Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

balanta spune:

da, maria, i-am spus ANI.
Mi-a spus ca e problema mea ca el nu poate fi asa cum imi doresc eu si eventual sa gasesc pe altul pt partea asta a vietii, dar discret sa nu ma stie nici vantul, nici pamantul.
Fii linistita ca ne-am spus tot ce era de spus. Fiecare are trairile personale care nu e musai sa le completeze pe ale celuilalt.

Dov...ai pur si simplu dreptate.

ilia_99 spune:

asta mi-a spus si terapeuta mea: gaseste-ti lucrurile care-ti fac tie placere si ia-ti de acolo energia cu care sa faci fata la ce se intimpla acasa. adica, in cuvintele tale, balanta, ia din viata ce iti face bine, ce-ti face placere si ce te creste pe dinauntru.
si da, nu e musai ca trairile noastre sa produca rezonanta in cel de alaturi. din nefericire, asta e momentul in care intervine prapastia si, fara lucruri care sa ne apropie, desi nu e vina niciunuia din parteneri - cum sa-l acuz pe sotul meu ca nu-i spun nimic merii in floare sau el pe mine ca nu ma pasioneaza, nu stiu, pilotajul? - ne distantam si ajungem sa spunem: vreau altcvea, pe altcineva care sa vrea aceleasi lucruri. drama continua cind acel cineva, nou, de data asta, devine la fel de neinteresat de ce te face pe tine sa vibrezi pt simplul motiv ca, evoluind, fiecare o ia pe alt drum, dupa 1 an, 2, 5...
m-a intrebat cineva cum ma vad peste 5 ani.. si, desi stiu ca se practica modul asta de proiectare a viselor in viitor - atit in viata profesionala cit si in cea particulara - cum sa desenez eu un traseu al vietii, cind eu nu stiu ce o sa mi se intimple miine? cind nu stiu cum o sa ma schimbe ce mi se intimpla miine, cum o sa-mi reaseze prioritatile?
nu mi-am imaginat niciodata ca o sa am 3 copii la 30 de ani, nici prin cap nu-mi trecea si drept sa va zic nici nu mi-i doream, asa by default, dar a venit omul pe care l-am iubit mai mult ca pe mine si i-am nascut copiii cu toata dragostea, fara sa ma mai gindesc la alte planuri, ale mele. asa am simtit, ca asta e valoros pt mine in momentul ala: familia.
intre timp, insa, si el si eu am evoluat individual si, dupa cum se vede, in mod diferit. si cum sa faci atunci sa impaci lucrurile astea, fara sa-l ranesti pe celalalt? (iaca ne-a luat 36 de pagini sa ne intoarcem la intrebarea mea initiala, de la primul post!)
pt ca diferenta dintre personajul de care v-am vb, care-si inseala nevasta ca intr-un joc, urmarind doar sa-si satisfaca dorintele sexuale si sotul meu, pe care il banuiesc ca a avut o aventura, in care, insa, cauta ce eu nu mai puteam sa-i dau - pe planul afinitatilor individuale - si nu doar for fun, e uriasa, dpa parerea mea. si, cred, o provocare mult mai grea pt mine, pt ca cere schimbarea mea, ca dezvoltare personala.
ok.. ma schimb, caut sa ma centrez mai mult pe mine, pe ce-mi doresc, pe ce ma face sa "cresc". dar daca dezvoltarea mea personala nu coincide cu a lui? cine e de vina si cum rezolvi aceasta diferenta? si oare o poti rezolva?
dov povestea ta..


in plus, cred ca acest "he said, she said crowd" la care ne raportam cu totii, e doar virful aisbergului. toate nemultumirile pe care le enuntam sunt purtatoare de mesaje mult mai profunde. eu imi reprosez ca, acum un an, cind a inceput sa-mi spuna niste lucruri de care era nemultumit in reatia noastra n-am avut - din superficialitate, desigur - inteligenta de a incerca sa decodific aceste mesaje. as fi evitat, probabil, tot tumultul care a inceput in toamna si m-as fi scutit de o gramada de suferinte. eram mult prea preocupata sa-mi pling de mila ca nu ma iubeste asa cum vroiam eu! nu cum vroia sau putea el. asa ca... n-am facut nimic cu mine, desi, in sinea mea, stiam ca in multe are dreptate. aroganta? desigur. ma iubesti asa sau... treaba ta! el n-a mai putut la un moment dat sa ma iubeasca asa, iar asta nu e o alegere. rezultatul: eu n-am evoluat nici macar individual iar ca parteneri de cuplu am devenit amindoi complet nefericiti cu celalalt si in imposibilitatea de a face alte alegeri, fiindca niciunul nu se considera - moralmente - liber.

mariamunteanu spune:

ce sa mai zic ? Daca asta e tot ce l-a dus mintea, sa te invite sa-ti gasesti pe altul, in loc sa incerce sa gaseasca un limbaj comun cu tine, inseamna ca n-ai pierdut nimic.

Eu cred ca evoluam diferit, ne schimbam pe parcursul vietii. O relatie de lunga durata nu este un cadou pe care-l primesti, ci e ceva la care ai de "muncit" tot timpul. Si avem de muncit in primul rand cu noi insine.

In orice caz, relatia de iubire este doar un aspect al vietii noastre, pe langa multe altele mai mult sau mai putin importante. Nu ar trebui sa cerem cuiva mai mult decat poate sa ne ofere. Nici macar parintii nu sunt intotdeauna dispusi sa-si ofere toata afectiunea si tot interesul copiilor lor, daramite un sot/partener.

Maria

Ramonika spune:

hai ma, ca e copiat de undeva, doar nu am inventat eu ce scrie acolo si e meschin rau tot horoscopul ala...

