Mercedesa

iote acu se fac 2 ani... ma uit la ea si nu-mi vine sa cred cat de mare e... de la 46 cm, la 85... de la 2270 gr la 11500... de la 30 ml laptic intr-o ora la "te rog mama, nu mai manca atata "


Eram in ocotmbrie, pe 28 chiar. la ziua fratelui unei prietene, eu gurmanda innascuta m-am napustit asupra unei pizza imense si eram pregatita sa o infulec pe toata... o felie, una jumate... bai, ce-i cu mine? nu mai puteam. toti in jurul meu muti de uimire... neeeh, fac o pauza si revin... pauza si nimic, eram umflata, parca mi-era si greata cand am vazut jumatatea de felie ramasa... si stau si stau si intorc pe toate fetele problema... si... intr-un final... BAAAAI, rusii au intarziat vreo 2 saptamani... neobisnuit pentru ei, erau prezenti fix la 28 de zile, pregatiti pentru atac... si o iau pe matusa prietenei mele de o aripa, o sui in masina ei personala si pornim spre farmacie. mai in ras, mai in gluma, iau 2 teste... ajung inapoi, ma strecor in baie si... ta-na-naaaa. 2 liniute mooooaaaa.... imi zic eu mie. si ies. toti la usa asteptand de parca am si nascut. pozitiv, zic eu mandra ca o floare. toata lumea, c-o fi, c-o pati... imi sun "my significant other" si ii zic. el plecat pe coclauri *cu treaba, nu asa oricum*... era cu multi oameni in masina, deci nu putea vb cine stie ce. il anunt solemn de eveniment si inchid. poaaah, deci d`asta nu mai pot eu sa mananc pizza... eh, si nu s-a oprit aici. cerealele de dimineata au inceput sa prinda un nou aspect. cel furmos de dinainte de ingurcitare, si cel groaznic de dupa ce le vomitam gratios am cautat eu pe net (unde altundeva) la ce dr sa merg. unde stau? aha, deci cel mai aproape era Tutunaru. boon, zice de bine despre el, acolo mergem. si mergem. totul roz si frumos, ii aud inimioara si decid pe loc ca e fetita si o sa o cheme Sonia... atat de convinsa eram de asta eu, iar pe cealalta parte Al era sigur ca e baietel... dar tot Sonia ii zicea si i continuare totul bine si frumos, sarcina decurgea normal. pana la 14 saptamani. opa, IR marite. face nenea dr un desen, imi explica de ce e musai sa fac injectii cu Pregnyl. ma conformez si le fac. insintcul meu de mama (nebuna) il taraste pe saracul tatic la terti dr ecografisti ca sa verificam IR... cam saptamanal, asa... si dupa vreo 4 sapt totul ok. intrerupem Pregnylul... eu hotarata sa nu las situatia sa-mi scape de sub control continui cu urmarirea asiduua si ecografica a fatului, a Soniei. se confirma la 14 saptamani ca e fata, dar tati nimic si nimic, poate ii creste ceva pana la urma. slabe sanse ! aici a avut dreptate si Iosup, e fata ! mai trec cateva saptamani si incep sa ma simt rau... mergem pe strada si plangeam... ma dureau talpile, parca ccc calcam pe ace... ceva groaznic. mi se umflau picioarele aproape ca la desene animante. edeme peste edeme. merg la dr, normal. eram atat de disperata sa nu cumva sa ignor un semn, ceva, si sa devina ceva grav, incat dr imi spunea "dispe" . control la obstetrica, ma trimite la cardio. o lista imensa de analize, done. ok. nimic aiurea. dar, tensiunea incepea sa creasca. 150/90 and up. imi dau niste pastile ca sa tinem sub contorl tensiunea si ma trimit acasa, doar ce erau sa faca acolo cu mine, bolnava dar si ipohondra... iau pastilele ceva timp, dar nici o imbunatatire. iar dr, iar controale. imi creste doza. ajunsesem sa iau 11 pastile pe zi, plus Pregnyl injectat la 4 zile... am ajuns sa port Holter, mergem la facultate cu el, pe strada... il urmaream si eu. stateam pe scaun in autobuz (una dintre fericitele dati cand cineva s-a induiosat vazandu-ma robocop gravid si mi-a oferit locul) si cand imi masoara tensiunea "170/110". OOO nu-mi venea sa cred. 11 pasitle si injectii si nimic. nici macar nu miscam un deget ca sa zici ca era de la efort... pana la urma am ajuns dupa o criza de preeclampsie presupun (voma, ameteala, tensiune 220/160) la Elias. dupa nifedipinul care-mi dadea dureri de cap 3 zile scazuse la 160 cu ceva... Al statea pe hol disperat la 12 noaptea si cand ma vede ca ma scot aia pe targa si invelita pana la gat, mai sa faca apoplexie... ma interneaza, barbatu nu stia ce sa mai faca, la 3 noaptea mi-a luat cirese si licite combinatia perfecta... sub urmarirea lor atenta adica eu sunam isteric la boton ca mi-e rau si o acritura venea sa ma linisteasca, n-am nimic, sunt doar nebuna, dimineata la 6 in somn aveam 180/90... oa, ce linistita mi-s... a doua zi la 6 m-am trezit cu acu`n fund, ca era ora de litice... da macar trezeste-ma femeie, sau te distreaza sa intepi gravide in somn? boon, regimul meu de fara sare, fara excitante a ajuns la apogeu in spital... iaurt, branza fara sare si o amarata de conserva de ceva... fara sare si ea, neste fructe si 2 legume... eram in culmea fericirii... au urmat 2 saptamani de lupte mai ca la