Casatorii mixte, copii bilingvi/ limba vb. in casa
Raspunsuri - Pagina 2
lara_c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ciuf ML, dar pe tine te deranjeaza si neimplicarea lui atunci cand este acasa, asa e? Nu e vorba numai de limba. Poate ar trebui sa le propui copiilor ca atunci cand este tati acasa sa se vorbeasca numai engleza. Cat este el la serviciu, treaba voastra, vorbiti cat vreti romaneste. Dar, intr-adevar, daca ma pun in papucii lui, nu e tocmai placuta situatia ca sa isi vada copiii fericiti la masa, povestind ce au facut, cum a decurs ziua in romaneste. Se simte un strain, chiar daca ai zis ca intelege 70-80%. Eu am avut aici o prietena care acum s-a mutat in Virginia si are doi copii. Cand statea numai ea cu copiii vorbeau romaneste. Cum venea sotul acasa, schimbau rapid pe engleza. Nu mai spun ca sotul ei a invatat romaneste perfect. Sotul tau ce face cu copiii cat esti tu plecata? Cum se joaca cu ei? Imi cer scuze ca nu am sfaturi mai bune pentru tine, ti-am dat exemplu prietena mea cum a abordat ea aceasta problema. Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006) Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea |
Ciuf, si ce se intampla in situatiile in care ambii parinti se intorc dupa amiaza de la serviciu?Si in timpul zilei copilul mai este expus si la o atreia limba?
Parerea mea este ca 90% sa vb fiecare parinte in limba lui.Iar atunci cand copilul raspunde , ce nu intelege unul din parinti sa fie tradus/explicat.Nu neaparat de copil daca nu are chef, ci de celalat parinte.Asa ajunge si tatal sau mama dupa caz sa invete limba romana.
Cum a invatat sotul amicei perfect romaneste daca schimbau pe engleza imediat ce el intra in casa?!
ML spune:
Pana la urma voi vorbi in engleza la masa si oricand sotul pare a fi interesat de discutie (din pacate, este greu sa-l "ghicesc", uneori nu ne raspunde la intrebari, alteori pare ca nu are nevoie de fecareala din jur.... asa a fost de copil, nimic nou).
Oana, plecarile il irita. E ca un urs care nu se da scos din barlog.
Hmmm... intr-un fel le vorbesc copiilor, diferit sotului. Pare ca nici nu are nevoie de dragalasenii. De iubire (ca "iubire a aproapelui") si intelegere, da. Dar asta-i alta palarie...
Macrina, am sa incerc sa-l implic mai mult in discutii. Copiii insa s-a prins ca poate urma o "prelegere" si incep sa se fereasca.
Conchita, pun si eu o intrebare la celalalt subiect, daca nu s-au plictisit lumile de dat raspunsuri.
mQQm, inteleg ce spui... Totusi, mi s-a intamplat de cateva ori sa am prietene romance in vizita. Tura, vura, tura, vura asa cum sunt femeile... Pe engleza ca era si D. de fata. Le-a spus politicos sa continue pe romaneste. Adica pana la un punct (cat cere eticheta) asculta, apoi il copleseste si dus s-ar duce in gradina sa sape pamantul. Asa ca ar trebui sa-mi ascut simtul observatiei si sa cern situatiile.
Tu spui ca nu vor uita romana. Sper, deja o amesteca tare cu engleza. De asta vroiam acum, cat sunt mici si parintii/limba mai inseama ceva pt. ei, sa o foloseasca. Ca adolescenti, banuiesc ca nici in engleza nu-mi vor povesti... Ce zici?
