Casatorii mixte, copii bilingvi/ limba vb. in casa

Sotul este american, copiii sunt nascuti aici... bilingvi. Sotul vorbeste f. putin romaneste, dar intelege destul de bine (70-80%).

Are o fire mai inchisa si cumva, necumva copiii vorbesc mai mult cu mine, in romaneste. Cel mai deranjant pt. sot este la masa cand ei turuie si rad si el se simte lasat pe afara. Nu-mi vine sa vorbesc in engleza, nu-mi gasesc cuvintele si parca tot ce scot pe gura e uscat, fara urma de dragalasenie sau umor.

Treaba este ca, uneori, daca le spun copiilor sa repete si pt. el in engleza, nu mai vor (toane de copil pe care sotul nu le intelege sau accepta). Din pacate, adesea, ei ii turuie verzi si uscate (cand ii apuca) si el ori este prea obosit si somnoros, ori nervos (si-i repede sau critica prea mult) ori absent si ei renunta.

I-am spus sa-i intrebe si el ce fac la scoala, ce-au mancat, ce face cutare si cutare, sa-i ia sa faca mici proiecte cu ei... face o zi si gata, asteapta sa fie spectator pe mai departe si copiii sa-i spikaie dulce in ureche.

Of, cred ca sunt cam rautacioasa, nu stiu nici cum sa-i spun mai bine ca imediat sare in sus, nici nu vreau sa-l izolez, dar nici sa renunt la romana (stiu ca si copiilor le place, citim impreuna carti in romana, fetita chiar incearca sa invete sa scrie...).

Voi cum faceti? Poate e cineva mai cu cap decat mine si suflet bun pe aici sa-mi dea niste idei.
Multumesc.

Take joy! (poze)

ciuf spune:

ML, dar pe tine te deranjeaza si neimplicarea lui atunci cand este acasa, asa e? Nu e vorba numai de limba.
Poate ar trebui sa le propui copiilor ca atunci cand este tati acasa sa se vorbeasca numai engleza. Cat este el la serviciu, treaba voastra, vorbiti cat vreti romaneste. Dar, intr-adevar, daca ma pun in papucii lui, nu e tocmai placuta situatia ca sa isi vada copiii fericiti la masa, povestind ce au facut, cum a decurs ziua in romaneste. Se simte un strain, chiar daca ai zis ca intelege 70-80%.
Eu am avut aici o prietena care acum s-a mutat in Virginia si are doi copii. Cand statea numai ea cu copiii vorbeau romaneste. Cum venea sotul acasa, schimbau rapid pe engleza.
Nu mai spun ca sotul ei a invatat romaneste perfect.
Sotul tau ce face cu copiii cat esti tu plecata? Cum se joaca cu ei?
Imi cer scuze ca nu am sfaturi mai bune pentru tine, ti-am dat exemplu prietena mea cum a abordat ea aceasta problema.


Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Oana C spune:

ML, al meu tot american este, iar Eva e nascuta aici, are aproape 4 ani. Noi vorbim 99% in engleza, pentru ca eu am lucrat citiva ani ca babysitter/nanny inainte de a ma casatori, asa ca atunci cind am nascut-o pe Eva habar n-aveam de cuvinte de bebelusi si de alint in romaneste; stiam numai in engleza, cintecele de copii in engleza, povesti in engleza ... Si am dat-o pe engleza de la inceput cu Eva; cind a mai crescut, am incercat sa ii vorbesc si in romaneste, dar se supara si imi spunea sa nu ii vorbesc asa; acum ma intreaba ea cum se zice la unele cuvinte, iar daca ii vorbesc in romaneste ii place mult, ma intreaba ce am spus.
Sotul intelege tot cam 70-80% ce clampanesc eu in romaneste (de cele mai multe ori la telefon, cu prietenele sau cu familia din tara) si stie citeva cuvinte, dar nu f multe. Dar situatia lui e mult mai usoara, pentru ca eu si Eva vorbim engleza.
Sint de acord cu ceea ce a spus Ciuf, si eu cred ca e putin frustrant pentru sotul tau sa va auda vorbind la masa doar in romaneste. Chiar daca ti se pare greu si chiar daca copilasii vorbesc in romaneste, ar fi bine ca tu sa faci un efort si sa vorbesti doar engleza la masa. Copiii sigur or sa inteleaga 100%, iar sotul se va simti si el implicat si bagat in seama.
Si, probabil, a cam venit timpul unui weekend pe undeva, fara copii Dupa aceea vezi daca sotul se poarta asa pentru ca asa are el chef sau pentru ca se simte dat deoparte.
Acum serios, in pat in ce limba vorbesti? Daca zici ca tot ce scoti pe gura e uscat, fara dragalasenie si umor ... Eu cred ca nu duci lipsa de dragalasenii, ci poate e doar stresul acumulat. Cum spuneam, weekend pe undeva, doar tu si hubby, si se rezolva.


