concursurile scolare si influenta asupra copilului

babette spune:

Multumesc mult pt felicitari!
Sper sa creasca si prichindeii vostri si sa aiba rezultate la fel de frumoase!

filofteia spune:

Rrox3, dar daca parintele nu il lasa sa incerce? EU de asta vorbeam. Pe baietelul respectiv nu-l lasa sa incerce macar un cerc de pictura, cand el este pasionat de asta.
Apoi daca unui copil ii place activitatea respectiva gaseste acolo sprijinul necesar, dovada ca este apreciat.
Parerea mea este ca un copil "altfel" trebuie sprijinit de acasa, ca sa nu fie uniformizat. Si stiu despre ce vorbesc, pentru ca al meu este altfel si deja ne-am lovit de "rautatile copiilor". I-am explicat ca, faptul ca el are alte preocupari, il fac diferit fata de ceilalti copii, dar ca majoritatea de fapt il apreciaza pentru asta. L-am indemnat sa fie atent in jurul lui cati rad de el si cati nu. SA-si aleaga prietenii din cei care nu rad de el, iar pe ceilalti sa-i ignore. De asemenea l-am invatat sa aprecieze fiecare persoana cu ciudateniile ei, sa fie tolerant. Totodata l-am invatat sa nu ceara celorlalti sa gandeasca ca el, fiecare are alte preocupari.
Incepe sa inteleaga acest lucru si deja are grupul sau de prieteni/prietene, vin copiii la usa sa-l ia afara. Ii este cautata prietenia pentru ca este un copil tolerant.

Dar daca acasa nu gaseste sprijinul necesar si are niste parinti pentru care primordiala este scoala, atunci clar se va uniformiza, practic nu are nici o sansa.

A! Si copiii cu rezultate la activitatile extra sunt evidentiati si la scoala. Sau o fi scoala la care suntem noi mai altfel?

Babette ,mi-a placut foarte mult ce ai scris.

Mercedes spune:

filofteia- eu zic ca in primii 4 ani de scoala se formeaza copiii, daca invatatorul nu insufla copiilor ceea ce este frumos si nu ii indeamna sa mearga si la activitati extracuriculare atunci macar parintii ar trebui sa fie pe faza. Stiu ca in clasa copilului meu copiii se iau unul dupa altul.Al meu copil a mers pe langa acele concursuri unde a dorit la activitati ca pian, innot, karate, fotbal si acum la baschet. Mie cel putin mi s a parut total aiurea ca in cei trei ani petrecuti la scoala sa schimbe atatea activitati dar nici cu forta nu merge sa ti impui punctul de vedere. A dorit de ex. sa mearga la pian pentru ca un copil din clasa care cred ca ii este undeva si prieten facea pian. Are talent nu pot nega dar s a lasat in iarna asta pentru ca a zis ca nu mai vrea asta dupa aproape un an in particular si trei luni la sc. po****ra de arta unde in septembrie a sustinut testul de admitere. In fine, acum merge doar la baschet si la engleza. Ce va urma nu stiu dar il vom lasa sa si gaseasca activitatea potrivita lui. Ce este drept nu am vrut sa l lasam la fotbal a fost cred ultimul sport unde vroiam sa mi trimit copilul dar pana la urma am cedat si dupa circa un an a terminat si cu asta.

Stiu ca la un moment dat m ai intrebat cred ceva in sensul daca nu ar vrea l as trimite cred ca asta a fost ideea nu retin exact.
Raspunsul este ca da eu ca parinte si normal si invatatorul ar tb sa le deschidem copiilor drumul sa mearga sa vada cum este.
Mi a placut f mult testul cambridge de ex. felul cum se pune problema acelui examen/test ce o fi. Nu exista distanta aceea intre profesor si copil totul este facut sa nu fie stresat copilul sa fie in largul lui chit ca in acele momente copilul este testat. Poate si aici ar tb. sa se lucreze in invatamantul nostru.

filofteia spune:

Mercedes foarte frumos. Lasa-l asa cum vrea, cat vrea.
Si eu am fost la tot felul de activitati, fara sa ma duca ai mei. La scrima, volei, baschet, tenis de camp, innot, chitara, am o diplima si de la o intrecere de patine cu rotile .

Nimic spectaculos in nici un domeniu atat doar ca mereu m-am integrat fosrte usor, am stiut sa lucrez intr-o echipa, ceea ce am constat conteaza mult mai mult decat rezultatele deosebite la scoala.

Ce-mi place tare mult la cercul de electronica este faptul ca sunt copii de toate varstele, ca cei mari ii invata pe cei mici, ca discuta intre ei si astfel se formeaza nu numai vocabularul, dar si spiritul de echipa. Copilul vede ca nu este singurul care are astfel de preocupari.

simali spune:

Eu nu cred ca asta poate oricine. Pentru un copil focusat pe studiu poate sa devina, in timp, cel mai complicat lucru din lume. Eu l-as obliga sa faca cele de mai sus. Cu masura, evident. Tu pari multumita de raspunsul lui de tipul "a... cred ca m-as plictisi". Eu ma urcam pe pereti.

