M-am hotarat.........adoptie(60)
Raspunsuri - Pagina 4
sorana spune:
Sper sa nu va suparati pe mine ca scriu aici ...
Referitor la scrisoarea "minune". Cand eram eu in depresie, dupa ce nascusem, ma gandeam ce se va intampla cu fi-mea daca eu mor.
Ma ducea capul sa scriu si scrisoare cui o va lua ... Pana la urma i-am zis nasei mele de casatorie ca daca eu mor ea s-o ia s-o creasca pe fi-mea si i-am dat indicatii si m-am calmat
Daca vreti sa scrieti o scrisoare de genul asta poate ar trebui sa va ganditi ca s-a intamplat ceva foarte grav cu naturala, nu ca traieste bine-mersi si si-a abandonat copilul, ca asta e de neconceput.
Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein
gabibociort spune:
Sorana, multumim, dar cred ca este vorba strict de abandon urmat de adoptie. Sunt sigura ca la acest aspect s-au gandit cei care au cerut astfel de compuneri. Si imi pare rau, dar nu pot gandi pozitiv despre astfel de femei, care-si parasesc copii.Gabrielafericita de MARIA (07.08.2007)
ce nu te omoara, te face mai puternic......si mai bun
Alexa Ioana spune:
gabi, ba eu pot gandi pozitiv despre unele dintre ele: despre cele care constientizeaza faptul ca nu pot avea grija de copil si coopereaza cu DPC'ul si merg la tribunal si semneaza la deschiderea procedurii de adoptie.
nu pot gandi absolut deloc pozitiv la adresa biologicelor care isi abandoneaza copiii in spital si nu mai dau niciun semn, dupa care se umbla ani de zile si tot nu sunt gasite (deci copiii nu pot deveni adoptabili)... am o problema MAJORA cu cele carea isi arunca copiii la tomberon (stiu caz concret... nu e vorba doar de "stirile de la ora 5")... sau si mai rau, ii bat, ii ard cu tigara, etc.
eu de exemplu, daca as intalni'o vreodata pe biologica noastra, tot ce as putea sa'i spun ar fi "multumesc". i'as multumi ca a constientizat ca nu poate creste copilul, ca a cooperat cu autoritatile si s'a prezentat la termen la tribunal, si mai mult decat atat i'as multumi ca nu a avortat'o, sau daca tot a nascut'o, nu i'a pus perna pe fata sau nu a aruncat'o la gunoi...
totusi, consider ca iti trebuie ceva minte si suflet sa dai copilul spre adoptie in loc sa'l tii langa tine in mizerie, si sa moara de foame...
ma rog, asta'i doar parerea mea ...
Manuelita spune:
Noi n-am primit o astfel de tema, si nu stiu ce-as fi scris daca mi se cerea.
Dar cred ca scopul acestei teme e acela de a face parintii adoptivi sa nu fie incarcati cu ura si sentimente negative fata de mama biologica, pentru ca daca ei sunt asa, acest lucru afecteaza copilul.
Da, nici eu nu as putea sa scriu o astfel de scrisoare, pentru ca situatiile acelea cu mama studenta tanara si naiva si buna la suflet care a fost inselata in iubire si isi da copilul spre adoptie pentru binele lui, cred ca se aplica la 0,000001% din cazuri.
Manuelita spune:
In aceeasi "zona" de subiect am si eu o framantare.
Sa zicem ca tatal fetitei de la "prima intalnire" e destul de bolnav din cauza consumului de alcool. Atat de bolnav incat e posibil sa nu mai traiasca atunci cand ea va creste, iar mama a murit deja (din alte cauze...)
Si ma framant ca poate peste 1-2 ani sa o duc sa-l vada pe tatal ei, fara sa-i dam prea multe explicatii. Pur si simplu sa o duc sa-l vada, vedem noi ce-i spunem. Pentru ca poate aceasta amintire, pe care mai tarziu ar prelucra-o si i-ar da sensuri, ar putea fi singura ei ocazie de a-si cauta radacinile.
Mi-e groaza de o intalnire cu un astfel de om, as vrea sa o feresc de aceasta realitate, dar ma gandesc ca poate ii va fi de folos mai tarziu.
Adica stiu ca e bine ca ei sa stie ca daca vor vrea, atunci cand vor vrea, vor putea sa-si caute radacinile. Poate ca intalnirea asta va fi singura ei sursa de legatura cu familia biologica.
Poate cele care aveti "biologici" prin zona si va stresati gandindu-va la posibilitatea ca ei sa intre in viata voastra va ganditi ca e o binecuvantare sa nu existe biologici. Ei bine, descopar ca sufar pentru moartea acelei femei si pentru starea de sanatate a acestui barbat, ca vad ca o pierdere sa stiu ca fiica mea nu va stii ca ii poate cauta daca vrea....
ce parere aveti, sa o duc sa-l vada mai tarziu?
cons spune:
Sorana, de ce sa ne suparam? Fiecare dintre noi are dreptul sa spuna ceea ce gandeste. Cred ca toate dintre noi, fie ca avem copilul nostru biologic fie ca avem copilul nostru crescut in inima noastra si am trece pintr-un moment prin care ai trecut tu am gandi la fel ca tine si anume ,,Cine va avea grija de puiul meu?".
