In ce limba sa-i vorbesc?

MihaiTexas spune:

@Ice_Queen

Inteleg de la dvs. ca nu credeti a fi posibil a avea copil roman in strainatate? Gresiti, deoarece parintele este cel mai important determinant cultural al copilului, iar nu participarea la cultura exterioara. Gresesc eu? Insa cand se duce copilul la gradina zoologica sau la party-uri - desigur cu copii americani - sau orisiunde, cum oare ca intreaba cei din jur foarte interesati: “What language does she speak?” si cum, dupa ceva timp, ma “busesc” rau de tot cu intrebarea: “How do you say Thank you in Romanian?” Greu prim cuvant de explicat si invatat de catre americani, acest “multumesc”, de aceea trebuie sa continue oamenii cu intrebarile pentru a afla mai multe. Credeti ca eu fac lucrurile acestea cu greutate, insa va inselati. Imi face placere a fi admirati pentru cultura noastra romaneasca, pentru care de altfel nu am nici un merit, ca eu cateodata doar fac un click si hop incep oamenii de toate natiile sa salte in hora ca prin minune… iar a fi rugat sa faci acest lucru, este o onoare intr-adevar, si asa ii putem iubi pe straini, facandu-i sa cunoasca lucrurile frumoase si adevarate ale noastre, in acelasi timp onorand cultura noastra si invatand si despre noi si despre ei.

Si cum se poate sa vedeti o discutie precum aceasta pe care o avem noi, ca un joc de poker, cu elemente de “bluffing”? Inseamna ca sunteti plina de nesinceritate. Ce e asa de neclar? Nu am spus “Godel pt. dummies”, pentru ce anume distorsionati imaginea spuselor mele? insa am spus: “Gödel's incompleteness theorems”. Chiar este greu de citit? Nu doar ca lucrurile acestea nu au legatura cu subiectul, insa cine pune “stiintele” si legile acestora drept cununa a intelegerii proprii, este inzestrat cu arme fara folos in justificarea existentei de la nivel individual. Acestea am vrut sa spun cand am pomenit de “finalul matematicienilor”, in vederea revenirii discutiei pe fagasul dedicat. Insa, la cerere de la Oxford, haideti sa-i dam si cu un “Godel pt. dummies”:

“ORICARE teorie efectiv generata, capabila de a exprima ARITMETICA ELEMENTARA nu poate fi in acelasi timp si CONSISTENTA si COMPLETA."

Eu zic ca oricare poate sa inteleaga. Daca nici macar aritmetica simpla “n-are valoare”, am cumva pretentii de la matematici superioare, analiza etc? Exista o stiinta, anume stiinta Bisericii, care circumscrie toate “stiintele”, fie “matematica”, fie “neurologie”, fie "electronica", fie "biologie"... Stiinta aceasta este stiinta vie, despre Intregul ale carui parti temporar-functionale le studiaza cei care se cheama "oameni de stiinta” (numiti asa, cum se crede ca ar sti dansii ceva mai mult decat ceilalti).

Deci, va rog frumos sa nu mai jucati pokerul nesinceritatii in discutie si sa nu mai faceti, dvs., bluffing intelectual caci va ratacesc dace ne-om perinda prin toate finalele si finalurile matematicii, cum ar fi unul ca acestea contraexemplul la teorema Jordan-Schoenflies, Sfera “Incornorata” a lui Alexander (Alexander Horned Sphere) sau altul - foarte simplu de formulat, insa cu referire la cea mai de pret “cheie” - imposibilitatea emiterii unei definitii pentru numerele true random, sau si altul, imposibilitatea interpretarii comportamentului numerelor prime pe spirala Ulam sau uite inca unul, anume “datul birului cu fugitii” al teoriei numerelor in fata postulatelor Peano.