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

balanta spune:

Maria, sa stii, culmea, e un barbat destept,dar sunt cu mult peste nivelul lui dpdv emotional, chiar a multora barbati si nu poate face fata nevoilor mele. De fapt nici nu le are, candva cand imi doream sa ma plimb( candva cand aveam si eu timp), refuzul era chiar categoric. Nu ii face placere si nu trebuie sa ne simtim obligati sa facem ce nu ne face placere. In timp am ajuns sa ii dau dreptate, e clar ca evoluam separat...ca avem necesitati diferite...numa ca nu poti divorta asa, tot timpul pt ca evoluam separat.
Si inca ceva, sunt barbati "misogini" in alta nuanta a cuvantului...el mai bine singur decat sa se mai "chinuie" sa traiasca iar cu o femeie, e mult mai comod asa...pt ca noi nu suntem multumite niciodata...mereu vrem altceva.
Spune-mi mie, exact cum remarca cineva, de ce barbatii nu-si fac atatea probleme de viata si sa vina sa p[osteze si ei pe forumuri? Ei isi iau cele trebuie din viata...fara sa ii stie nici vantu, nici pamantul.
Si da, istoria se repeta...inceputul unei iubiri e si sfarsitul ei in acelasi timp.

ilia,e prea curand termenul de 5 ani...sa vezi cum e cand copii pleaca de acasa...cand dupa 15 ani cel de alaturi nici nu-si da seama daca ai dormit acasa...si cand nici prin cap nu-ti trece sa devii bunica...DA raspunsul pe care l-ai primit tu l-am primit si eu...sa iau din viata ce-mi face bineadika cu alte cuvinte "decat sa moara mama mea mai bine sa moara mama lui" ( e vorba de un personaj ales aleatoriu)

balanta spune:

si inca ceva ilia, am zeci de exemple si argumente si contraargumente sute,fara filozofii presupuse, cazuri concrete de viata...ar demoraliza...de ce sa le iei unora speranta de a crede ca poate fi si altfel...chiar daca peste ani afla dureros contrariul?
Poate ai sa gasesti resurse si pentru tine...pt ca te apreciez ca la varsta asta poti creste trei copii
Eu una ...ar fi o caruta prea mare pt mine...chiar ma si mir ca ai mai avut timp sa te gandesti si la tine...ceea ce denota ca esti superioara multor femei.

Clover spune:

lalilu, n-am fost atat de ironica pe cat crezi. Un barbat normal va strange din dinti si daca ii spui iti va aduce o crenguta de mar(desi nu pricep de ce ai rupe crenguta, dar asta e alta poveste), va merge in parc pe banca si tot asa.

Foarte probabil daca partenerul tau ar face tot ce i-ai cere, tot nu ai simti ceea ce iti imaginezi acum. De obicei visele romantice ca cele pe care le ai tu sunt asociate cu inceputul unei relatii. Dupa principiul "iarna nu-i ca vara" orice perioada de timp in afara inceputului unei relatii nu e inceputul unei relatii si nu va aduce cu ea starea aferenta. Daca nu asta vrei, ci doar ceva realizabil si tangibil cere cu pana ti se va da.

ilia_99 spune:

multumesc balanta. nu stiu daca sunt superioara, cred, mai degraba, ca am pus niste pariuri cu mine insami: ma duce la disperare "eu nu pot". da' ai incercat, macar? cred ca mi se trage din relatia cu ai mei, cam asta am auzit toata copilaria si adolescenta: nu poti tu sa faci asta! si toata viata mea a devenit un sir de "ba pot!" in ce priveste meseria, copiii, divortul, casa, etc. si uite ca am putut! nu pe toate le fac la fel de bine, evident, dar.. le fac pe alea mai importante. l-am gasit si pe barbatul meu care la fel zice: macar sa incerci.
si tu zici ca n-ar trebui sa le spunem celorlalti ca life's a bitch? sa creada in continuare ca Fat Frumos s-a insurat cu Ileana Cosinzeana si au trait fericiti pina la adinci batrineti...?
uite, pot sa-ti fac o concesie nu le spun celorlalti, dar o sa-i spun lui fii-mea, cel putin. mie la ce mi-a folosit sa citesc atitea povesti si sa visez la rochia alba cu lamiita in par cind a venit viata si m-a izbit cu capul de toti peretii...
poate ea nu va trece prin toate astea, daca stie, macar teoretic, la ce sa se astepte..

ilia_99 spune:

lalilu, nici nu stiu ce sa-ti spun, iti stiu povestea.. tot de la evolutia fiecaruia se trage, cred, problema voastra. evolutia individuala si lipsa de afinitati comune. uite, avem un prieten: e certa treaba: daca tb sa plecam undeva el va gresi ora, ziua, nr zborului, ceva. noi doi am fi furibunzi ca am pierdut timpul si ca n-am tinut minte atita lucru, el n-are nicio treaba. si-a gasit nevasta pe masura: plecau nu stiu unde, au pierdut avionul. nu-i bai, au stat in aeroport, si-au cumparat carti, l-au luat pe urmatorul. da' pt ei e ok asa.

Clover spune:

ilia_99, imi cer scuze ca voi fi off topic.

lalilu, unde ti-am aspuns sarcastic in alta parte? Am cautat mesajele tale si am vazut ca al tau este mesajul tau cu impreuna pentru copii. Ti-am raspuns acolo, dar fara ironii. Este insa culmea ironiei sa raspunzi la subiectul asta ca ti-e mila(pagina 35) de ilia_99 pentru situatia ei, cand tu tocmai ti-ai inselat/iti inseli sotul din cauza golului afectiv. Realizezi ca si sotul ei tot neinteles si cu golul in suflet a intrat in vorba cu alta, nu?