Casatorii mixte, copii bilingvi/ limba vb. in casa

ruscus spune:

ML si eu cred ca problema cea mai mare e neimplicarea sotului in jocul copiilor, desi e frustrant sa nu prea intelegi ce se vorbeste, cum au spus si fetele cand sunteti toti vorbiti engleza
si noi avem aceasi probelema, sotul meu nu e roman dar stie foarte bine romaneste, a stat 20 de ani in romania, la noi acasa vorbim romaneste, dar problema e neimplicarea sotlui in jocurile lor, se mai joaca din cand in cand dar nu suficient dupa parerea mea stiu ca e deseori obosit dar... sunt clipe care nu se vor mai intoarece niciodata si regret ca nu profita din plin de ele
o alta problema la noi e limba franceza, limba oficiala aici pe care copii nu o cunosteau pana sa ajungem aici, pt ei e o bariera fata de alti copii, stiu doar cateva cuvinte iar fetita se incapataneaza si nu vrea sa invete, merge la maternelle (gradinita de aici) dar se izoleaza si nu participa, nu se amesteca cu alti copii, desi ii spun sa se joace cu ei ea tot timpul imi spune ca nu stie franceza, e dureroasa situatia si nu stiu cum sa trec peste asta, voi v-ati confruntat cu asa ceva?
numai bine

ML spune:

Ruscus, citeste mesajul Mihaelei, poate te ajuta. Ai vorbit cu educatoarea? Nu lasa totul in spatele copilului.

Take joy! (poze)

mihaela_s spune:

ML multumesc .

Voiam sa mai adaug ca cea mica a mea a stat izolata si ea...cum nu reusea sa comunice, se juca singura. Copiii curiosi mai mergeau sa o intrebe una-alta, dar cum Silvia nu le raspundea, plecau. Educatoarele au inceput sa vb cu ea cate putin, ii aratau obiecte si ii spuneau Silviei cum se numesc in suedeza. Si asa incet-incet si-a dat drumul si Silvia. Dar 5 luni n-a vorbit nimic. Executa in timp ce se jucau, ce spuneau copiii, intelegea deja, dar nu avea curaj sa vorbeasca.
Da, au fost cateva luni grele...eu stateam acasa, nu incepusem inca scoala si Silvia mergea zilnic la camin, ca sa invete limba. O lasam agatata de gardul caminului cu ochii in lacrimi, ea nu stia ca eu merg acasa...nu va spun ce era in sufletul meu. Dar n-am lasat nici o clipa sa se vada asta fata de ea, fata de fete. Le-am incurajat mereu si dupa cateva luni a trecut.
O vreme, atunci la inceput, Silvia voia sa-i mutam pe copiii de la camin de aici in Ro si sa-i aducem pe fostii ei colegi aici, ca sa se joace. Nu voia sa plece de aici, ii placea caminul, doar copiii cu care nu se intelegea erau problema.

Ruscus, parerea mea este ca trebuie sa mai ai rabdare. De fapt depinde
de cat timp merge fetita la maternelle si cat timp petrece acolo...
Daca ai posibilitatea sa stai cu ea o ora, doua pe zi si sa incerci sa faci putin legatura intre limbi, i-ar prinde bine. Cum spuneam, fetele aici au profesoara de romana, o romanca ccc care locuieste aici de cativa ani si cu asta se ocupa. Mentine limba materna si face conexiunile intre cele 2 limbi, ajuta copilul sa inteleaga limba straina peste limba lui materna. Pe Silvia a ajutat-o mult. Si anul trecut avea doar 2 ore pe saptamana cu ea. Mai poti vb cu educatoarea sa se ocupe putin de fetita ta in mod special. Una din educatoare de la Silvia a avut "sarcina" sa se ocupe de integrarea Silviei si mereu o lua separat si se ocupa de ea, iar mai apoi lua una doua fetite de varsta Silviei si lucrau impreuna, timp in care ii aratau Silviei tot felul si ii spuneau cum se numeste. Si asta a ajutat-o mult, iar pentru educatoarea respectiva nu am decat vorbe de lauda.

hai ca m-am intins, sper insa sa-ti fie cat de cat de folos experienta mea, oarecum asemanatoare cu a ta. Mult succes si sa ne tii la curent!

