concursurile scolare si influenta asupra copilului

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Rox ma apuca groaza. Cred ca o mutam. De fapt stiu sigur ca o mutam. Pentru ca am schimbat gradinita, deci pot schimba si scoala.


Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

He, he, Filofteia, asta ar fi fost solutia simpla, dar ce te faci cand copilul nu vrea sa-l muti in alta clasa sau in alta scoala? Cand copilul nu se poate retrage invins dintr-o clasa? Da, este clasa a IV-a si abia asteapta sa-si cunoasca viitorii profesori. Cu o parte din colegi are deja relatii OK, nu am nici un motiv sa o mai mut acum. Daca vreau sa gasesc neaparat un castig in experienta asta - si eu sunt optimista - as zice ca a dat piept cu societatea, care nu-i prea primitoare cu cei ca ea.
Sunt constienta ca nu e o combinatie foarte fericita la urma urmei: foarte sensibila si in acelasi timp foarte incomoda prin inteligenta cu care vede lucrurile, pune intrebari si cere dreptate. Invata incet, incet, sa se protejeze, din pacate, nu pot schimba lumea pentru ea, chiar daca eu cred ca-i minunata asa cum e... Ce ma doare e ca-si pierde din entuziasm, din curiozitate.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Babette mie aproape ca mi-e frica de ce spui tu acolo.
Adica eu tin neaparat ca fi-mea sa aiba minim 2 ore pe zi pentru prieteni. Momentan jucat cu prietenii, mai tarziu probabil o inghetata, un film, un club ....
Ce imi doresc cel mai tare e sa fie fericita. Sa se distreze.
Evident ca as vrea si sa aiba o cariera de succes. Intr-un domeniu ales de ea. Si daca se poate sa aiba si rezultate bune la scoala. Dar daca o vad ca din cauza unei activitati (indiferent care e acea activitate) nu are timp de joaca si prieteni (sau pizza si plimbare pe role cand o fi mai mare) atunci prefer sa limitam timpul alocat activitatii respective ... cu exceptii de rigoare (adica o saptamana inainte de concurs normal ca n-are timp de altceva).
Stiu, sunt foarte constienta, ca o performanta intr-un domeniu presupune multe sacrificii. Dar tare as vrea sa fie constienta si de sacrificii in caz ca se apuca serios de ceva ...
Ma rog, a mea e momentan prea mica.


Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Rrox mult succes in continuare si va doresc sa gasiti la profesori ceea ce invatatoarei i-a lipsit.

Sorana, eu cred ca un copil geniu, cum este cel al lui Babette, chiar nu este deranjat foarte tare de faptul ca nu are timp de mers la pizza, deja dupa parerea mea este un pas inainte ca are o prietena. Am avut astfel de colegi.
De aceea eu nu-mi doresc ca baiatul meu sa se dovedeasca a fi genial la ceva.
Cred ca toate ne dorim copii fericiti, dar atunci cand ei vor altceva trebuie sustinuti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Sorana si eu am schimbat gradinita, dar atunci era prea mica sa se supere ca o schimb si i-a placut foarte tare a doua gradinita.
In alta ordine de idei, nu cred ca exista o reteta de fericire. Fiecare ajunge la fericire in felul lui. Baiatul lui Babette este probabil fericit programand computere, si mai putin dornic sa se plimbe cu rolele. El socializeaza cu altii ca el si are si o prietena. E OK.

Filifteia Multumim

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Rox abia dupa ce am scris am citit ca sunteti a IV-a. Acum ce-i drept n-are chiar nici un rost sa o muti.
Pe de alta parte fi-mea reactioneaza foarte rau cand este nedreptatita - prin rau inteleg rau fizic. Am trecut printr-o experienta si noi, copilul a ajuns sa vomite in fiecare zi si n-as repeta experienta.

Filofteia - am si scris ca e nevoie de ceva sacrificii ... chiar Babette spusese ca a intrebat copilul de ce el nu poate merge la o pizza sau in parc. Si raspunsul ei a fost ca asta e simplu, ce face el e mai greu. Adevarat. Si totusi ... eu as fi zis - ok, lasa totul acum si fugi in parc (sau la pizza). Nu cred ca ora aia in care nu facea nu-s ce problema ii dauna chiar asa tare ... Dar asta e strict parerea mea ...

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns babette spune:

Sorana,
Cand baiatul meu m-a intrebat de ce nu poate fi un copil normal care sa mearga ....... a fost cu sensul " de ce nu-i vine sa mearga...." nu ca nu i-ar da voie cineva! Am spus deja ca nu-l fortam noi cu nimic, noi doar il sustinem. Intrebarea a fost pusa in ziua dinaintea plecarii in Viena cand era obosit dupa ultimele retusuri facute proiectului si avea emotii gandindu-se ca concureaza cu studenti si chiar oameni maturi. Nu mai era timp de pizza! Si nici nu mai putea renunta! Era in echipa, nu-i putea incurca pe ceilalti! A fost singurul concurs unde a mers in echipa, de regula merge singur.
Intr-una din zile l-am rugat sa o lase mai usor, sa renunte la unele concursuri dar nu a vrut. Imi spune mereu ca la 20 de ani concursurile nu mai au nici un farmec, dar la 15 sunt super!
Si apoi sa sti ca are prieteni, am mai spus. Se intalnesc la concursuri de cate 4-6 ori pe an si stau impreuna cate 4-5 zile! Sunt canadieni, americani, turkmeni, indieni, mexicani, etc ( de regula 30-40 de tari) toti cu preocupari comune, cu idei deosebite. Fac schimburi de pareri, merg impreuna la pizza, shaorma etc fie in Istanbul, Viena sau Asgabat sau mai stiu eu unde. In rest tin legatura pe mess. Toti vorbesc engleza, este limba oficiala a oricarui concurs. de altfel baiatul meu face liceul in limba engleza.
Deci se distreaza si el, dar nu in fiecare zi, uneori trec si doua trei saptamani si el nu iese la plimbare. Face seara turul de alergare, apoi exercitiile la sala si pleaca (ghici!) sa studieze pana pe la 12 noaptea.

