Imi e teama sa plec ... imi e teama sa raman
Raspunsuri - Pagina 4
Marina spune:
Nu vreti sa auziti si povestea despre cum e sa nu pleci?
Acum vreo 6 ani tineri casatoriti si proaspeti angajati, decisesem de comun acord sa nu locuim cu parintii (mei
) si sa ne mutam cu niste prieteni intr-un apartament pe 1 mai! Ce an a fost! Casa era plina de prieteni, oricand gata de o bere sau un vin de pe la parinti. Chefuri peste chefuri, dar nu genul ala de chefuri gen regie cu baut pana la dimineata, muzica la maxim si zeci de necunoscuti...ci mai degraba niste adunari prietenesti in care mai schimbam si cate o vorba despre viitor. Ma si apuca rasul cand ma gandesc cat de visatori eram si cate planuri ne faceam...si cat de tineri eram!
Asa ca intr-una din acele seri citind ziarul am descoperit un anunt despre Loteria Vizelor si plini de entuziasm am si scris plicurile. Am scris prima data speranta, apoi am schimbat cu entuziasm pt ca nu speranta a fost cea care ne-a manat atunci ci mai degraba o bere doua in plus! Peste ceva vreme intre 6 luni si un an cred primesc un plic pe numele sotului meu de la departamentul de imigrare al US si cad pe spate cand il deschid...Dan castigase la Loteria Vizelor, adica il selectase calculatorul! Sa ma bucur oare, sa ma ingrijorez? Ufffff, nici nu stiam ce sa fac, Dan era pe mare pe undeva prin lumea larga, tocmai ne luasem casa si lasasem leftera juma de familie adica parintii si vreo cativa veri!
Asa ca apuca-te Marina si zgarie marea in cautarea sotului sa-i dai vestea cea mare! Dau de el in final, ii spun baiul si atunci ma loveste unda de soc. Probabil i se cutremura vaporul de atata fericire, sau pt ca sarea in sus de bucurie dar oricum omul era atat de fericit ca a castigat incat ma gandeam ca deturneaza vaporul si pleaca direct catre visul lui american!
In schimb mie mi s-au inecat brusc corabiile...multe nu aveam dar erau ai mei, erau prietenii, mai schimbasem odata orasul si inca nu-mi vindecasem nostalgiile...apoi AMERICA!!!!!
Vremea a trecut , formalitatile au curs si ele, am completat formulare, am facut teste medicale, am fost la interviu, a venit toamna iar apoi s-a facut vara si ma intreb si acum daca a fost iarna in anul ala? Intre timp viata noastra si-a urmat cursul, Dan a aavut contracte din ce in ce mai bune, eu am schimbat job-ul si brusc am intrat in categoria celor care au reusit si in RO. Adica a celor care au reusit sa intre in acea mica mica clasa medie.
Scrisoarea cum ca am castigat si ca trebuie sa plecam in max trei luni parca ne-a socat si ne-a panicat. Deja ne era bine, eram tineri, plini de entuziasm si rasturnam lumea cu cata energie aveam! Asa ca ne-am decis relativ repede si de comun acord SA NU PLECAM. Nu pot sa zic ca am ramas sa schimbam lumea aici, probabil ca ne-a fost doar mai comod...si nu regret in nici un caz ca nu am plecat. Sunt convinsa ca nu m-as fi adaptat in State. Insa ma gandesc daca am facut bine ori de cate ori intru in magaazin si vanzatoarea ma trateaza ca pe ultimul gunoi doar pt faptul ca am avut chef sa ma imrac in blugi si sa nu ma machez, sau cand un smecher maa injura de la volanul ultimei sale masini de lux ca mi=am permis sa-i trec prin fata pe trecerea de pietoni. Si asta fara sa intram in subiectul politica sau cum a fost sa platesti ani de zile CAS la greu si cum m-au furat in 6 luni de concediu de maternitate. Cu toate astea judecand la rece nu regret si astept din suflet sa ma intalnesc cu fetele de aici pe 12 , in parcul meu de la Tineretului in Romania mea iubita.
