Emma a plecat... |Condoleante|

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 40

julax spune:

Draga Aida,nu ma pricep sa-ti spun cuvinte care te-ar putea linisti...poate Marius a reusit sa o faca,are dreptate in ceea ce afirma...dar e greu...astept din tot sufletul sa te linistesti.sa...nu stiu ce sa-ti spun...imi este mie asa greu,dar vreau sa stii ca suntem alaturi de tine cu gandul,iar Emma e si va fi mereu alaturi de tine,de voi...
Te imbratisez cu mult drag ...Iulia,mamica de Ioana(24.09.2008)@ Alex(24.08.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=16a7ba4b14da74203c245e&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
Miniclipuri
Poze si filmulete

madaiulia spune:

Condoleante familiei!
Emma drum linistit si sa zburzi fericita printre ingerasi!

Mamica de David Andrei 10 iunie 2007

lisa79 spune:

Dumnezeu sa o odihneasca!
condoleante familiei!

29 ianuarie 2009 a venit pe lume ciufulita Ana Teodora!

crisiacob spune:

Plange sufletul meu alaturi de parinti! Sa va dea Dumnezeu puterea sa treceti peste nenorocirea asta.
Condoleante!

Floricel & comp.(D.N. 09.09.2004)

Traieste azi ca si cum ar trebui sa mori maine!

ochi_verzi spune:

Dumnezeu s-o odihneasca si multa putere parintilor!

Mihaela si Diana 22.11.2004lucru de mana

Carmen_M spune:

Desi sunt mai noua pe acest forum, nu as dori sa ma considerati o intrusa. Sunt cutremurata de aceasta realitate, de Emma si durerea parintilor ei.Iar sufletul ma doare si nu mai pot inghiti din cauza nodului din gat.

Drum bun, Emma!
Putere parintilor.

andaluna spune:

Draga mea Aida, ce cumplit, ce infinit de greu de trait este adevarul ca nu putem salva ce iubim: este setea si dorul nostru de absolut in faptul ca simtim astfel, aici, in viata si real. dar nimeni si niciodata nu vom putea salva, eterniza, aduce paradisul aici, pe pamant. niciuna dintre noi nu ne vom putea salva copiii de suferinta si moarte. ne vom considera norocoase sa nu constientizam asta, plecand inaintea lor. dar nu-i vom putea salva, nu le vom gasi tratamentul...norocul suprem ar putea fi sa nu traim noi suferinta lor. dar asta ar fi doar o evadare, stim toate asta. nu inseamna ca dupa noi, copiii nostri nu vor suferii ...

si mai cred ca absolutul sentimentului este... dorul si durerea, doar ele te unesc cu fiinta iubita, tot restul e imperfect, mult prea efemer si contaminat cu..."real". cred ca si moartea te poate uni cumva cu fiinta iubita, cu esenta ei, contopi sufleteste, paradoxal si miraculos, la o scara si o intensitate pe care in realitate nu le intalnesti. este un mister, caile sunt nebanuite...

si mai cred ca un copil nu are deloc sentimentele pe care adultii le au prin emotionalitatea constiintei. vad prin ochii lor de copii. un copil care moare, sigur este salvat insa de suferinta sufleteasca care progreseaza pe masura ce se maturizeaza omul. este ingrozitor ce spun, dar cred ca Emma a fost salvata de o viata de adult cu mari chinuri sufletesti si infinite mici mizerii si terfeliri care ajung sa te chinuie-cum avem toti: de frica, temeri, compatimire, constientizarii neputintei, foarte multe alte cauze si fenomene ale psihicului unui adult. a fost doar copil, un copil fericit si foarte iubit. nu degeaba se spune-suna cinic, suna si a vorba goala-ca Dumnezeu cheama la el pe cine iubeste de timpuriu, si ca cei mai buni, doar ei, mor tineri...este imposibil sa te consoleze asta acuma, dar este o zicala universala, se spune, cred in orice limba, si are adevarul ei fundamental.

faptul ca accepta tratamentele este chiar semnul ca isi iubea viata, asa cum voi i-o daruiati si ofereati. nu viata in general, pentru ca era ea mult prea "viata", nu avea distanta fata de viata, cred, ca orice copil, doar adultii iubesc viata, copiii sunt viata. dar isi iubea viata ei, de fiica a voastra, cadoul zilnic de iubire si ocrotire. a murit fara sa fi fost o clipa singura si parasita. nu a suferit nici o rupere, nici un hiat, nici o etapa tragica in relatia voastra. e un mare dar si un har in asta. a suferit fizic, dar gandeste-te: nu stia ce inseamna asta, asa cum am invatat noi sa intelegem. a simtit ca un copil, a vazut ca un copil. si va ramane, etern, un copil. ce frumos, ce minune. spaima ta, imi pare a fi, sa nu fi stiut ce se intampla cu ea. cred ca stia, simtea, dar simtea altfel, era mai aproape de inceputurile vietii, deci tot de neant, decat suntem noi acuma, care am pierdut legatura cu inceputul nostru si de aceea ne teme atat de sfarsit.

nimeni si nimic nu te poate consola. doar ea cand iti va da-in vise, poate, dar sigur iti va da, in felul ei, nu uita: va ramane-misterios, miraculos, dar stiu sigur ca astfel, copil!-un semn.

te imbratisez

Andaluna(o necunoscuta)

cristinamaria spune:

Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe micuta!
Eu altceva nu stiu ce pot spune.... Aida multa putere tie si familiei!

Cristina mami lui Rares & 28+
rares
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">ajutor pentru sonia

Happiness_4_us spune:

Aida

Marius

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!