Calugareni in care eu "ma prefaceam" dpdv-ul asistentelor supracalificate si de hipertensiune si tensiune oscilanta dpdv-ul meu, in care eu le rugam cu cerul si pamantul sa-mi masoare tensiunea, cum scria in foaie, la 3 ore, si ele ba nu veneau, ba n-aveau chef, ba imi ziceau ca o sa o masoare cand au ele chef... dar, ce te pui cu mine? mi-am adus propriul tensiometru de acasa, o masuram la 3 ore si scriam pe hartiuta. si le anuntam si pe ele. aveam 150, booon, era petrecere !!! si in 5 minute era 80, de nu ma mai puteam ridica din pat... dar este si o parte buna, mi-am facut prietene stateam acolo, toate gravide, mai radeam, ni se mai miscau burtiile, mai adunam eugenii si ziceam ca le vinem la suprapret taticilor care asteapta sa le nasca nevestele si au scapari hipoglicemice, ce mai, comertul era in florae . dimineata la 6, dupa doza musai de litice (eu nu stiu nici in ziua de azi de ce au bagat atata diazepam sau ce era ala in mine, cand eu nu am avut nici macar o data contractii... ) ne ridicam toate, care mai rostogolindu-se din pat si puneam pe masa ce avea fiecare eram ca in tabara . radeam de zici ca eram la glumeti, nu la ginecologie... e, si asa s-au dus 2 saptamani, in care iubitul meu cel mai iubit venea de la 10 jumate dimineata si statea saracul cu mine si cand dormeam, ma mai fura si ma scotea pe bancuta din fata usii spitalului (pana acolo reuseam sa ajung), mai radeam, mai glumeam si stateam si asteptam sa scoatem rosioara de la caldurica. dupa 2 saptamani, in care minunatul meu medic a venit in salon special pt mine 1 sg data, adica mi s-a adresat 1 data in 2 sapt, iar atunci a venit pt ca era satul de cat se plangeau asistentele ca le stresez dom`ne ca mi-e rau... si a tipat la mine (gravida si hipertensiva) ca de ce tot cer sa mi se ia tensiunea asa de des? ca le-am innebunit p`alea. si ce inseamna asta ca imi iau tenisunea singura? de acum nu mai am voie sa fac asa ceva... poaaaa, ce-am plans, ce m-am jelit, nu-mi venea sa cred... in timpul asta faceam si monitorizari, in care mai tot timpul copilul meu dormea, arareori se vedea o tresarire a acului... mai statea, s emai gandea dr, nu ma opereaza inca... marti, marti te fac. pe urma joi, joi gata ! si vine vineri, vine nea Vladareanu si ne anunta ca e plina sectia si tre sa se faca niste concedieri... eu cu hipertensiunea mea, cu bubele mele, ma pune pe masa si imi zice "col inchis, lung, acasa" POFTIM??? acasa. imi fac bagajelu si ma tarasc pana la masina... ajung acasa, 170, 150 cam asa o tinea mandra de tensiune... dupa o saptamana, pe 6 dimineata imi zice sa vin, ca ma opereaza. ma duce iubitul meu la 6 la spital si ma abandoneaza acolo ca avea de muncit pana la 10, dar revine asap dupa 10, poate nu ma ia la 7, poate ajunge el a vada minunea primul... si stau pe holuri, si stau, si stau... si se face 8... si dr ia-l de unde nu-i. si se face 9 si eu ca tuta stateaaaaam acolo. si-l sun. ah, pai vino diseara ca acum n-am timp... POFTIM??? iar imi iau bagajelele si cobor in curte unde era tot poporul asteptand sa iesim separat pe usa de la cezariene.... nimic, tot 2 in 1. vine barbatu, de data asta plin de nervi, ma ia si ma duce acasa. " sa mananci ceva usor" da??? bine ! pizza !!! am mancat o pizza, asa, de nervi. deja nu mai credeam ca o sa nasc vreodata... si seara la 6 ma infiintez acolo, fara nici o emotie, fara nimic. si stau, si iar stau. vad ca intra o gravida in sala... pfoooaaa, nervi iar... il sun pe dr care manca de mama focului la un restaurant... pai o face p`asta si pe urma te iau si pe tine. pofta buna, zic eu... ah, te luam si pe tine, da n-ai voie sa bei, urmat de hahahah-uri. inchid si iar stau. intr-un final intru si eu. in camasa de noapte, cu chiloti si plicu pt anestezista in mana (prima si ultima data in viata mea cand am dat spaga) si ma dezbraca... pai eu ce fac cu plicu? si incepe sa-mi bage diverse prin diverse locuri, iar eu tot cu plicul in mana... ce sa fac, ce sa fac? cand imi ia si ultima mana ( de parca am prea multe....) il strecor subtil sub cap. si stateam acolo intinsa si mandra de ingeniozitatea de care dadusem dovada. si vine anestezista si spre norocul meu se aseaza la cap. si eu, subtila cum ma stiti, ridic capul si cu un gest de acolo, jos, facut din cap, din 3 gesturi repetate de ma durea ceafa, ii indic locul comorii... isi ia plicul si usurata ma las pe mana lor. imi baga anestezia si-mi amintesc ca am zis" ioana (asa o cheama pe rezidenta) tu esti? si cei 2 ochi albastri raspund "da". ah, bine. te pup, pa. si mai aud e gata si simt cum incep sa taie, dar nu simteam durere, ci cum doar umbalu. urmatoarea imagine este cea cu pulsul meu la 180 dupa ce m-am trezit putin la reanimare. aici imparteam salonul cu fata care facea reclama la Head and Shoulders. primele mele cuvinte dupa cezariana au fost " auzi, tu chair te speli pe cap cu H&S?" si ea, la fel de lata ca si mine, " nu, cu Pantene". eu " bine". si am adormit la loc. pe urma a aparut mama, parca, am intrebat si eu intr-un final de fi-mea si mi-a zis ca e mica mica si frumoasa si mi-a aratat o poza cu ea, din care-mi amintesc doar o gura mare si patrata pe care am onoarea sa o vad de fiecare data cand ii e foame. 