marina
Dava spune:
Marina draga, fii fericita! Si ce daca se uita vanzatoarea urat la tine? Ce-ti pasa? Oricum , e mai bine decat sa cauti de lucru si la fiecare interviu sa ti se spuna cu cel mai dulce zambet din lume ca te vor contacta, dupa care primesti o scrisoare in care esti anuntata ca au gasit pe altcineva
care nu are accent, probabil. Tot asa, luni de zile, pana cand, prin gratie divina, gasesti ceea ce nici n-ai visat, in bine (cazul meu). Dar pana atunci nervi, lacrimi si un gust amar... Si ce daca te injura tipul din masina? Macar iti spune in fata ce gandeste, nu iti zambeste dulce gandindu-se ca esti o venetica si ce cauti, oare, in tara lui? Ideea este ca si inconjurata de zambete poti sa nu te simti bine, sufleteste, intr-un loc. Fii fericita, n-ai pierdut nimic, nici macar pasaportul strain, ca oricum nu prea mai este nevoie de el acum pentru romani, care pot calatori si cu pasaportul romanesc.
Am vazut in sera asta la stiri despre mireasa care a fugit. In loc sa se spuna gypsy king from Romania, au spus Romanian king, de parca regele Romaniei locuieste la Sibiu si e colorat. Le voi trimite un e-mail, sa-mi apar iubita mea tara de care imi e atat de dor.
Eryka spune:
Marina
Ce mi-a placut cum ai sris.
Asa mi-e do si mie de Romania.De multe ori ma gandesc daca voi ajunge o batranica printre atatzia straini cum va fi??
Eryka & sufletzelul din burtica ---
in 7 saptamani
Puck spune:
Da, Marina, si tu ai dreptate (ca-n bancul ala vechi), dar sint atitea in joc cind iei o asemenea decizie...
De exemplu, exista firi mai slabe (ca mine), care se irita, se satura, nu mai rezista, carora LI SE ACRESTE sa mai vada functionari si vinzatoare care-si bat joc de cei gratie carora isi fac meseria.
Dupa o vreme, te saturi sa ai numai TEORETIC drepturi, iar practic... sa muncesti luni de zile cite 18 ore din 24 si, cind zici, "ma scuzati, da' io cedez, nu mai pot", sa ti se dea aceeasi replica pe care ai auzit-o spusa si altor colegi ai tai (briliantici, oameni vechi in post, care tie ti se par... chiar de neinlocuit si de la care - lucru rar! - si altii pot invata meserie): "asta-i job-ul tau, daca nu-ti convine, sa stii ca mai asteapta 20 de insi sa dea concurs"...
Si atitea altele, pe care le stim toate atit de bine...
Dar, desigur, si tu ai dreptate...
Marina spune:
Puck aici nu e problema de dreptate sau nu pentru ca decizia de a te muta in alta tara mai ales cand esti legat de familie cum suntem noi in Romania nu tine de dreptate ci de sufletul, dorintele si aspiratatiile fiecaruia dintre noi.
Ai deschis insa un aspect interesant al problemei acela al job-urilor si o sa-mi dezvolt opinia in alt subiect ca sa nu deviez discutia de aici
Mariana
Victoria spune:
Nu trebuie sa-ti pare rau ca n-ai plecat.... eu am fost in State, si prima oara eram entuziasmata ca o sa vad tara tuturor posibilitatilor, si m-am intors dezamagita.... apropo de vanzatoare, ma duc in mall-ul din Saint Louis, la incaltaminte, si cer o pereche de ghetute cu toc inalt... tipa, o negresa de vreo 150 kg., imi raspunde indignata" who the **** is wearing something like that???" si ii raspund ca eu, de exemplu.... ea purta adidasi nr. 43....deci, nu totul e roz intr-o parte si negru in alta....
