Carti si ecranizari

carminabulina spune:

Nici eu nu cred ca este unul dintre cele mai impresionante filme vazute vreodata dar este totusi o ecranizare superba/perfecta a unui roman, in opinia mea. Si filmul pastreaza structura postmoderna a cartii, "intens poetic si tehnic foarte bine facut (toate acele planuri si voci narative intercalate perfectly mastered)". Sunt foarte bine puse in evidenta ororile razboiului, pentru ca desi se murea in jurul lor...si inca cum si cat si in ce fel, in conditiile in care un cadavru chiar nu mai conta la numaratoare (al ei, al lui)tocmai de-aia iubirea lor este sfasitor de trista ... ei si tot asa cred ca ai inteles ideea ...

Cred ca pana la urma este vorba de cat de mult ne-a impresionat ori cartea ori filmul si n cazul de fata a fost filmul.
"Jurnalul unui scandal" mi-a palcut si cartea mi-a placut si filmul dar dupa parerea mea este vorba de 2 lucruri total diferite. Cartea este o drama pur si simplu iar filmul are o tenta, daca nu cumva chiar e, de thriller psihologic.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 8+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

beshter spune:

Mi-am amintit de un alt caz in care nu stiu daca ecranizarea e mai buna decat cartea de la care s-a pornit sau invers.

E vorba despre Pianista scriitoarei Elfriede Jelinek si despre ecranizarea lui Michael Haneke, www.imdb.com/title/tt0254686/" target="_blank">La Pianiste, cu Isabelle Huppert in rol principal.

Erika - personajul principal - are o relatie violent-abuziva si disfunctionala cu mama ei, care a sacrificat-o pe altarul artei, interzicandu-i orice urma de libertate si spatiu personal. Desi o uraste de moarte pe mama devoratoare, Erika doarme cu ea in pat si da socoteala de fiecare minut petrecut in afara casei. Are 35 de ani si e profesoara de pian la Conservator, unde-l intalneste pe tanarul care-i da viata peste cap.

Cartea este violent de brutala in sinceritatea ei (nu prea poti s-o citesti in timp ce mananci sarmale). Mie tocmai curajul asta dement mi-a placut.

Filmul este putin indulcit, desi la fel de brutal (te simti violentat emotional cand iesi). Huppert e magnifica - recunosc si ca, pentru mine, e a cult-actress; la fel si Annie Girardot in rolul mamei aurtoritare.





You cannot both dance and not pay the piper.

musetto spune:

Daca Mihaelka e in perioada Bergman, asa cum marturisea la alt subiect, eu sunt in perioada Bertolucci, care este foarte cunoscut pt filme precum Last Tango in Paris, Stealing beauty, The Last Emperor. Pt topicul de fatza, din filmografia lui va mai recomand (inafara de "The Triumph of Love", pe care l-am mai amintit cu cateva pagini in urma):

-www.imdb.com/title/tt0065571/" target="_blank">Il Conformista, dupa romanul lui Moravia, cu Jean-Louis Trintignant

-www.imdb.com/title/tt0100594/" target="_blank">The Sheltering Sky, dupa romanul lui Paul Bowles, avandu-i in distributie pe Debra Winger si John Malkovich (cartea a fost tradusa si in romaneste ca Cerul ocrotitor)

beshter spune:

'Sheltering Sky' - tradus la noi 'Un ceai in Sahara' - mi s-a parut absolut zguduitor.

Mai pot adauga pe lista bertolucciana www.imdb.com/title/tt0309987/" target="_blank">The Dreamers, dupa romanul lui Gilbert Adair. Filmul asta mi-a placut mai mult pentru obsesia fata de cinema a personajelor decat pentru sexul decoltat si incestuos. Dar nici ala n-a stricat.


You cannot both dance and not pay the piper.

musetto spune:

Chiar asteptam sa vina cineva cu impresii despre "The Dreamers", dat fiind ca eu nu l-am vazut inca si nu am citit nici cartea.

liadorian spune:

Eu citesc topicul asta cu foaie si creion langa mine, si-mi tot fac liste de carti si filme, rearanjez listele, iar transcriu pe curat. Cred ca-mi trebuie o vacanta lunga sa pot vedea/reciti tot. Tocmai am terminat de vazut Cititorul, despre care vorbea si copiloi pe prima pagina. Primul meu film vazut cap-coada in aprope doi ani, cred. Imi vine sa dau de baut, de bucurie! Am lasat si genericul sa ruleze, sa nu pierd nimic.

beshter spune:

Lia, zi-ne impresii despre 'Cititorul'! (Eu o astept si pe Eloise sa-mi spuna de ce nu i-a placut de Winslet
)


You cannot both dance and not pay the piper.

liadorian spune:

Eu astept pe oricine poate sa vorbeasca cum trebuie despre film, eu nu-s tocmai un privitor educat... Asadar, intelegere pentru ce urmeaza, is numa impresii! Eu citisem anterior cartea si-mi lasase cumva senzatia ca un subiect asa de puternic si de generos trebuia dus mai departe. Era clar insa o carte ecranizabila, si in timp ce citeam auzeam parca vocea aia de nicaieri care-ti povesteste in enele filme, dubland imaginile. (Voce care, insa, n-a aparut in film.) Ecranizarea a adus ceva in plus, pentru ca mi-a placut mult sa vad cladirile, interioarele, hainele epocii.