Oana si Eva (29 iunie 2005)

Macrina spune:

ML,
de ce nu incerci sa faci o punte intre copii si sot, de ex la masa daca ei vorbesc si rad, sa intri in joc si sa incepi in engleza cu el: "Honey, did you hear what they are talking about?", si sa-i captezi un pic si pe ei in discutie, tragand usor de sotulica..
Eu nu-s in situata ta, dar ma gandesc ca e greu si din cauza ca e mai mutulica(sotul).
Poate faci o regula, cand intra sotul in camera unde esti tu cu copiii, treceti pe engleza- obligatoriu!
Este pana la urma o chestie de manner, nu vorbesc ca nu le aveti voi, dar si noi cand suntem la biserica, de ex, cu preotul si ceilalti enoriasi, nu vorbim in romaneste, ca nu-i frumos, o tinem pe-a lor.

conchita spune:

ML, poate te ajuta si linkurile postate de Mihaelka la subiectul asta, pe mine m-au ajutat:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=135759

CriPOD spune:

ML, regula de baza in copilaria mea la noi in casa era: toata lumea prezenta trebuie sa inteleaga ceea ce se vorbeste, ceea ce insemna ca daca aparea tatal meu in zona, schimbam toti automat, chiar daca eram vreo 4 altii, chiar daca era a doua natura pentru unii din altii. Si asa am crescut cu sentimentul inradacinat ca e nepoliticos sa vorbesti o limba pe care nu o intelege toata lumea daca ai o alternativa.

Pe ideea asta i-am educat si pe copiii mei, care dupa o faza indelungata de englezoi, acum vorbesc romaneste cu noi si cand au friends over. Iar eu, negresit le raspund in engleza. Daca persista, ii duc deoparte si le repet ca nu-i frumos.

Acum nu ti-am raspuns la intrebare decat tangential, totusi, poate te-ajuta. Copiii nu vor uita romana daca tu vei vorbi romana cu ei, indiferent de limba in care iti vor raspunde ei la anumite faze de crestere. Ca au, faze.

ML spune:

Stii, dupa ce am scris, parca mi-am mai limpezit mintile. Cred, pana la urma ca este o lupta pt. atentie si de orgoliu.

Si sotul sta acasa, s-a pensionat... Toate bune si frumoase pana vin copiii de la scoala cu harmalaie. Atunci parca intra baza in noi. Dupa ce se culca, iar e liniste si pace . Asa ca trag concluzia ca se simte izolat sau nebagat in seama cand vine "concurenta".
Pt. ca el nu-i descoase (avea mamaia mea o vorba "Ia stai tu langa mine aici pe pat si spune-mi ce ai facut la scoala, ce-s parintii lu' cutare, ce mai face Camelia...? Ca asa ne "ancheta" si pe noi Buni cand eram mici"), ba-i cam critica daca deschid gura, vin la mine si turuie si rad si se inghiontesc si tipa... Nu-s nici eu ca bunica, da' m-am mai inmuiat, daca vad ca pe el il deranjeaza galagia si tropaielile, ca ce s-ar alege de ei daca am fi amandoi ca niste ziduri de sticla? Nu-i reprosez barbatului nimic pt. ca ma bucura copiii cu ale lor, mi-as dori numai sa se mobilizeze mai mult, daca vrea sa-i fie apropiati.

Eu simt ca si daca eram toti de-un neam, copiii tot la mine ar fi venit cu povesti si mangaieri si ma indoiesc ca schimbarea limbii ar rezolva problema. Poate ca ar mangaia orgoliul barbatului, pt. o vreme... dupa cred ca ar gasi altceva...

Hei, cred ca ar trebui sa intreb la "Psihologie"... Citeam mai demult intr-o carte scrisa de o tipa de aici cu 4 copii ca barbatul ii spunea: "Tu, Vicky, esti ca o placinta... de fiecare data cand nasti un copil, bucata mea de placinta se micsoreaza". Asa si noi...

Pana la urma poate renunt la romana, atunci cand suntem toti nas in nas, poate ai dreptate, poate se simte iar sef si in control si pe primul loc si cu placinta a mai mare...

Am uitat... nu vorbesc tot timpul cu ei in romana, de multe ori traduc, uneori stiu ca el intelege, alteori (daca el nu le cere pe un ton poruncitor...) povestesc copiii in engleza, uneori le amesteca...