2270, 46cm, apgar 9. boon, adorm sedata iar. imi cer cu constiinciozitate butelcuta magica (perfalganul) la intervale bine determinate de durere, iar dimineata vine o tanti de vreo 40 kg, infirmiera, cu un carucior... cica sa ma ridic sa ma urc in el... glumesti, tanti. eu abia respir acilea si tu vrei sa ma ridic in picioare ??? si cu chiu si vai, cu fete albe (ale mele) si hernii de disc (ale ei) ma pune in scaun. ma duce in salon si iar scene apoteotice pana ma asez in pat. si stau, si stau. da mie nu-mi aduce nimeni copchilu sa-l vad??? stateam cu Al acolo, jumate lesinata si jumate disperata ca nu-mi aduc alea copilu si vad ca intra pe usa o tanti cu un bot de carpa alba... ah, uite si un cap. e SONIA nu inteleg nimic din ea. imi zice ca ii e foame si sa o pun la san... pai sanul meu de de 4 ori mai mare decat capul ei... ma avertizeaza ca e mica si ca oboseste repede si se albastreste, dar e normal... mdea, total nereusita incercarea, cum se albastreste copilul, cum mi-l smulge din mana si dispare cu ea... ceva putred... mai stau, mai astept... si iar vine tanti cu copilul meu... iar incercam, iar copil albastru, asistenta smuls si fugit... eh, si a doua zi ma ridic hotarata sa ma duc sa-mi vad odorul in mediul ei acolo. Dr neonato imi tot povestea ca o sa stau mai mult acolo, ca e mica, e slaba si n-are putere sa manance. bine, accept. asteptam. si pe zi ce trece nu se arata nici un semn bun... S manca 30 ml lapte muls in 3 ore... eram in camera de TI a sectiei si ma prindea masa urmatoare cu laptele neterminat... ii povesteam , ii cantam, ii ziceam cate-n luna si in stele. nici un dr nu a considerat necesar sa imi spunca ca ceva nu e ok cu copilul meu, sau ca ele suspecteaza ca ceva nu ar fi ok... si tot asa 6 zile. asteptam, vedem. prima data cand am vazut-o pe S fara incotosmanelile alea mi s-a parut pui de extraterestru... era atat de deshidratata incat erau numai pilelea si oasele din ea... intre timp, taica-su a declarat-o... vine si imi zice, hai sa-ti povestesc ceva. eu, proaspat taiata in 2 nu puteam sa rad, adica radeam dar ca un hipopotam, asa imi spunea ca arat. ma tineam de operatie si radeam incet dar sigur si vreo 3-4 zile tot o tinea cu hai sa-ti spun faza de jos, hai sa-ti spun faza de jos. intr-o zi am zis, gata, trebuie sa aflu ca nu mai dorm de curiozitate. ce-a facut exemplaru-mi din dotare? s-a dus frumusel si a zis. numele : X, prenumele : Mercedesa. si tanti aia, chiar a scris Mercedesa... si cand al meu vede ca se ingroasa gluma si tipa chiar a scris asa, incepe ca nuuu, stiti ca era o gluma... si ea, foarte pe faza si cu simtul umorului pe semne, pai asa ati spus domnule, asa am trecut. asta disperat ca vine sus si il spanzur cu perfuzia fiica-sii, mai sa lesine acolo. tipa pana la urma se induioseaza si sterge si scrie Sonia Maria... am ras ca un hipopotam ce-mi eram pana n-am mai putut sa emit sunete ... cam asta ne-a fost fericirea post-partum... intr-o zi ies tantosa sa ii dau papa Soniei si vad nenonato venind cu ea sub brat si cu o radiografie in mana. intamplarea si soarta au facut sa ies atunci, si nu dupa 1 minut cand ar fi intrat cu ea la neonato si nu cred ca aflam ceva prea curand. si imi lipeste radiografie pe geam si imi zice, are inima in dreapta. sec. eu nu intelegeam nimic, s-a golit holul brusc, am ametit si nu mai vedeam nimic, decat imaginea ei cu S in brate si raza pe geam... are inima in dreapta... imi revin repede si intreb (pt ca mai cunosteam o persoana cu inima in dreapta care era ok, n-avea nici o problema) si e rau? mai are si altceva? ca nu stim, ca ii punem oxigen si perfuzii, ca incercam sa va gasim un ecografist sa o vada, dar ea crede ca are Fallot... si il sun pe Alex, abia plecat de la mine.. si sun, si sun. de 174 de ori... el era fericit, plecase de la noi, rasesem si ma pupase apasat pe frunte cu promisiunea ca va reveni pe seara. avea telefonul pe silent. stiam unde se duce si bine ca mi-a dat prin cap sa sun la cineva care stiam ca e cu el. si cand raspunde, eu deja plangeam in hohote, ii spun printre suspine si vine si el la spital. nimeni nu stia nimic, nimeni nu ne spunea nimic... prima branula pusa Soniei am suportat-o ok... dar prima branula pusa in cap pe mine m-a daramat psihic. cand am vazut cum se zbatea si cum plangea si cum o intepau in cap am simtit ca lesin... si asta a fost doar inceputul... contiuarea o stiti...