Aceste “stiinte” catre care incercati sa ma atrageti sunt analogice, nu sunt reale: “stiinta” legilor corpului; insa eu construiesc intelectul pe alt sprijin. Legile corpului sunt legate de legile sufletului, in mod analogic: legile corpului sunt un fel de functie a legilor sufletului, dar si a altor legi. Exista matematica trupului si matematica sufletului, insa cand vine vorba de suflet, este ca si cum am sta in afara unei cetati infinit de inalte si fara porti, la fel ca si ceilalti din jurul nostru, si am auzi pe cineva - pe sine - vorbind din inauntru; iar cand vine vorba de corp, “nasterea” acestuia reprezinta caderea sufletului etern pe “planul inclinat” al “timpului”, pe care este clar aflat in miscare, sau pe care coboara involuntar - fiind acest plan stationar al timpului un fel de “piedica”, sau o “sub-rationalizare” a eternitatii, sau tot analogic, o “prisma” care transforma eternitatea intr-un spectru (precum in cazul luminii), cu componentele “colorate” in trecut, prezent si viitor; iar timpului, neavand definitie stiintifica adecvata sau macar recunoscuta, ii voi spune eu - asa cum il cunoastem - pe nume: derivata (nu chiar matematica) a eternitatii; ar fi legat timpul de contextul eternitatii, la fel cum “finitul” este legat de “infinit”, prin primitivism sau antiderivare. Iar daca Dumnezeu e infinit, atunci eternitatea este finita pentru El; iar aceste legi, matematice, fizice etc, sunt doar niste derivate sau niste analogii, care nu se pot insuma, in sfarsit, decat in falsitate, nestiinta si nefiinta.

Iar englezul… sa se duca sa mai soarba vreo cescuta de ceai...si da, daca e casatorit cu romanca atunci sa se "puna cu burta" pe Abecedarul ala cu ceausescu

MihaiTexas spune:

@Zala

Tin sa mentionez ca am studiat foarte atent aproape toate forumurile in legatura cu cresterea copiilor polilingvi, si am observat multe cazuri cand copiii refuzau sa vb. lb. romana cu parintele roman. Unor parinti romani copiii lor bilingvi ajunsesera nici sa nu mai vorbeasca, doar intindeau si aratau cu mana catre anumite obiecte, pentru a comunica. Si m-am gandit: Vai, nu o sa fie asa cu copilul meu. Asa am inceput educatia numai in romaneste, cu elementele pe care le-am inclus in comentariile de mai sus. De asemenea tot pentru acei parinti care au probleme cu vb lb. romane de catre copil, am si scris tot ce am scris, iar nu neaparat pt. dvs. care aveti deja copil vorbitor de lb. romana.

Asta cu "suflatul la ureche", daca nu ati citit bine si nu ati inteles, nu urmareste nimic altceva, decat ca sa fie copilul atent la ce ii spune parintele, si asta cat mai devreme. Explicati copilului ce e aia, ce este cealalta, asa cum se comunica. Nu e chiar asa de greu de inteles, iar ironia intotdeauna va fi in detrimentul intelegerii.

Puneti unele intrebari despre iubire, insa prea personale, iar raspunsul eu l-am dat deja prin cartea din care am citat mai sus. Nu-mi ajung cursurile de psihologie din facultate, si cartile lui Jung si ale altora, ca sa ma psihologicesc singur? Pentru ce ma trimiteti la psiholog, ca sa se sperie acela si sa-mi spuna: Hmm, da... ai o boala psihica, simptomele sunt similare cu cele ale personajului Berenger din piesa “Rinocerii” de Eugen Ionesco...

MihaiTexas spune:

@nelia

Nu am inteles ce anume v-a amuzat, cumva faptul ca exista cultura romaneasca “de ici si pana colo” in viata copilului, pe langa cealalta cultura? Cred eu ca va amuzati de una singura si: in ce masura explicativa, ceea ce am descris eu, este "abuz"? De ce anume se abuzeaza si unde se afla excesul?

J.D. spune:

Eu cunosc foarte multi copii romani crescuti in alte tari dar care vorbesc romaneste. Si nici unul nu a fost scolit dupa metoda ta, Mihai.
Ceea ce faci tu este o exagerare iar felul in care expui problemele face ca exagerarea asta a ta sa devina absurda. Cu acest fel de atitudine nu cred ca vei gasi adepti pe aici.

Finn Constantine 15.10.2009 si 27+ Euan Tudor

saskia spune:

Eu am doi baieti marisori care vorbesc atat olandeza, cat si romana si engleza foarte bine. Intr-adevar olandeza este limba lor de baza as spune, pentru ca ei traiesc aici, dar asta nu-i impiedica sa vorbeasca romaneste cu bunicii, rudele din Romania si vorbitorii de romana dintre prietenii nostri.

Intre ei vorbesc olandeza, dar daca eu le spun ceva in romaneste imi raspund in romaneste, evident nu la comanda, au momente si ei ca toti oamenii cand nu au chef. Asta nu afecteaza cu nimic faptul ca atunci cand sunt expusi unui mediu predominant romanesc ei se comuta pe aceasta limba. Fara exagerarile de care vorbesti tu. De altfel cred sincer ca daca fortezi lucrurile copilul tau va capata un soi de rezistenta la incercarile tale de a-l face sa vorbeasca limba romana.

nadaflorilor spune:

Nu.