V.
veni, vidi, Victorie!
ericuta spune:
Draga Maya :
Fiecare trecem prin aceasta stare inainte de plecare. E foarte dureros si condamn Guvernul pentru asta , ca foarte multi ro sint in postura in care cauta linistea sufleteasca si fericirea familiei in alta tara. Ar trebui sa se gandeasca de ce atitia ro au plecat si inca mai sint dornici de plecare multi altii. Ca sint ferm convinsa ca nimeni nu pleaca printre straini daca ar avea o viata mai linistita din punct de vedere financiar, daca nu ar pluti acel stres in aer la gandul ca iar vine inceputul lunii si cine stie ce scumpiri mai vin odata cu el, daca fiecare si-ar putea permite cite o excursie peste hotare fara stresul cozilor pe la ambasade,daca ar putea asigura un viitor mai fericit copiilor lui si lista poate continua - fiecare o stie. Oricum pt. mine subiectul schimbarii in Ro a murit odata cu plecarea noastra , acum 2 ani si se pare ca de atunci mai nimic nu s-a realizat in acest sens , asa ca nu regret ca am facut pasul acesta , deloc. Iar in ceea ce priveste viata de aici , pot sa-ti zic ca intr-adevar simti relaxarea in aer cum pluteste. Chiar daca se intampla ceea ce bine a descris Dava , D-zeu are grija de fiecare la timpul cuvenit , totul e sa nu ne pierdem increderea in El. Oricum se merita efortul , chiar si dupa 2 ani de cautari, viata incepe sa capete un sens , mult mai bun decit am putea spera ca se va intampla in RO. Nu am regretat si nu regret , mai ales acum , faptul ca am ales sa vin la capat de lume, ca viata are atitea surprize placute de oferit aici , incat sint fericita ca macar puiul meu poate sa aiba o viata mult mai placuta decit in RO.
Maya draga , eu zic ca oricum ai dat dovada de intelepciune pina acum prin chibzuirea situatie pe toate fetele, sfatul meu e sa te lasi in voia bunului D-zeu , ca El te va calauzi p-e drumul cel mai bun!
Din punctul de vedere al NZ-de sa stii ca se merita din plin sa o vizitezi, si ai sa vezi ce sentimente ai sa ai , parca te-ai naste a doua oara aici la capat de lume. Oricum viata are si urcusuri si coborasuri oriunde am fi, totul e sa putem sa alegem tot ce e mai bun in viata si sa gasim taria sa trecem cu bine peste greutati!
Pt Dava: : daca te gandesti ca noi sintem de o mie de ori mai buni, mai sinceri , mai dotati decit ei, si daca reusesti sa-ti faci prieteni printre adevaratii kiwioti de treaba care stiu sa te aprecieze pt. faptul ca stii sa vorbesti cel putin doua limbi, ca ai avut taria sa-ti realizezi o viata de la capat luand-o (chiar daca ai avut parte si de lacrimi)eu zic sa nu te consumi din aceste "nimicuri". E dureros, dar padure fara uscaturi nu exista, si oricum pe fata lor se poate citi de fapt invidia , asa ca ... fruntea sus , vezi si tu acum dupa atitea eforturi (exact ca si in situatia noastra)viata incepe sa capete alte culori mult mai placute , nu?
In privinta stirei de la TV despre printesa Ana -Maria Cioaba parca, nu stiu exact, ma revoltat si pe mine si am reusit sa-mi impun parerea la servici la mine despre acest subiect. Asta e , pt. ei a fost o stire de senzatie, oricum ce ar fi sa povestim si noi cum aici un tata vitreg si-a ucis fetita , parca de 6 ani, nu? Si a fost cautata acea fetita aproape 2 saptamani de atita lume?! Cind le-am explicat chestia asta au recunoscut si ei ca de fapt aici nu se face decit sa se puna in lumina proasta RO.Oricum ne luptam cu morile de vant....
Pt. Marina:
Ma bucur pt. voi si cred ca in fiecare exista dorinta de mai bine, si de gasirea locului " acasa", fiecare percepe acest sentiment diferit si este dator sa-si caute locul. Respect profund pe cei care isi gasesc locul " acasa" in RO cea plina de "confruntari". Oricum cred ca pasul pe care era sa-l faceti v-a determinat sa va gasiti linistea sufleteasca care este cea mai importanta indiferent unde va aflati.
In cazul in care vreti ceva poze cu NZ , peisaje , va pot oferi cu drag, nu sint din America , dar sint frumoase....