Eu m-am referit la acele cazuri cand femeia lasa copilul in spital si pleaca sau mai rau il arunca.........Cazul acela mediatizat, daca va mai aduceti aminte, cand un politist in tura de noapte gaseste un bebelus (initial a crezut ca sunt niste pisici).
A fost apoi o emisiune la televizor avand ca exemplu chiar acel copi, iar realizatoarea emisiunii a pus cativa actori sau scriitori sa aseze pe hartie o scrisoare prin care mama isi cerea scuze fata de copil. Toata lumea plangea. Nimic mai penibil!
M-am intrebat ,,Oare de ce nu pun in scris ceea ce ar fi zis bebelusul in momentele acelea?" Cum rasuna, ceva de genul:
,, Mamiiiiiiiii, unde esti? Mi-e frig si foame? Imi este frica aici, nu pot vedea , este asa de intuneric si......unde esti? Nu iti mai simt mirosul, mami. Vai mami, langa mine vad si un catel, ba nu mami este un caine asa de mare! Mi-e frica mami. Plang, nu mai am puterea nici sa plang, parca ma sufoc mami de atata plans si tu nu mai vi. Vino, mami,vino......"
Pai fetelor cine este aici victima aici. Mama care isi lasa copilul sau copilul.
Fetelor care aveti liniute in dreptul parintilor biologici cred ca o sa va fie destul de greu sa-i spuneti copilului vostru ca femeia biologica care l-a facut nu a lasat nici un semn ca ar fi trecut prin viata lui.....Mai greu este sa spui copilului tau ca femeia care i-a dat viata l-a abandonat langa ghena de gunoi sau mai stiu eu pe unde. Si victima cine este?
dpluhovici spune:
buna
si noi am avut o astfel de tema, o scrisoare catre mama bilogica si invers o scrisoare catre mama adoptiva, spun noi pentru ca si sotul meu a trebuit sa faca acelasi lucru cu scrisorile, dar catre tati, stiu ca nu este obligatorie, sau cel putin nu se iau in consideratie la analiza dosarului (asa ni s-a spus). Noi im ambele cazuri am vb despre asteptarile noastre referitoare la mama/ tatal pentru copil (sa aiba grija de micut, ca merita o sansa in viata pe care nu pot sa o ofer, este iubitor...........), si am multumit pentru increderea acordata. Vreau sa va spun ca noi in scrisori nu am vb de cunoastrerea lor in viitor. Trebuie sa scrii cea ce simti (iti spun ca in momentul in care m-am pus in locul mamei bilogice m-am gandit doar la binele micutului si crede-ma ca eram foarte fericita, suna ciudat dar sunt convinsa ca ma gandeam la mine, la situatia mea, de mama adoptiva)
bafta, daca nu te descurci iti trimit ce am scris noi
SoriLea spune:
Buna ziua,
dupa cum vad, cu problema mea de a face aceasta scrisorica, am deschis un subiect destul de controversat.
Ma bucur ca mi-ati impartasit simtirile si trairile voaste, inca ma gandesc cum sa sune aceasta scrisorica si cred ca am s-o fac, chiar daca imi calc pe suflet in anumite circumstante.
Nu sunt de acord absolut deloc cu abandonul, chiar pot sa zic ca-mi este fffff greu sa gandesc in felul acesta, dar am sa fac scrisoarea cum am sa gandesc si cum am sa simt eu mai bn, dar cand am sa-i dau psihologului sa citeasca, am sa punctez si chestia ca am scris acele randuri cu ff mare greutate, ca nu ma vad facand asta nici macar cu pisoiasul meu (am grija de un motan de 10 ani - e ca un membru al familiei).
Manuelita - eu cred ca gandesti bn, cred ca si eu in situatia ta as proceda la fel. Sa-ti dea DD putere si mintea limpede ca sa le poti rezolva cat mai bn pe toate si sa-ti aduci cat mai rpd puiutul acasa.
O SEARA FRUMOASA VA DORESC LA TOATE.
...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
SoriLea
SoriLea spune:
http://alexcurbet.wordpress.com/2009/02/06/scrisoare-catre-mama-incearca-sa-nu-plangi/
cautand ceva pe net, am gasit ceva care pe mine m-a rascolit, am plans si inca mai plang...
ffff trist
...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
SoriLea
SoriLea spune:
Feteleee AJUTOOOR
M-am apucat sa-mi fac tema data de psiholoaga, dar am ajuns intr-un punct unde nu oscilez cu comentariile. Suna cam asa:
Comentati urmatoarele idei:
1."Un copil e un copil! Fie ca il faci, fie ca il adopti, tot copil ramane!"
2."Sa fii parinte e ceva normal; nu ai nevoie de pregatire pentru asta!"
Sunteti sau nu de acord cu aceste afirmatii? Motivati alegerea.
Cam asa suna acest punct la care am ajuns si m-a pus pe ganduri. Eu sunt de acord cu amandoua, nu pot fi decat cu una, dar ce sa le mai comentez, ca se intelege de la sine despre ce e vorba, sa incep acum sa filosofez, mi se pare mult prea mult, mai ales ca pana acum am raspuns la un car de intrebari, care mai de care mai ciudata, am facut fel si fel de joculete (sotul zice ca parca suntem la gradinita)
Astept parerile voastre, voi ce ati scrie in locul meu???
...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
SoriLea