concursurile scolare si influenta asupra copilului

babette spune:

cl,
Multumesc mult si sa dea Domnul sa fie!
Fiul meu s-a mai calificat la un concurs! Deci mai are trei nu doua!
Uneori as vrea sa am ambitia lui. Sunt si eu ambitioasa de felul meu, dar cred ca el ma intrece detasat. Ma bucur pt el.

rrox3 spune:

Filofteia si eu cred ca trebuiesc selectate concursurile. Noi le selectam impreuna, eu si Mariuca (e in clasa a IV-a si la vara va implini 10 ani). De exemplu ne place Cangurul, dar consideram concursurile Smart o gluma buna numai la golit buzunarele parintilor. Evaluarile ni s-au parut iar foarte slabe. Olimpiadele au fost OK, dar nu la nivelul de cand eram eu la scoala, acum sunt mai putin elitiste. Adica nu mai trebuie sa fii un super-talent la respectiva materie, ajunge sa fii printre cei mai buni in clasa.

Tin neaparat sa te contrazic, fetele nu sunt mai constiincioase. Si ii dau dreptate lui Rufus, copii vor face in final ce si cum vor ei, nu vad nici un beneficiu pe termen lung - pentru copil - din impingerea de la spate. Eu am renuntat la ea si nu s-a intamplat nici un dezastru.

In alta ordine de idei, fiindca suntem la psihologie , copii foarte sarguinciosi la toate materiile, disperati sa fie primii in clasa, nu sunt niste copii fericiti. De obicei sunt copii care simt ca li se conditioneaza iubirea si acceptarea de performantele obtinute, sunt copii care au mare nevoie sa fie apreciati macar la scoala. Un copil caruia nu i se pretinde performanta, un copil care isi permite sa fie el insusi, va penaliza imediat disciplinele scolare neinteresante si va participa cu entuziasm doar la ce ii place.

Din pacate stim cu totii ca scoala romaneasca este extrem de prost gandita si asa cum zicea foarte frumos cineva mai la inceput de topic, nu vine deloc in intampinarea nevoii de cunoastere si de invatare a copilului. In loc de asta, il intoxica si-i ingroapa entuziasmul cu o mare de cunostiinte fara acoperire, de parca scopul ar fi sa avem niste copii enciclopedii, nu niste copii care sa stie unde si cum sa-si caute informatiile cu care sa-si gandeasca propriile raspunsuri. In fine, aici e o lunga discutie si sunt putin offtopic.

Babette felicitari baiatului tau

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

babette spune:

Parerea mea este ca nu poti sa gasesti un copil care sa invete la fel la toate materiile. Si nici nu sunt convinsa ca e bine sa invete le fel.
Trebuie incurajata materia pe care o indrageste mai mult. In acest fel are timp sa aprofundeze si sa inteleaga mai bine ceeace-l preocupa.
Am trecut cu totii prin scoala si stim ff bine ca dupa ce terminam nu ramane in minte decat ce am indragit mai mult.
Asa zisii "tocilari" vor rezista pana in cls a8a dar apoi vor obosi.
Parintii vor fi revoltati mai intai pe profesori apoi pe copii iar rezultatul nu va fi bun. Un "informatician" nu va toci niciodata la istorie decat pt ora respectiva. Si nici nu-i va ajuta la ceeace spera sa urmeze.
Mai ales in secolul acesta cand totul se misca extraordinar de repede cred ca nu e bine sa obosim copiii cu "visurile" noastre.
Un copil care stie ce vrea trebuie lasat sa se dezvolte in directia dorita. Doar cand e derutat trebuie ajutat, dar si atunci cu mare grija.
Noi nu-i impunem fiului nostru directia pt ca si-a ales-o bine.Il sprijinim cat putem, ne mai suparam pt ca el merge uneori cu prea multa daruire si mi-e teama de oboseala, dar ne bucuram de succesele lui si speram sa fie bine pt el.
Azi a mai luat o medalie de aur la concursul din Ankara Turcia.
Mai are un concurs in Franta si termina pana in toamna.
E fericit.
-noiembrie: aur in Turkmenistan
-martie : bronz la Viena
-aprilie: aur la Bucuresti
-mai : aur la Ankara
Pare promitator pt el.

filofteia spune:

Babette succes baiatului in continuare si felicitari pentru rezultatele exceptionale.

babette spune:

Multumim mult, Filofteia.

simali spune:

Maaai! Ce de medalii! Felicitari si mult succes in continuare.