rrox3,
Ai dreptate, asa e fericit, programand si nascocind fel si fel de proiecte si discutand cu cei care au pasiuni ca el. Au format si o formatie rok, el canta la chitara electrica.

simali,
N-ai dreptate cand spui ca mersul la pizza etc poate deveni cel mai greu lucru din lume! Nu in cazul lui. El este volubil, spontan, vesel, spiritual, cu o cultura generala grozava, nu "vede" doar studiu si iar studiu. Nu e soarece de biblioteca. Citeste pe net presa zilnic, urmareste pe net posturile tv care-l preocupa - de regula national geo, dicoveri, explorer - comenteaza cu noi situatiile diverse care apar. Nu toceste niciodata, lectiile si le termina f repede.
Aici este diferenta intre un copil care vrea el sa faca ceva si un copil care e impins de parinti sa faca pt ca au constatat ca poate!
COPIII DE AZI SUNT F DESTEPTI SI AU CAPACITATEA SA DEVINA GENII PRIN STUDIU, DAR NU AU SI DORINTA S-O FACA! PARINTII VAD CA POT, SI-I SUSTIN IMPINGANDU-I DE LA SPATE. SI ACESTI COPII VOR FI GENII SI VOR AJUNGE CINEVA, DAR VOR MUNCI MULT SA AJUNGA LA SCOPUL PROPUS SI POATE NU VOR OCUPA CHIAR LOCUL 1.
Scoala nu va putea sa taie aripile unui copil daca acesta e incurajat de parinti. Dar pt asta trebuie aleasa cu grija si mai ales trebuie tinuta legatura cu ea, sa cunoasca faptul ca parintii doresc sa incurajeze copilul sa faca ce iubeste.
In cazul nostru, scoala il incurajeaza, i-a publicat pe site succesele, i-a expus diplomele la loc de cinste, ea este cea care il trimite la majoritatea concursurilor. Am tot respectul pt ei!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui filofteia

Citat:
Si mai stiu ca este posibil ca scoala si sistemul (in ciuda staruintelor si luptelor mele) sa-l convinga sa vina intr-o zi cu o foarfeca si sa-si cioparteasca aripile singur.

Eu sunt extrem de optimista de fel ci nu vreau sa cred ca asa ceva se poate intampla.
Plus ca voi fi cu ochii pe scoala si sistem si nu voi face din asta scopul vietii copilului meu.




Si eu lafel Filofteia.

Doar ca uneori ma apuca asa o sila de vigilenta asta. Vreau si eu sa traiesc intr-o lume (daca exista) in care sa nu trebuiasca sa stau atata cu pusca la picior.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui babette



simali,
N-ai dreptate cand spui ca mersul la pizza etc poate deveni cel mai greu lucru din lume! Nu in cazul lui. El este volubil, spontan, vesel, spiritual, cu o cultura generala grozava, nu "vede" doar studiu si iar studiu. Nu e soarece de biblioteca. Citeste pe net presa zilnic, urmareste pe net posturile tv care-l preocupa - de regula national geo, dicoveri, explorer - comenteaza cu noi situatiile diverse care apar. Nu toceste niciodata, lectiile si le termina f repede.
Aici este diferenta intre un copil care vrea el sa faca ceva si un copil care e impins de parinti sa faca pt ca au constatat ca poate!
COPIII DE AZI SUNT F DESTEPTI SI AU CAPACITATEA SA DEVINA GENII PRIN STUDIU, DAR NU AU SI DORINTA S-O FACA! PARINTII VAD CA POT, SI-I SUSTIN IMPINGANDU-I DE LA SPATE. SI ACESTI COPII VOR FI GENII SI VOR AJUNGE CINEVA, DAR VOR MUNCI MULT SA AJUNGA LA SCOPUL PROPUS SI POATE NU VOR OCUPA CHIAR LOCUL 1.
Scoala nu va putea sa taie aripile unui copil daca acesta e incurajat de parinti. Dar pt asta trebuie aleasa cu grija si mai ales trebuie tinuta legatura cu ea, sa cunoasca faptul ca parintii doresc sa incurajeze copilul sa faca ce iubeste.
In cazul nostru, scoala il incurajeaza, i-a publicat pe site succesele, i-a expus diplomele la loc de cinste, ea este cea care il trimite la majoritatea concursurilor. Am tot respectul pt ei!



Acum am inteles contextul.



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Babette - acum am inteles.
Probabil ca e ok daca lui ii e bine asa.
Mie nu mi-ar fi placut (cand eram copil / adolescent) dar oamenii sunt diferiti ... fiecare cu ce-i place ...



Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

Mergi la inceput