Mi-au placut fizionomiile, mi s-a parut ca mult din tensiunea filmului a stat in cateva "poze" ale protagonistilor - Kate Winslet faina in Hanna la proces, inca relativ tanara, Ralph Finnes la fel. Nu stiu ce nu i-a placut lui Eloise la Winslet, eu insa am simtit ca e constransa sa se limiteze la cateva expresii pe care intriga nu le-a ajutat sa se lege.

O nota falsa pe care am simtit-o: Hanna batrana/Winslet machiata. Mi-ar fi placut ca si pentru Hanna batrana sa se gaseasca un alt actor, asa cum Michael pusti era interpretat de altcineva decat Ralph Finnes. Cred ca-i chestie de perceptie subiectiva - pot sa accept costumul/masca drept conventie pentru un altcineva (cum s-a intamplat intr-o ecranizare celebra dupa Gaitele, cea cu Olga Tudorache, sper ca-mi amintesc bine), dar efectiv nu-mi pot suspenda neincrederea cand e vorba despre o tanara machiata, care vrea sa treaca drept batrana.

Cam asta-mi vine acum in minte... Mai intrebatti-ma voi, daca va interesaza. Cred ca o sa caut de pentru sambata The French Lieutenant's Woman. Pana atunci sper sa pot reciti cartea, mi-e tare dor de ea.

eloise spune:

Lia, nici eu nu cred ca-s in masura sa vorbesc "cum trebuie" despre film si nici privitor educat nu-s neaparat (ma autoironizam pe-aici vorbind de "cultura-mi cinematografica" dar de fapt e vorba de o simpla pasiune, ceva ce-mi aduce satisfactii inepuizabile si de aici, fireste, nevoia de a tot vedea muuulte filme (arthouse preferabil) si un anume grad de experienta in a le analiza ce decurge din asta). Dar modul in care le receptez eu e complet "impresionist" as putea spune, nu se bazeaza pe studii temeinice ori lecturi organizate.

Sint de acord cu ce ai scris mai sus despre The Reader, cam la fel am vazut si eu flmul. In linii mari e o ecranizare "decenta", destul de ok, a cartii. Am spus ca nu mi-a placut Winslet in rolul Hannei, mai curind ar fi trebuit sa spun ca am gasit-o din start nepotrivita pentru rol. Din nu foarte multele filme pe care le-am vazut cu ea, am ramas cu impresia ca se potriveste bine personajelor desprinse din viata de zi cu zi, cu dramele lor obisnuite dar nu mai putin sfisietoare, genul "housewife in distress" ca sa spun asa (fara a intentiona o nuanta peiorativa totusi). Mi-a placut mult in Revolutionary Road sau in Jude sau in Little Chidren. Dar in The Reader... nu stiu, pur si simplu nu se potrivea. Daca in prima jumatate a filmului era oarecum ok (desi inca de la inceput aveam senzatia ca duritatea/raceala aceea pe care trebuia sa le joace pur si simplu sunau fals, nu reusea sa le faca "ale ei", ale personajului) in partea a 2-a devine (din p meu de v) pur si simplu un caracter de carton, afisind acele citeva expresii pe chipul ca o masca impenetrabila. Poate asta era si ideea (o femeie simpla care pusa in circumstante iesite din comun -situatii limita- si-a "facut datoria" si a devenit responsabila de o crima cutremuratoare), dar din nu stiu ce motiv pe mine nu m-a convins. Pur si simplu nu a dat forta interpretarii ei, nu era vie... nu stiu cum sa exprim mai bine rezerva mea fata de K.W in rolul Hanna.
Apoi m-am gindit ca e cu siguranta un tur de forta pentru un actor sa interpreteze personaje "larger than life". Poate ca Hanna nu intra in categoria asta, si totusi gravitatea coplesitoare a faptelor de care era vinovata ii da o anume aura intunecata, impunatoare. M-am gindit, facind o comparatie poate nu tocmai oportuna, la www.imdb.com/title/tt0363163/" target="_blank">Der Untergang si modul ireprosabil (imho) in care a fost portretizat Hitler de catre Bruno Ganz. Cit de diferit...

As vrea sa mai scriu multe... sper sa revin curind.

eloise spune:

Comentarii la ce s-a mai postat in ultimul timp:

Carmina, ai dreptate in privinta Pacientului englez, la urma urmei experienta vizionarii unui film e atit de intima si unica in functie de fiecare persoana. Modul in care ne impresioneaza, citeodata cu o intensitate inexplicabila chiar si pentru noi insine, depinde atit de mult de ochii privitorului.

Mihaelka, da, si Pianista a avut parte o ecranizare buna (Mr. Haneke nu prea lucreaza second rate), dar, surprinzator sau poate nu, cartea mi s-a parut mult mai dura decit filmul. Spun "surprinzator" pentru ca impactul vizual e intotdeauna mult mai puternic (vezi, de pilda, susmentionatul A Clockwork Orange the movie vs the novel). Explicabil totusi, pentru ca o parte din materialul cartii a fost omis. All in all, o poveste al naibii de incomoda, de unsettling...

The Dreamers... n-am citit romanul. Exact, si mie mi-a placut muuult de tot prima parte in care cei 3 se imprietenesc si mi-a placut la ne-bu-ni-e faptul ca stateau in primul rind pentru a fi primii care absorb imaginile proiectate pe ecran. Minunat! Foarte faine au fost si quizzurile lor din filme si faza in care bat recordul eroilor din Bande a part alergind prin Louvre... Ce frumos!

Musetto, multumesc pentru aprecierea portretelor mele vechi, daca doriti sa revedeti, aici si aici.