************************************************************************************
Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :

858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone

www.inimacopiilor.ro

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

mirela alina spune:

Cat am ras la inceput atat am plans la sfarsit............dar acum rad din nou ca stiu ca Sosonica este bine.
Te pup Kay, mamica curajoasa si frumoasa.

Qamar spune:

---

Emma INVINGE cancerul!

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">Bebelissimo

Laura Ioana spune:

Of, Kay Am ras si am plans la povestea Mercedesei! Sa-i dea Dumnezeu numai noroc si multa sanatate de acum incolo, sa nu se mai chinuie puiul mic si nici voi!
Va pupam tare, tare


Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008),
Filmulete
Craciun 2008
10 Ian 2009 - Mi-au luat motul
Thea la 1 anisor

szivarvany spune:

Ce poveste uluitoare
Sunteti luptatoare, amandoua.
Sa-ti traiasca mandretea de printesuca



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

kay spune:

multamim, multamim ! de la Mercedesa si Audi, primiti pupici multi !

************************************************************************************
Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :

858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone

www.inimacopiilor.ro

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

adelyna spune:

Audi,minunata povestea de viata a Mercedesei.Este un copil norocos cu asa parinti .Si inca ceva...este nascuta in 2007 ,an foarte norocos dupa cate citisem la vremea respectiva.
Sa ii dea Dumnezeu multa sanatate si sa va aduca multe bucurii in viata.

adelina si piticii
Noemi 2 ani

Andra.C spune:

Impresionant tot ceea ce ai povestit

kay spune:

Mercedesa e masina de cursa lunga, are motor nou (unele piese sunt brand new), de 3, cu sute de cai putere !!! ce mai, ma simt un Schumi tare mandru avand asemenea motoras pe batatura .

************************************************************************************
Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :

858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone

www.inimacopiilor.ro

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

philip spune:

Kay, atat ma bucur ca e bine Sonia ta. Multa sanatate si pupici.

philip
32weeksbabyboy
mommyandreea

Happiness_4_us spune:

Kay tare!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!
Stelele care cad, nu pier! Stelele care cad, se duc pe un alt cer!Ramas bun, steluta iubita si scumpa, Emma!