Dar probabil este mai bine cum esti tu. Tu macar sti ce vrei de la educatie. Copilul tau merge pe directia respectiva (ca vrea el ca vrei tu... de la un punct incolo nici macar nu mai conteaza de vreme ce el este convins ca a fost de la bun inceput ideea lui si rezultatele sunt deosebite - deci drumul ales este bun).

Eu ma zbat ca o musca pe geam si ce stiu precis e ca vreau si cu varza unsa si cu sunca-n traista. Ca asa sunt eu de cand ma stiu. Reversul medaliei... iata ceva cu care nu pot sa traiesc confortabil.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Teoretic suntem de aceeasi parere Problema mea este de natura practica. Adica mie mi se pare foarte greu sa inveti un copil ce am bolduit eu in mesajul tau. Fiecare om ajunge singur sa invete lucrurile astea la un moment dat... daca ajunge. Fiica-mea nu le accepta pur si simplu ca venite din experienta mea, toate astea sunt "aha, asa gandeste mami, dar..." Ea vrea sa o placa toti copii si eu asist cumva neputincioasa la ce e dispusa sa faca pentru asta si la deceptiile ei, care o vor duce in cele din urma - speram - la dobandirea propriei experiente. Pentru ca ea e altfel. Si pentru ca scoala - incepand cu invatatoarea - a penalizat-o din plin pentru asta.
Sustinerea mea nu a fost suficienta.
Toata stima mea pentru reusita ta!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

filofteia spune:

Imi pare rau pentru fetita ta. Nu ai incercat sa vorbesti cu invatatoarea?

Simali am eu senzatia ca tu nu vei fi prea multumita niciodata cu actiunile baiatului tau.

simali spune:

Este exact invers. Eu stiu ca am un copil deosebit si-l incurajez in tot ceea ce face. Dar mai stiu si ca aripile lui nu incap fix in Patul lui Procust. Si mai stiu ca este posibil ca scoala si sistemul (in ciuda staruintelor si luptelor mele) sa-l convinga sa vina intr-o zi cu o foarfeca si sa-si cioparteasca aripile singur. Si mi-e groaza de asta.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Simali exact despre asta este vorba, ai pus punctul pe I. Si eu ma tem de acelasi lucru, mai ales ca fiica-mea deja si-a strans bine aripile, desi as zice ca inca nu a luat foarfeca...

Filifteia cand invatatorea (extrem de bine cotata, cu rezultate cognitive foarte bune la fostii elevi, recomandata insistent, intr-o scoala foarte bine cotata) e plina de frustrari din propria-i copilarie, nu prea poti discuta cu ea. Am incercat, m-a asculatat, chiar pare ca colaboreaza, dar nu o face. Citesc in ea un copil puternic frustrat de faptul ca a trebuit sa munceasca din greu pentru a avea aceleasi rezultate cu alti copii care invatau mult mai usor, fara efort. Pur si simplu fiica-mea i-a stat in gat cu entuziasmul ei, cu intrebarile incomode, cu solutiile originale, toate asortate refuzului total al muncii repetitive. Cu visarile din timpul orelor - cand se plictisea pur si simplu- si cu simtul ei justitiar foarte pronuntat. Asa ca a pus-o la zid, pur si simplu. A laudat doar calitatea de a fi muncitori a copiilor, cine nu munceste - chiar daca stie!! - e ultimul copil din clasa. Cam toata clasa I-a copii au crezut ca fiica-mea e proasta clasei , e aeriana, o trezesti din visat la ore si se mai trezeste si s-o contrazica pe invatatoare, cu chestii gen "Ba se poate si 1-2, face -1!!" Invatatoarea a dat tonul, copii au ras si tot asa... Si ea nu intelegea ce se intampla si suferea. Din fericire a mai crescut (e si cea mai mica din clasa), unii colegi au ajuns sa o cunoasca mai bine si si-au dat seama ca invatatoarea greseste. Anul trecut psihologul scolii le-a facut tuturor un test de IQ. Fiica-mea a avut cel mai mare IQ din clasa. Culmea e ca invatatorea stia asta, mi-a zis din clasa I ca e foarte inteligenta (de parca eu nu stiam...), dar vai cat e de neatenta, de rebela si de lenesa!!! In fata clasei nu a scos niciodata in evidenta ca e inteligenta, ci doar restul...
In fine, epopeea e lunga, cred ca ai inteles despre ce vorbesc.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

filofteia spune:

Eu sunt extrem de optimista de fel ci nu vreau sa cred ca asa ceva se poate intampla.
Plus ca voi fi cu ochii pe scoala si sistem si nu voi face din asta scopul vietii copilului meu.

Rrox3 saracul copil! Sincer eu schimbam invatatoarea, colectivul, tot! Banuiesc ca este in clasa a IV-a...poate este momentul sa schimbati colectivul.