Take joy! (poze)
ML spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dodo ML, daca nu te deranjeaza, ce virsta are sotul tau? S-a pensionat din motive de virsta/sanatate? Nu trebuie sa-mi raspunzi, te intreb numai ca sa te ajut sa faci o analiza mai profunda...Uneori, tatii, care din X motive stau mai mult pe-acasa, observa mai multe decit atunci cind au serviciu si devin o a 2-a soacra  ...Alteori, din motive de sanatate, au tendinta de a cauta sa fie in centrul atentiei tuturor, tocmai din acest motiv, si devin mai usor irascibili cind observa ca ceilalti isi continua activitatile cotidiene iar ei stau "pe tusa"...Alteori virsta parintilor creeaza ca un fel de bariera intre generatii, parintii uita sa se plece la nivelul copiilor si doresc ccc ca ei sa se ridice la nivelul de intelegere al unui adult...motivele "supararii" sotului pot fi multiple, dupa cum vezi....Daca nu e unul din motivele enumerate de mine, atunci, nush' ce sa zic... Si inca cum... toate 3 se potivesc de parca ne-ai cunoaste!  ce, noi n-am invatat limbile straine de pe la 10-11 ani? E timp pt. toate, sanatate sa fie! Eu am inceput la gradinita cu franceza, apoi in clasa a 2-a cu germana si in a 5-a iar cu franceza, de asta ma gandeam ca-i bine sa stie de mititei. Parca e pacat sa uite (mai ales ca la scoala invata din gradinita spaniola si le ajuta romana) - aici vorbesc despre ai mei. |
Take joy! (poze)
ML spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Acum eu cred(tot ce-i posibil sa gresesc)ca exista o problema de comunicare intre sotzul tau si copii!Atita timp cit copiii frecventeaza forme de invatzamint cu predare in limba engleza,logic ar fi ca asta sa fie limba in care se comunica 90% din cazuri!Si cum tu detzii "monopolul"dialogurilor,logic vorbesc in limba in care sunt intrebatzi! |
Ai dreptate cu comunicarea. Mie imi este greu sa-i inteleg gandurile si starile, sa nu mai vorbesc de copii.
Exact asta s-a intamplat ieri la masa. Am intrebat fetita (in timp ce restul lumii era cu ochii in ciorba) cum a fost la pranz la scoala. Si-a inceput sa turuie sa sa povesteasca razand in romana.
Nu vreau sa-i monopolizez, ba chiar incerc sa ma fac cat mai putin simtita atunci cand interactioneaza cu ei, doar, doar or prinde curaj sa se "imprieteneasca".
Take joy! (poze)
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ML Nu vreau sa-i monopolizez, ba chiar incerc sa ma fac cat mai putin simtita atunci cand interactioneaza cu ei, doar, doar or prinde curaj sa se "imprieteneasca". |
asta, daca imi permiti, e o greseala fatala. sotul tau e adult, nu trebuie sa-l ai tu in grija, dar copiii vor fi in situatia trista de a fi respinsi de tata si abandonati de mama, ultima din generozitate fata de tata. fii tu insati, sunt copiii tai, nu ii descuraja sa-ti vorbeasca daca tie vor sa-ti vorbeasca, nu-i forta sa ii vorbeasca tatalui ca "asa trebuie" sau "sa se simta si el bine". la varsta asta, atentia e unilaterala, adica dinspre parinti inspre copii, copiii nu au inca nici o datorie la capitolul asta...zic si eu.
Ramona J spune:
Eu tind sa cred ca nu e neaparat problema de lb. romana (desi ar trebui sa le faci regula sa purtati discutii in engleza atunci cind mai sint si altii in jur). Atit cit te cunosc eu tu esti o mamica deosebita, cum putine sint... E greu pentru oricine sa fie candidat serios la afectiunea copiilor vostri. Poate ca-i si acaparezi, fara sa-ti dai seama.
Eu zic ca ar fi bine sa-ti gasesti din cind in cind ceva treaba prin oras si sa-l lasi pe sot cu copiii. Sau trimite-i sa aiba activitati impreuna. Nu am inteles clar cum e sotul tau cu sanatatea, dar daca nu pot sa bata mingea pe afara poate ca merg la pescuit sau cu un zmeu pe afara. Al meu sot ii duce la free workshops la Home Depot sau la Lowe's. Sau sa vada un film impreuna si sa manince junk food dupa aia.
Nu trebuie musai sa spui direct chestiile astea, dar fa in asa fel ca ele sa se intimple. Cu cit trece mai mult timp si ei nu au o relatie apropiata, cu atit va fi mai greu sa rezolvati problema asta, plus ca devine motiv de tensiune si intre voi.
In final te felicit ca vorbesc copiii atit de bine romaneste, noi sintem romani amindoi si copiii vorbesc mai mult engleza.