"Imi e teama sa plec...imi e teama sa raman " cu D-zeu inainte!
Lili
Marina spune:
Lili sotul meu este marinar si a fost de cateva ori bune in Noua Zeelanda. Asa ca daca vrei iti pot trimite si eu cateva apoze superbe de acolo. Oricum Dan spune ca este tara in care ar pleca fara nici un regret.
marina
Maya spune:
Multumesc Ericuta pt incurajari. Mi-ar face mare placere, si cred ca nu numai mie, sa vedem poze din NZ. Poate ca vom avea ocazia sa ne si cunoastem direct deoarece avem de gand sa vizitam si insula de sud. Colegii sotului meu i-au recomandat sa viziteze insula de sud care se pare ca este mult mai spectaculoasa decat cea de nord.
Sunt perfect de acord cu tine ca peste tot exista si oameni buni si oameni rai. Vreau sa cred ca niciodata nu voi ajunge sa fiu atat de mahnita si scarbita incat sa-mi vorbesc tara de rau dar asta nu inseamna ca nu vad oportunismul si demagogia politicienilor care acum in an preelectoral a atins maximul, coruptia si injustitia, saracia si disperarea oamenilor normali. Sunt convinsa ca nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada, probleme sunt peste tot, mai grave sau mai putin grave dar sincera sa fiu nu cred ca in 5 sau 10 ani imi va fi mai bine sau cel putin la fel daca raman in RO. Este dureros sa iti pierzi increderea si pt asta ii condamn pe toti cei care m-au determinat sa fac acest pas.Plec pentru ca nu mai am incredere si pt ca m-am saturat sa duc o lupta pe care o cred din start pierduta.Nu stiu ce ne va rezerva viitorul dar pana acum inceputul a fost favorabil. Fericirea si succesul depind de foarte multi factori si daca vom avea parte ca macar jumatate din visele noastre sa se implineasca tot va fi bine.
Multumesc si celor care au scris pt opiniile sincere si pt curajul de a isi spune povestea, povesti interesante sunt fie ca pleci fie ca ramai in tara si important este sa-ti gasesti locul oriunde in lumea asta mare.Si asteptam si poze de la tine Marina pt ca sunt convinsa ca sotul tau a colindat prin multe locuri la care deocamdata multi dintre noi doar visam.
Apropo de fericire/ multumire atasez un link referitor la acesat stare atat de ravnita de noi toti: http://www.stuff.co.nz/stuff/0,2106,2678427a10,00.html
Maya
voljena spune:
buna ziua tuturor!
mi-am facut praf ambii genunchi acum 3 zile, stau calare de azi dimineata la computer si ca de obicei cand am prea mult timp liber - ma podideste un dor de tara...!!!
superb site-ul asta, ce fericita sunt ca l-am gasit.
eu am plecat din romania de 2 ori - prima data inainte de revolutie, am stat in suedia niste ani, m-am intors in ro in '91 sperand ca va fi altfel, hmmm... mi-a luat 3 ani si ceva sa ma conving ca NU este cazul si am plecat din nou - acum sunt la londra. am plecat a doua oara fiind constienta exact ce inseamna, istoria se repeta doar...
am cantarit insa - in ro am familia si prietenii, aici mi-am gasit insa jumatatea, aici imi este casa - caminul, aici am o cariera si de aici pot sa-i ajut pe toti de acolo, judecand la rece situatia: imi lipseste teribil posibilitatea de a-mi vizita prietenele la orice ora din zi sau noapte, dar pe de alta parte sunt fericita ca le pot ajuta financiar (vizitele le suplinesc cu lungi convorbiri telefonice).
pasiunea vietii mele sunt calatoriile - in cei 3 ani cat am stat in romania am reusit sa merg la mare cu mama si fetita mea doar o singura data, de aici merg in tot felul de locuri exotice de 2 ori pe an si in romania 1 data.
parerea mea pt. toti cei care stau la indoiala este ca merita sa incerce, in ro ne putem intoarce oricand, stiu ca sunt si persoane care nu se pot adapta dar pt. cei care reusesc posibilitatile sunt absolut nelimitate.
maya - cand pleci?