Emma este iubire!

Roxana01 spune:

Aida, durerea ta nesfarsita nimeni nu ar trebui s-o simta... nu pot sa-mi inchipui prin ce treci... ma inchin in fata ta, mama frumoasa. dorul de Emma trebuie sa fie sfarsietor... iar eu nu pot decat sa-ti spun ca ma gandesc la tine si ca mi-as dori sa pot face ceva sa iti alin durerea... dar nu pot. sunt langa tine si te imbratisez puternic...

Roxana, mamica de Victor Andrei (23.06.2008) si Daria Elena (06.09.2006)
http://family.webshots.com/slideshow/570075285YYSlEe

axxxa spune:

Aida Emma s-a mutat intr-o alta dimensiune spatio-temporala pe care noi nu o percepem. Exista f multe dovezi care atesta lucrul acesta, insa foarte putini dintre noi au capacitatea de a "vedea" ce e dincolo.

GiaDavid spune:

Montana
Axxxa

Aida-iubita, gândeste-te la minunea pe care Emma a facut-o: Samburel! Emma va trai prin Samburel, iar Samburel va fi mai mult decat special...deja este! Mai tii minte cand ti-am spus ca Emma deja a cunoscut lumea de dincolo, iar tu m-ai intrebat cand si cum? Persoanele care sunt "pe marginea prapastiei" cunosc "acele meleaguri" absolut minunate, pline de liniste...nu-ti mai vine sa pleci de acolo...este o liniste care te invalui si chiar simti cum corpul iti pluteste...se aude o "muzica" in surdina...este...nu poti descrie in cuvinte...!
Multa putere, iubita, si crede-ma, Ingerasul Emma este foarte bine! Voi ar trebui sa va vedeti de vietile voastre -cum s-a mai spus - si sa invatati sa traiti cu Emma doar in suflet si in gand! Vei putea comunica cu ea, o vei simti!

Te iubesc, Aida, esti o superfemeiemama!

mychydutza spune:

Aida, nu pot decat sa iti ofer o floare virtuala si sa sper ca bunul Dumnezeu iti va lumina calea si-ti va obloji sufletul.

* za rabbit rules *

Happiness_4_us spune:

Aida !
SUnt cu gandul si sufletul alaturi de voi!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!
Stelele care cad, nu pier! Stelele care cad, se duc pe un alt cer!Ramas bun, steluta iubita si scumpa, Emma!
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui licurici scump!

emag spune:

Aida,stiu ca nu exista cuvinte care sa faca durerea mai usor de dus...
Cred cu toata puterea mea ca va veti revedea. Mai cred ca iubirea ei e cu tine, asa cum si a ta e cu ea. Ca nimic, nimic nu poate sta in calea iubirii voastre. Nimic!
Ma rog Maicutei Domnului sa te invete cum sa traiesti cu durerea, cum sa traiesti cu dorul care iti sfasie sufletul. Sa te ajute Ea, care cunoaste durerea asta, cum nu e mai mare durere...

Cuvintele nu prea ma ajuta... E o poveste/poezie frumoasa pe care probabil o stii si care mie imi place tare mult. Gandindu-ma la tine, mi-am amintit de ea...

"Am avut un vis (...)
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla: Una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme, Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele... Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma Corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele (...)
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu Ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Dar Domnul mi-a raspuns:
<<Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decat o singura urma de pasi pe nisip Sunt zilele in care te-am purtat pe brate...!>>" (Ademar Barros)

Aida... Nu stiu daca durerea si dorul iti mai lasa putere sa-I simti Iubirea, sa-L simti langa tine... Spune-I Lui cat de mult te doare, daca simti revolta, spune-I... Daca nu-L simti langa tine acum, daca nu L-ai simtit langa tine, spune-I. Numai nu tine pentru tine toata suferinta! Ingaduie-I Lui sa te mangaie, sa-ti aline sufletul...

Iarta-mi indazneala, Aida... Sper sa nu te fi suparat cumva cu randurile mele. Te imbratisez cu tot sufletul.

Monica

speranta23 spune:

Multa lumina pentru Kissy acolo! Multa pace si dragostea toata care izvoraste din noi si pe care s-o simta inconjurand-o, asa cum o simtea si cand era aici...

ioana_bb spune:

Nu am scris de mult, insa am sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat acum mult, mult timp....

Am pierdut un suflet drag mie, am stat langa el si i-am vegheat ultimile clipe, am suferit alaturi de el neavand cum sa ii alin suferinta, toata viata mea se invartea in jurul lui si nu ami exista nimic altceva...

Atunci cand a murit, a fost inmormantat in ultima zi a lui octombrie, ultima zi cu soare
A doua zi a inceput o ploaie rece, lapovita si stateam cu fata lipita de geam si plangeam la gandul ca ploaia rece se duce la baiatul meu care e singur acolo...