Nu sunt plecata niciodata, n-am fost plecata niciodata (poti sa crezi?) D. le citeste destul de mult, se joaca rar jocuri cicalindu-i . Uite, ba-mi vine sa rad, ba sa plang, ba mi-e mila de el... Este un sot/parinte f. responsabil, dar nu stie sa se joace, sa se relaxeze, sa se bucure de ce-i acum langa el...

Take joy! (poze)

ML spune:

Ei, pana m-am moscait, vad ca mi-ati mai scris. Revin pe maine .

Take joy! (poze)

dodo spune:

ML, daca nu te deranjeaza, ce virsta are sotul tau? S-a pensionat din motive de virsta/sanatate? Nu trebuie sa-mi raspunzi, te intreb numai ca sa te ajut sa faci o analiza mai profunda...Uneori, tatii, care din X motive stau mai mult pe-acasa, observa mai multe decit atunci cind au serviciu si devin o a 2-a soacra...Alteori, din motive de sanatate, au tendinta de a cauta sa fie in centrul atentiei tuturor, tocmai din acest motiv, si devin mai usor irascibili cind observa ca ceilalti isi continua activitatile cotidiene iar ei stau "pe tusa"...Alteori virsta parintilor creeaza ca un fel de bariera intre generatii, parintii uita sa se plece la nivelul copiilor si doresc ccc ca ei sa se ridice la nivelul de intelegere al unui adult...motivele "supararii" sotului pot fi multiple, dupa cum vezi....Daca nu e unul din motivele enumerate de mine, atunci, nush' ce sa zic...
La noi situatia e de tot hazul, initial am vorbit in casa engleza, ca sa perfectionam limbajul, asa ca cel mare a adoptat-o ca atare...la mijlocia am decis sa fim trilingvi, eu cu romana, ta-su cu araba si fra-su cu engleza...rezultatula a fost: fi-mea vorbeste engleza...cu cel mic am decis sa vorbim cit mai mult in araba, ca sa-i ajutam si pe cei mari (cel mare faca araba la scoala), rezultatul este...engleza...eu cu ta-su vorbim romaneste cind ne certamasa ca am decis sa vorbim toti araba...nu-ti spun ce hai este, ta-su se ia cu miineile de par cind vede cum scrie si vorbeste mostenitorul araba...dar noi sintem optimisti, speram ca intr-o zi sa le invete pe toate, totusi..Si daca nu vor vorbi romaneste, asta e, de fortzat nu-i voi fortza, toate la timpul lor, ce, noi n-am invatat limbile straine de pe la 10-11 ani? E timp pt. toate, sanatate sa fie!

blackpanterro spune:

Bine zici Dodo!
La noi, sotul e american(intelege romana cam 50% pt ca vorbeste si spaniola), vorbim in engleza mai tot timpul.Eu ii mai vorbesc si in romana lui Aidan dar nu imi raspunde in romana.
Acum merge la gradi germana, mai rupe si pe germana.

Pentru mine cel mai important e sa ne intelegem cu totii in casa si cu prietenii bineinteles.Restul vine si daca nu vine asta este, sanatosi sa fim si fericiti.

Il inteleg pe sotul tau, e frustrat ca nu isi intelege proprii copii si sotia cand voi vb numai in romana. Oricine ar fi in locul lui, incercati sa vb si engleza pt el.
Eu ma vad pe mine ca vine Aidan de la gradi si imi tranteste ceva in germana, eu habar nu am ce zice si saracu il apuca plansul de frustrare ca nu poate sa imi explice ce spune in germana.Si asa ma apuca si pe mine frustrarea.

Faptul ca vrem sa fie copiii biligvi, trilingvi e extraordinar dar trebuie sa se si poata si mai ales sa doreasca ei.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"Friendship is like peeing in your pants, everyone can see it but only you can feel its true warmth."

andacos spune:

Noi am fost sfatuitzi de specialisti ,eu sa vorbesc romaneste cu copilul,sotzul sa vorbeasca germana!Dar copilul este vorbitor de limba romana ca si limba nativa!

Acum eu cred(tot ce-i posibil sa gresesc)ca exista o problema de comunicare intre sotzul tau si copii!Atita timp cit copiii frecventeaza forme de invatzamint cu predare in limba engleza,logic ar fi ca asta sa fie limba in care se comunica 90% din cazuri!Si cum tu detzii "monopolul"dialogurilor,logic vorbesc in limba in care sunt intrebatzi!

Si eu vorbesc romaneste cu copilul(doar romaneste)totusi el vorbeste majoritatea timpului in germana,chiar si mie imi raspunde in aceasta limba!

Dana

editez ca am uitat esentzialul!Discutziile in comun sunt in limba germana!