ML spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita ... nu ii descuraja sa-ti vorbeasca daca tie vor sa-ti vorbeasca, nu-i forta sa ii vorbeasca tatalui ca "asa trebuie" sau "sa se simta si el bine". la varsta asta, atentia e unilaterala, adica dinspre parinti inspre copii, copiii nu au inca nici o datorie la capitolul asta...zic si eu. nimic |
Conchita, tu te referi strict la povestea de la masa sau in general?
Nu le intorc spatele atunci cand imi povestesc ceva si nici nu-i indrept spre el, daca "nu se simte bine" (ba chiar evit... ii repede).
Dar, de ex., atunci cand ii ia langa el sa le citeasca, incerc sa stau departe sau daca ii roaga sa-l ajute cu ceva pe afara, ii las in pace, desi adesea ii ciocane la cap si-mi vine sa ma bag si sa le iau apararea. E rau asa?
El cred ca a crescut fara pic de dragoste, intr-o familie cu mama superficial si egoista, nemultumita de barbat... tatal lui lucra pana seara tarziu, practic nu l-a cunoscut (?!!!) decat dupa 14 ani cand, din senin, parintii au divortat (a ramas cu tatal in urma divortului).
De multe ori imi spune ca face multe pt. copii, "tatal meu ne vedea doar in weekend, nu mai vorbesc de mers undeva impreuna...". Deci nu stie cum sa fie tata sau crede ca daca au acoperis, haine si mancare buna e Raiul, nu au nevoie de afectiune sau nu stie cum as le-o arate. Si e poate Raiul, in comparatie cu viata lui... uneori ma intreb daca ii iubeste (ha, nu prea imi fac iluzii pt. mine)... in urma cu 3 ani cand s-a imbolnavit a avut o perioada (scurta, din pacate) in care nu se dezlipea de ei, de noi. Pt. 3 luni a fost un alt om. Acum, a revenit, oarecum, la blazarea si nemultumirea de sine si toate, camesa de o viata
.Take joy! (poze)
ML spune:
Ramona, multumesc, nu ma simt deloc asa, ci slaba si tematoare. Copiii insa imi repeta (asa cum numai ei stiu sa o spuna cu inocenta) ca sunt o mamica buna.
Este bine cu sanatatea... numai Dumnezeu stie ce-o sa fie pe mai departe. Nu ii convine sa stea cu ei (cred ca-i e teama, desi nu recunoaste) si atat ma bodoganeste, daca incerca sa ma scoata cineva din cuib. Ii ia uneori la rau, in parc sau la prieteni, dar tot a singuratate trage... adica ii ia ca eu sa stau acasa si sa fac mancare sau curatenie sau sa am... liber (carghios este ca eu nu-l rog niciodata, el imi face "cadoul"), nu ca sa se simta bine cu ei. Nu stie si pace, ce sa mai invete la 57 de ani?!
Take joy! (poze)
CriPOD spune:
ML, iti raspund din experienta la partea cu limbile, mai mult pt ca e experienta personala sin doua perspective si de lunga durata, la cea cu sotul tau ai primit multe raspunsuri tare bune.
Aproximativ in faza de toddler si day-care copiii au mers amestecat engleza cu romana, pe masura ce invatau engleza, pe cand au ajuns la scoala elementara zici ca nu mai stiau romana, desi le vorbeam in romana, ei raspundeau in engleza, intre ei sau cu alti copii vorbeau engleza. Acum ca sunt mari, cu noi vorbesc in romana si intre ei sau cu alti copii romani in engleza. Asa ca stai pe pozitie si isi vor pastra limba romana cel mai probabil. Si inca eu nici nu m-am straduit sa mentina limba, sa citeasca, sa scrie, am mai dat-o si pe engleza cand erau mai mici, cu chestii esentiale, sa fiu eu sigura ca inteleg. Insa sotul meu nu si-a iesit din vorbitul in romana, el a fost cel consecvent. Si scriu si citesc ok-ish in romana, auto-didacti. Cu vocabularul, insa, e diferenta mare intre limbi. Insa chiar si cu asta ma mai surprind. De ex auzind copila ca zice ca nu stiu ce e irelevant, sau ca o femeie e insarcinata si altele la fel ma uit la ei mirata profund. Ea face latina la scoala si poate si de acolo i-a mai sunat clopotelul.
Am multe cunostinte, cu copii care abia vorbesc cateva cuvinte in romana, si au un accent englez foarte pronuntat, desi inteleg romana. La toti, parintii au vorbit si vorbesc in engleza cu ei, desi intre ei vorbesc in romana, si multi se chinuie, dar o fac.