Chirurgii care nu se opereaza singuri nu sunt suficient de scoliti?!

Tu programezi copilul, ii aplici tehnici de control, cum se va descurca singur in viata (ca va veni vremea cand nu va mai avea cine sa-l "controleze" soptindu-i la ureche ce urmeaza sa faca)?

Plus ca ii aplici un stres destul de mare, supraincarcandu-l, invatatura se asimileaza mai usor prin joc. Prin repetitie il epuizezi psihic (parerea mea), ori va uita f usor, ori il vor bantui informatii pe care nu le va pricepe poate ca niciodata.

nelia spune:

M-a amuzat felul in care te agati de limba si cultura romana. Dar cred ca ma amuzam de una singura pentru ca se pare ca nu intelegi ca acel copil cu singe romanesc pe care tu ai ales sa-l duci in alta tara este o fiinta umana si nu un obiect al experimentelor tale. Cealalta cultura asa o invata?

Eu nu am citit toate postarile tale, am citit doar citeva, printre care acel ghid de invatare a limbii romane... si ca tu faci tot ce scrie acolo cu un copil de 21 de luni. 21 de luuuni... se intelege unde e abuzul? La aceasta virsta, un copil descopera lumea, se joaca liber, se bucura de orice il inconjoara si... atit!

'eu construiesc intelectul pe alt sprijin' - dar tu nu esti un constructor, Mihai, tu esti tatal copilului pe care l-ai adus pe lume care e o fiinta separata de tine si de experimentele tale. Pe el l-ai intrebat daca vrea sa fie ceea ce vrei tu sa fie? Daca vrea sa aiba intelectul construit de tine?

Eu nu te trimit la psiholog, tu pari logic in ceea ce descrii si imi pari si destul de inteligent, desi nu inteleg chiar tot ce exprimi. La un anumit personaj pe care l-ai pomenit si tu m-a dus si pe mine gindul la un moment dat cind citeam ce scrii...

Deci nu te trimit nicaieri, dar iti spun, te rog: lasa copilul in pace! Incearca alte metode de a-l pune in contact cu limba si cultura romana, de a-i transmite ceea ce doresti si simti nevoia sa-i transmiti. Se poate, iti spun eu ca se poate, copiii mei vorbesc perfect romaneste, cunosc, in functie de virsta fiecaruia, o gramada de lucruri despre Romania, au prieteni care traiesc in Romania, corespondeaza (in romaneste!) cu ei. Din momentul in care l-ai conceput si adus pe lume, copilul nu-ti mai apartine, isi apartine lui... inclusiv intelectul ii apartine si are dreptul sa si-l construiasca singur, tu poti doar sa-l ghidezi.

'Vai, nu o sa fie asa cu copilul meu.' - nu transfera temerile tale asupra copilului, sint ale tale, nu ale lui. Ofera-i un climat placut, relaxant, cu multa iubire si acceptare neconditionata a ceea ce este copilul tau, in care limba si cultura romana sa aiba locul lor, la fel ca si limba si cultura mamei lui (si daca e cazul si al tarii in care traiti) si copilul va sti ce sa faca. Du-l in vacante in Romania (si daca e cazul si in tara mamei lui), pune-l contact cu romani, lasa-l sa-si dezvolte propria lui perceptie asupra limbii si culturii romane si sa o interiorizeze in ritmul lui si in modul lui de invatare si s-ar putea sa ai un copil roman suta la suta.

Dar si daca nu vei avea, nu e vina lui. Pina una alta, tu ai ales sa-l aduci pe lume fara sa-l intrebi, tu ai ales sa traiesti in alta tara si in alta cultura fara sa-l intrebi, tu ai ales sa-l aduci pe lume cu o femeie care e nu e romanca, tot fara sa-l intrebi. Acum ii construiesti intelectul in modul in care vezi tu (gresit) ca poate fi construit... tot fara acordul lui.

Porumbita spune:

am editat greselile din mesajul anterior, scuze

nelia spune:

Si spune-mi Nelia si atit... nu-mi mai vorbi dom'le cu dumneavoastra, caci ingreunezi comunicarea.

dana vio spune:

Copilutul ala o sa se scarbeasca de limba romana turnata cu tolcerul in creierasul lui!

Alexandra Maria
14.12.2007