Edit ca am uitat sa o intreb pe Ruscus cum ii merge baietelului? El e mai cooperant, ii vine mai usor? Oricum, copiii sunt tare diferiti, nu vreau sa fac o comparatie ca nu are rost. Numai asa, de curiozitate.


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

AB spune:

Cred ca trebuie sa-ti ajuti fetita sa nu o ia ca un stres. Fetita mea nu stia o boaba de engleza la venirea aici. Se nascuse aici, dar traisem in Franta. Deci franceza si romana. In fine. Trebuie sa o ajuti cu un minim si restul sa-l ia ca pe un joc si ca pe o mandrie ca o va face si pe asta.
Eu am apelat si la DVD-uri care sa repete fraze de baza.
Le puneam cand mergea pe olita ca altfel tare ii erau plicticoase.... asta e orice metoda e buna ca sa-mi fie copilul fericit.
http://www.littlepim.com/store/french-language-for-kids/
Le trebuie putin ca sa-si dea drumul.

khristin spune:

ML, interesant subiect . Lecturand ce ai scris as zice ca intr-adevar comunicarea ta mai bogata cu copiii nu are de-a face cu limba in care discuti cu ei, ci mai mult cu apropierea ta fizica de ei, copiii simt imediat parintele care le este mai apropiat si acela va deveni confidentul #1 .

O sa-ti povestesc putin cum au stat lucrurile la noi in casa, unde se vorbeste romaneste, iar fetita mea de 6 ani desi nascuta in Canada vorbeste acum 3 limbi aka engleza, romana si franceza. Le-am pus special in ordinea asta, sa ma explic….la un an si jumate am dat-o la daycare de nevoie, si fiind in faza in care nu stapanea bine nici limba romana, a urmat o perioada in care nu a comunicat mai nimica cu cei din jur, perioada cunoscuta in limbajul de specialitate ca "the silent period", perioada in care copiii doar asculta, acumuleaza si refuza sa comunice cu cei din jur pana in momentul cand se simt in stare sa aiba "a social conversation". Apoi incet incet cand venea acasa seara vorbea cu noi numai in engleza. Noi am pus-o pe seama faptului ca asa se simtea ea confortabil si chiar am incurajat-o, nu am fortat-o deloc sa o dea in limba romana, pt. ca ar fi fost mult prea frustrant pt. ea fiind asa micuta. Cam asa a tinut-o pana pe la vreo 4 anisori, noi ii vorbeam in romana ea ne raspundea in engleza, devenise acum enervant pt. noi . Totodata trebuie sa mentionez ca prezenta bunicilor a fost destul de constanta in viata ei si ar fi putut sa vorbeasca cu ei in romana acasa dar a refuzat, pt. ca nu vedea o motivatie imediata. Ajunsese soacra-mea sa inteleaga ea engleza vorbita de fiimea , dar cupila nu voia si pace sa vorbeasca romaneste . Si asta pana intr-o vara cand am mers in Romania. I-am explicat de la inceput ca desi intelege ce se spune in limba romana, daca va vrea sa se socializeze cu copiii va trebui sa faca eforturi reale sa vorbeasca romaneste, deoarece acestia nu o vor intelege si nu se vor juca cu ea. Si fiind o fiinta extrem de sociabila s-o fi vazut pe mandra mea cum reactiona …copiii o intrebau diverse lucruri in romana, ea intelegand le raspundea fireste in engleza , nerealizand totusi ca bucla comunicarii era oarecum incompleta . A fost la un moment dat o faza chiar amuzata, in sensul ca un baietel nestiind situatia ei, i-a spus mamicii lui "mami, mami, fetita asta vorbeste chiar bine engleza…" . Ei si usor usor a inceput copila mea sa progreseze, spunand la inceput cuvinte romanesti amestecate cu ceva engleza, apoi diverse propozitii, la inceput tare stalcite de ne umfla rasul, iar pana la sfarsitul verii ajunsese FLUENTA . Acum la 6 ani vorbeste in casa 90% romana, fara sa o rugam sau sa instauram asa zisele seri de limba romana. Scoala la care merge anul asta este in franceza si uneori o rog sa continue conversatia fie in engleza fie in franceza, asta ca sa o mai testez daca a mai uitat din ele si o face fara probleme cu cea mai mare usurinta. Culmea e ca uneori initiaza ea conversatii in franceza, lucru care ma mira destul de mult, dar o face si pt. ca profesoara le cere sa comunice cat mai mult in franceza si o vad ca desi nu are aceeasi fluenta si bagaj lingvistic pe care-l are in engleza sau romana face eforturi sa exprime diverse lucruri intr-o limba care nu-i este foarte cunoscuta. Ca sa inchei, caci m-am lungit cam mult, nu stiu cat te ajuta istoria mea, dar eu cred ca minunile acestea de copilasi au o putere fantastica de acumulare si o minte extensibila, iar doua limbi in casa este mai mult decat ok. Acum revenind la familia voastra, eu cred ca sotul tau se simte in conversatiile voastre oarecum izolat, stiu clar ca in scolile nord-americane, copiilor li se spune ca e nepoliticos sa vorbesti o limba pe care o alta persoana nu o intelege. Fac o paranteza rapida aici sa-mi amintesc cand Yasmine mi-a povestit ca are o fetita romanca la scoala. Si eu o intreb bucuroasa daca vorbeste romaneste cu ea. Si ea imi raspunde atunci ca uneori doar ca altfel alte fetite nu inteleg ce vorbesc si nu se pot juca cu ele caci nu inteleg . Asadar, cred ca in mintea copiilor tai distinctia e clar facuta, cu mama vorbim romana, cu tata in engleza. Nu-ti fa griji ca romana se va pierde. Incearca sa initiezi discutii in engleza cat sinteti toti la masa, si includeti-l si pe tati in discutii, barbatii au avut intotdeauna stangacii in ce priveste comunicarea, nu-s la fel de guresi ca femeile . Iar seara daca vrei poti sa le citesti tu in romana sau sa dezbateti vreun subiect pe care-i intereseaza pe ei, sau chiar daca cititi vreo carte in engleza sa-i rogi sa-ti rezume in romaneste, si daca se poate de ce nu o vacanta in Romania? Un exemplu perfect de "real learning", care in cazul nostru a contat enorm, si acum are amintiti vii de acolo, ma intreaba cand mai mergem sa-l vedem pe cutare prieten. Astfel cred ca le tii mintea antrenata si nu exista riscul pierderii limbii materne. Parerea mea e ca problema in cazul vostru pare a fi mai mult una de comunicare intre voi adultii, pustii din ce povestesti nu par sa aiba vreo problema lingvistica in niciuna din limbi.

