toxic sa stai o viata sa-i descosi in minte ca un detectiv amator, ca oare ce face el acum, ce gindeste, ce vrea ce nu vrea. La naiba, mai bine timpul asta petrecut in beneficiul propriu. Paradoxul face ca exact femeile alea mai fitzoase, mai egoiste mai ..cu "defecte" femeiesti din astea is mai dorite de partenerii lor. Nu femeile-mama grijulii, femeile-sora mai mare, femeile-camarad bun la bere, toate ingrijorate permanent de dorintele si asteptarile lui. E obositor si sufocant pt un barbat. Si nici mie nu mi-ar place ca cel de linga mine sa fie un fel de barbat liana, l-as trimite la naiba cu tot cu copacul lui de flori.Acum vad ca fiecare zice si e sigura de varianta povestii Iliei, strict prin prisma intimplarilor traite de fiecare. Ahaaa asa am avut si eu unul, exact la fel, sigur te inseala, oooh asa era exul, mie-n suta habar nu ai ce ti se intimpla, eu stiu mai bine pt ca asta am trait eu etc etc. Sau ia uite ala a inselat-o pe aia, gata casatoria e un mare rahat hai sa cadem cu toate in pesimism si sa strigam in cor..ce urita e viata asta si ce procii e barbatii! Nah or fi ei, dar ma gindesc eu asa sincer cu degetul in barba ca fara barbatii din tineretea mea viata mi-ar fi fost destul de plictisitoare. Si in caz de ceva nu o sa ma vad prea batrina pt noi inceputuri. Nu o sa vreau niciodata un alt tata pt copii mei dar aventuri, de ce nu:))!Viata e mai complicata de atit fetelor. Si da mai sunt si pase proaste cind cel de linga noi ne cutremura viata dar fericirea si starea aia de bine tre sa vina din noi. Iliei ii inteleg pesimismul de moment e in plina criza, dar o sa treaca intr-un fel ori altul si abia astept sa o vad inflorind cu ametitul de sot, singura ori cu altul. Nu conteaza, importanta e ea. Si bineinteles copilasii. Ce daca-s trei dom'le, uite ca intru si eu in club, chiar asa rau o fi? Mi-e si frica sa mai intru aici sa vad o jelanie intreaga a pesimistelor. Aproape ca se tine luminarea aprinsa femeilor cu trei copii divortate de prea maritii soti.Nu stiu, am mai zis-o o fi si mentalitatea asta de vina. Nemtoaicele astea vad ceva mai altfel viata si le percep mai eliberate asa. Da' astea-s alte discutii mai lungi.Si ca sa zic si eu ceva strict la subiectul actualizat, chiar daca suna banal, prea simplu si necomplicat: daca mai e iubire de o parte ori de alta mai vezi ce se poate face, aveti copii si ei merita efortul asta. Lasa situatia asta asa cum e in stand by si regrupeza-ti fortele strict pentru tine, pentru persoana ta. Job, frumusete, socializare. Si pe urma mai vezi tu. Mai e si vorba aia ca timpul le rezolva pe toate. Nu toate lucrurile sunt rezolvabile acum exact in momentul de fata.Ai grija de tine si nu uita ca viata nu e chiar asa urita, esti doar in pasa proasta acum. Vikinga 7+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

buli spune:

Vikinga, mare dreptate ai!
in toate :))
ce tot atita? el face, el drege, din cauza lui ...
e mai bine: eu vreau, eu fac, eu l-am suparat putin da-i trece

felicitari pt bb3

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Hilde spune:

Bine mai zici, Vikinga!

Problema e ca Ilia are 3 copii si trebuie sa se gandeasca si la ei.