In suferinta mea nu vedeam de jur imprejur decat lucrurile lui, jucariile lui, locul in care statea si se juca si iar plangeam si iar plangeam si nu eram in stare sa sa mai fac altceva sa judec limpede.

Insa Aidu drag, am gresit fata de sotul meu, l-am judecat gresit, ca nu sufera, ca nu plange, la fel cu mine, insa greseam!!!!!

Nu puteam sa il sufar, sa il vad in fata ochilor, pana la un moment dat, cand la o petrecere fiind, sotul meu si-a dat frau liber sentimentelor si a inceput sa planga, povestind toate gandurile pe care le avea, toate sentimentele pe care le traia, sentimente si suferinte care erau la fel cu ale mele!!!!!!!!!!!!!

Insa eu il judecasem dupa aparente, aparente care inseala!
Fiecare isi traieste si manifecta suferinta in felul lui

Vreau sa va zic, ca dupa aceasta experienta am redescoperit sotul, OMUL de langa mine, pe care valul suferintei de pe ochii mei il tinuse ascuns

Ceea ce vreau sa iti zicAidule drageste ca nimeni, absolut nimeni nu iti poate lua suferinta din suflet, doar timpul poate alina si asterne pacea si linistea peste noi

leeloo5979 spune:

Cuvintele sunt totdeauna de prisos, iar suferinta care e in sufletul unui parinte ce supravietuieste copilului, e dincolo de imaginatie si vreo posibila descriere.
Ne dorim cu atata ardoare copii, noi mamele avem privilegiul deosebit de a ne bucura de prima confirmare a testului de sarcina pozitiv, traim in alta dimensiune cand simtim prima miscare in burtica, invatam inca din viata intrauterina a copilului nostru sa il cunostem, sa stim ce ii place si ce nu...putem sa ii ghicim din personalitate.
Saptamanile de sarcina trec uluitor de repede, burta tot creste si se apropie momentul unei intalniri de gradul 3. Noi, tatal si mama, fata in fata cu o minune. Un copil. Suprema minune si poate singura realizare notabila a omului pe Pamant. O alta viata. O picatura din nectarul zeilor nemuritori ajunge in sufletul nostru, al parintilor. Pentru ca ne privim copii cu o "foame" cumplita, avida sa cuprinda cat mai multe amanunte, detalii, culoarea schimbatoare a firului de par in lumina, nuanta ochilor, conturul buzelor, forma urechiuselor, degetele de poveste, talpici de o infinita delicatete, o piele fara de cusur… un nasuc mic si parca pictat. Cautam in trasaturile noastre, ale bunicilor, ale rudelor asemanari. Bineinteles ca seamana si in neam, dar copilul nostru este UNIC prin frumusete si istetime, ca doar este al nostru.
O mie de ganduri si sperante ne napadesc in fiecare zi. Ne putem imagina viitorul, prima plimbare, prima vacanta impreuna, primele sarbatori… dar nimeni, nimeni nu ne pregateste pentru o despartire, nimeni nu ne avertizeaza cum va fi si ce va fi pe urma.
Stiu doar ca Dumnezeu e mare si suficient de bun pentru a darui minuni fiecarui om, sub diverse forme. Iar Emma a reusit sa fie o minune nu doar pentru parintii ei, minunea Emma a reusit sa atinga atatia oameni si atatea vieti. Alti ochi decat cei ai parintilor au plans, voci straine s-au rugat la unison, inimi pline de speranta nu au vrut sa cedeze in fata gandului rau, iar prin toate astea, minunea Emma inca traieste si ne bucura pe fiecare cu ochii ei mari si frumosi, cu zambetul ei de copil curat.
O imbratisare de la o mama pentru o alta mama ce poarta acum in pantec minunea vietii, o lacrima pentru o familie indoliata si rugaciunea sufletelor noastre pentru Emma.


Leeloo
Lacra a lui Damian (13 octombrie 2008)

http://community.webshots.com/album/570749187xRZWvi?start=0

madacristina spune:

Sincere condoleante!!!!

in astfel de situatii cuvintele nu pot exprima mai nimic.....nu pot face durerea sa dispara...........

e greu si doare fff tare,chiar daca majoritatea nu v-am cunoscut decat prin intermediul forumului,si aici am aflat durerea voastra,lupta voastra,si-n sufletele noastre exista speranta ca poate o minune se va implini.......suntem cu sufletul alaturi de voi.......nu pot,nu am cuvinte sa-ti spun, ce sa spun......cum sa spun.....e greu.......un Inger vegheaza asupra voastra....impreuna trebuie sa invatati sa treceti peste aceasta durere....sa nu va vada ca plangeti........

imi pare fff rau....