Cristina

Mlle Yasmine et le bébé Chris Anthony

nadinas spune:

Fetelor,eu am o alta problema.Traim in DK,sotul e danez,deci lb vorbita in casa e daneza.Copilul meu are 4 ani si jumate,dar nu stie o boaba romaneste.Da,aruncati cu rosii,merit,de cand s-a nascut i-am vorbit copilului numai in daneza sau engleza.Acum vreau sa invete romaneste,stiu ca nu e prea tarziu.Problema e ca am incercat sa vorbesc numai romaneste cu el,dar nu vrea sa asculte.Stie cateva cuvinte ,dar daca vreau sa-l invat cuvinte noi,nu vrea.Deja ma gandesc,ce plan sa fac ,ca si copilul meu sa invete romaneste.Acum mergem in Rom, 3 saptamani si mi-am propus sa vorbim numai romaneste.Repet,retine foarte usor,problema e ca nu ma lasa sa-i vb in lb romana.

ankita spune:

deci eu sunt romanca sotul indian si avem o bona ethiopianca...de aici reiese ca bietul meu copil aude prin casa romana,engleza,hindi si araba...noi ii vorbim in toate limbile...am inceput si cu romana ptr ca mi-e teama ca mai incolo o sa-i fie greu sa vb in romana...e mai dificil, dar incerc avand in vedere ca numai eu vb romana,cu sotul comunic in engleza.Sper sa nu ametesc copilul si sa inceapa sa vb,vreau sa specific ca vom implini un an in cateva zile.