Dar tot cred ca trebuie sa nu mai incerce sa-l inteleaga atat. Ca mie imi e clar ca problema e la el. Poti sa stai langa un personaj din asta 20 de ani sau pana isi gaseste partenerul perfect din punctul lui de vedere...daca il gaseste. Macar de l-ar gasi mai repede, asa te lasa in pace si poti sa-ti vezi si tu linistita de viata ta.

ilia_99 spune:

off topic:
oleo, vikinga, ce-mi vazura ochisorii!!!!!!!!
felicitari draga mea! iti cel doresc cel mai frumos si sanatos copil din lume!!!! la fel cu ceilalti doi si cu si cu ai nostri, bineinteles.

si acu:
no, no, ca n-am cazut in butoiul cu peseimism, nici mi s-au inecat corabiile ca am 3 copii si cine ma mai ia, neah! in primul rind ca nu vreau sa ma ia nimeni, sic, si doi la mina, cu ei ma simt un om bogat. sigur ca mai am si zile cind as vrea sa taca putin sau sa nu ma gindesc care ce maninca, dar cind vad 3 perechi de ochi care se lumineaza cind o vad pe mami... imi trece!
acu', cu sotul, sa ne intelegem: nu e o situatie tensionata intre noi, nu ne certam, nu ne scuipam, ba din contra. suntem chiar bine, il vad ca si el incearca, si chiar cu inima deschisa, adica nu ma pupa cind iese pe usa din obligatie, ci chiar cu drag. asta e o schimbare. aseara am vb o gramada despre un business care mi-a dat mie prin cap, pe linga masterul la care nu renunt, despre vacanta, avem planuri de we, cind mergem la un party si o nunta si ne-am pus la punct tinutele, sa ne asortam unul cu altul. avem si activitati nocturne si inca de succes. suntem bine, ce sa zic.

ilia_99 spune:

hilde, eu ma straduiesc sa-l inteleg pt ca mi s-a parut ca merita. daca era un mirlan care venea acasa cu chilotii murdari de la alta si-mi zicea senin ca asta e, nu ma chinuiam. dar omul mi-a tras semnale de alarma de mult timp referitor la evolutia mea personala, care nu-l multumeste pe el. si, chiar daca nu mi-a convenit, cum v-am mai spus, in multe avea dreptate. a trecut mult timp de cind n-am mai facut lucruri pt mine. si, recunosc, asta a fost de lene, nu ca n-as fi avut timp! culmea, asta a dus la blazari si frustrari ale mele, care s-au rasfrint si asupra vietii nostre comune. fireste! el e un om energic, care-si ia bucurii din a trai intens, din a face lucruri care sa-l ajute sa se autodepaseasca. asa e el, nu e genul de stat la tv cu berea in mina, nici macar nu bea, in general. pleaca la 7 dimineata de acasa, se duce la sala, la birou, la 15 intilniri, ajunge acasa seara la 7-8, face baie ambilor copii, masaj la fiecare, sau eu ii dau celui mare sa manince, el il spala pe cel mic, sau facem cu schimbul, el se ocupa de unul, eu de celalalt. dupa care, la 10 seara, cadem lati pe canapea. nu e genul pe care sa-l rogi sa schimbe un bec si asta se intimpla dupa 3 saptamini. de 8 ani, intotdeauna cind i-am spus ca e ceva de facut, a doua zi era rezolvata. nota bene: pe linga toate pb pe care le are de rezolvat la firma! sa ai, in fiecare luna, responsabilitatea de a gasi bani pt a plati salariile a aproape 100 de oameni e o treaba care i-ar darima pe multi. deci.. pt faptul ca, la un moment dat, a simtit ca nu mai tin pasul cu el, desi stia ca pot, si asta l-a facut sa se indeparteze, n-am putut sa nu bag in seama reclamatiile lui. e un om care mi-a dat, asa cum a putut, multe din lucrurile de care aveam nevoie.
nu exista partenera perfecta pt el si stie asta, ca e pretentios, ca-l deranjeaza lucruri pe care altii abia le observa, asa e el. si eu sunt la fel: de ex, am intrerupt o relatie de prietenie cu o tipa, dupa ce mi-a spus o fraza care m-a insultat. unii mi-au zis ca sunt nebuna, dar eu m-am simtit atit de jignita, incit n-am putut sa trec peste. iaca...
in plus, daca n-ar fi fost constient ca si el are o pb, ar fi plecat pina acum, asa cum a plecat din celelalte relatii. dar a ajuns la virsta la care a inteles ca va avea acelasi gen de pb si cu miss univers, care, in mod, sigur, nu va stii sa faca ciorba de periosare ca mine
in ce priveste visele... balanta nu vreau sa-i pictez fetitei mele viata in negru, dar nici n-am de gind sa-i povestesc ce lipsita de griji e si cum se aranjeaza toate cind gasesti barbatul care te cere de nevasta. dar o sa-i spun - de fapt, ii spun deja - ca viata e complicata si ca exista si coborisuri.
si da, vikinga, ai dreptate viata e frumoasa si cred sincer ca toate provocarile - de cuplu, cit si profesionale - sunt menite sa ne faca sa mergem mai departe, sa ne rasturnam limitele pe care le stiam si ne fac sa evoluam si sa invatam.
mai cad si-n balta cu pesimism, dar, de fel, sunt un om solar!