Cazul meu, limba materna am vorbit-o cu mama, cu bunica, fara sa aprofundez, fara s-o fac la scoala. S-a tinut de mine foarte bine si natural pana cand mama a inceput sa nu o mai foloseasca si bunica a murit, pana pe la 20 de ani. Dup-aia am trecut in mediu roman total, apoi am mai bagat si engleza la uz curent multi ani si prin ne-expunere am pus-o pe linie moarta. Inteleg, dar mi-e greu sa vorbesc, obosesc sa-mi caut cuvintele, le inlocuiesc cu cuvinte in engleza. Sunt insa convinsa ca sa ma imersez o vreme inapoi as ajunge la un nivel de fluenta acceptabil foarte repede, si am accent bun.
Cam astea-s in mare experientele strict legate de limba, deciziile bune, dar si greselile, pe parcursul a multe decenii, poate dau niste idei.
Cu sotul tau, poate ca daca vor mai creste copiii, vor ajunge la punctul in care sotul tau se va conecta mai bine cu ei, unii relationam mai usor cu copii mici, altii cu copii mai mari, totul e sa nu se simta exclus. Succes!
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ML Conchita, tu te referi strict la povestea de la masa sau in general? Nu le intorc spatele atunci cand imi povestesc ceva si nici nu-i indrept spre el, daca "nu se simte bine" (ba chiar evit... ii repede). Dar, de ex., atunci cand ii ia langa el sa le citeasca, incerc sa stau departe sau daca ii roaga sa-l ajute cu ceva pe afara, ii las in pace, desi adesea ii ciocane la cap si-mi vine sa ma bag si sa le iau apararea. E rau asa? El cred ca a crescut fara pic de dragoste, intr-o familie cu mama superficial si egoista, nemultumita de barbat... tatal lui lucra pana seara tarziu, practic nu l-a cunoscut (?!!!) decat dupa 14 ani cand, din senin, parintii au divortat (a ramas cu tatal in urma divortului). De multe ori imi spune ca face multe pt. copii, "tatal meu ne vedea doar in weekend, nu mai vorbesc de mers undeva impreuna...". Deci nu stie cum sa fie tata sau crede ca daca au acoperis, haine si mancare buna e Raiul, nu au nevoie de afectiune sau nu stie cum as le-o arate. Si e poate Raiul, in comparatie cu viata lui... uneori ma intreb daca ii iubeste (ha, nu prea imi fac iluzii pt. mine)... in urma cu 3 ani cand s-a imbolnavit a avut o perioada (scurta, din pacate) in care nu se dezlipea de ei, de noi. Pt. 3 luni a fost un alt om. Acum, a revenit, oarecum, la blazarea si nemultumirea de sine si toate, camesa de o viata .Take joy! (poze) |
da, ML, la faza de la masa ma refeream.
nu, nu e rau deloc cum povestesti ca faci, ca le dai spatiul cu tatal lor atunci cand si el vrea, e de bun simt ce spui, asa fac si eu. dar eu nu-s sufletul bun de care aveai tu nevoie in mesajul de deschidere, eu sunt sufletul cinic. si experienta mi-a dovedit ca da, procedezi intr-un fel gandindu-te ca e spre binele copiiilor si al tatalui si de fapt se intoarce exact impotriva ta si a copiiilor...nu stiu ce sa te sfatuiesc aici, altceva decat ce am zis, sa ramai tu insati...
eu cred ca tu esti o mama cum rar mai vezi, esti de poveste...ma uitam zilele trecute la pozele tale (din nou!!) si aproape ca mi-au dat lacrimile de duiosie la poza cu fetita ta imbracata in printesa in spatele draperiei folosite pentru teatrul de papusi in umbra. daca am ajuns sa te cunosc virtual cat de cat, as putea spune ca eu cred ca tu ai facut rochita si coronita, dar si draperia!!...e atata dragoste si gingasie in prezenta ta si-n tot ce faci ca eu mi-as dori sa ma infiezi si pe mine. lucrusoarele pe care le faci pentru copilasii tai, toate obiectele acelea frumoase si tandre care va inconjoara, felul cum vorbesti, cum scrii..tu esti MAMA pentru mine...