un alt motiv pt care i-am luat in seama cererile e urmatorul:
de 3 ani jumate, seara de seara, fara exceptie, ne-am ocupat impreuna de baiat, de cind avea 1kg 300 gr. cu masti pe fata, cu sterilizat tot, cu 50 de tel pe zi la dr, cu emotii uriase de fiecare data cind facea febra. fara sa iesim nicaieri, fara sa mai avem timp de noi. o ff scurta perioada, pina la sarcina urmatoare, am avut timp de respiro. comportamentul meu pe perioada sarcinii de anul trecut.. hmm.. destul de nepasator si de suficient fata de el.
dupa care a venit cel mic si iar, ia-o de la capat. ginditi-va, din experienta voastra, ce inseamna bai, masaje si dat de mincare la doi copii in acelasi timp. asta de 6 luni incoace. iar cit am fost gravida, ca sa nu ridic, seara de seara, el se ocupa de baiatul cel mare. eu ii dadeam sa manince, el il spala, il usca, il dadea cu crema, etc... gindindu-ma la toate astea, mi-a fost greu sa iau o decizie radicala, gen bagajele la usa. n-o fi el barbatul care sa ma plimbe pe sub merii infloriti sau sa ma astepte cu petale de trandafiri pe pat, dar, pe de alta parte face alte multe lucruri. ca poate sufletul meu mai cauta poezii pe undeva, ok, dar si sufletul lui cauta ceva, ca noi toti.

Hilde spune:

Scuza-ma daca am inteles gresit.
Eu functionez mai matematic. Exista problema - caut solutie. : )
E bine ca stii unde este problema acum. Ai un punct de plecare. Si nu da vina pe tine mai mult decat e cazul. :) Ai grija de tine.

Editez sa-ti spun ce nu mi-a placut mie la el din povestirile tale.
Ca a fost cu alte femei, ca iesea pe balcon sa vorbeasca cu altcineva la telefon, ca se ascundea...eu nu pot sa inteleg oamenii astia. Cum am zis mai sus, am intalnit un asfel de personaj si nu mi-a placut starea de nesiguranta pe care mi-o oferea. Nimeni nu merita asa ceva. Daca e barbat enough, sa spuna ce-l deranjeaza. Pot sa inteleg ca trece prin momente mai grele, toti avem momente dificile in viata, dar corect mi se pare sa vorbeasca cu mine deschis, nu sa ma insele cu alte femei. Daca ma iubeste si ma respecta.

ilia_99 spune:

hilde, nu cred ca ai inteles tu gresit, cred ca n-am dat eu toate amanuntele. nu cred ca dau vina pe mine mai mult decit tb, dar incerc sa nu ma mai mingii pe cap singura, pe principiul "ce grozava sunt eu si cum nu ma apreciaza el". pt ca e o mentalitate pierzatoare. pt ca stiu ca pot mai mult si ca tb mai mult, nu pt el, ci pt mine. pt urmatorul barbat, daca o sa fie cazul, dar mai ales pt copiii mei. zice Fromm, intr-o carte discutata pe aici: o mama care nu stie sa se bucure de viata nu va stii sa-si invete copiii bucuria de a trai. corect! asa e mama, iar eu inot impotriva curentului acum, fiindca stiu ca asa imi va fi mie mai bine.