In alta ordine de idei. Mai are cineva senzatia ca scoala uniformizeaza copiii? Ca le fura sclipirea aia cu care intra in clasa I-a (in special daca domeniile lor de interes nu sunt cele pe care se bate moneda in scoala romaneasca - adica matematica-informatica si romana-limbi straine). Stiu o fetita foarte pasionata de fotografie. Scria exceptional de bine diferite articloe pe baza pozelor facute. Era deosebita in clasa a-II-a cand i-am citit eu o lucrare. Acum este in clasa a-VI-a si nu mai face fotografii. Este foarte preocupata sa ia numai note mari. Si-a pierdut sclipirea din priviri; in locul ei a aparut ambitia de a fi cat mai buna la ceea ce "se cere". Am fost trista ieri din cauza asta. M-am gandit ca scoala e o mare masinarie (carnatarie) unde pe o parte intra copii si pe alta parte ies carnati.



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

cl spune:

Bravo, Babette si bafta multa in continuare!

filofteia spune:

Aici este si vina parintilor, care nu lasa copilul sa-si dezvolte calitatile. Si eu cunosc un baietel foarte talentat la pictura, dar pe care parintii refuza sa-l inscrie la un cerc pe motiv ca nu se face pictor.
Nici macar de lipsa banilor nu poate fi vorba pentru ca in Palatele copiilor se fac gratis o gramada de activitati, inclusiv un cerc foto.
DIn pacate parintii cad prada sistemului.

rrox3 spune:

Simali asa e, uniformizeaza, inregimenteaza, toti trebuie sa fie la fel. Nu sunt apreciati pentru originalitate sau creativitate, nu sunt incurajati spre nimic altceva decat romana si matematica, eventual si limbi straine. Ba chiar si la romana sunt strict directionati. Invatatoarea fetitei mele i-a atras de multe ori atentia ca scrie compuneri "prea fantastice" si "prea lungi". Compunerile nu mai sunt scriere libera, trebuiesc scrise toate in acelasi stil rigid... Noroc cu olimpiada, a fost apreciata compunerea fantastica a fiica-mii

Filofteia nu prea sunt de acord cu tine. Copilul vrea sa fie apreciat si daca pe scoala o doare undeva de performantele lui in mai stiu eu ce domeniu - fotografie, teatru, etc. - de multe ori renunta la respectivul domeniu in favoarea celor ce-i pot aduce apreciere mai multa.
Mai renunta si din motive de integrare in colectiv. Nu vrea sa fie privit ca un ciudat si preia interesele grupului, din simpla nevoie de apartenenta.
Sigur ca parintii pot sa-i caute un grup cu acelsi interes pe care sa-l frecventeze, dar asta nu functioneaza intotdeauna. Copilul sta mult la scoala si are nevoie sa sa simta acceptat si valorificat acolo.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

babette spune:

Parerea mea este ca parintii au rolul primordial in formarea copilului. Daca un parinte vine si-i spune copilului ca putea lua o nota mai mare pt ca alt copil a putut, desi stie ca copilul sau nu agreaza acea materie, deja ruptura e facuta pe jumatate. Personal nu sunt de acord cu uniformizarea invatatului la toate materiile. O fi importanta istoria, dar daca copilul meu agreeaza informatica, de ce trebuie sa ia neaparat 10 la istorie? Pt repartitia computerizata o sa spuneti!
Nu-i chiar asa. Dupa primul semestru, copilul poate fi transferat la alta scoala! Sau daca este incurajat si are rezultate bune la materia agreata, poate fi primit bursier la o scoala particulara si deci nu e nevoie de repartitie. Repet, daca are rezultate bune la acea materie!
Rezultatele bune nu se obtin "tocind" la toate materiile. Rezultatele se obtin cu multa munca din partea copilului, cu zile si nopti de studiu individual! Cu multa sustinere si incurajare din partea celor din jur. Cu incurajare din parte scolii!
Si fie vorba intre noi, stim cu totii ca olimpicii sunt sustinuti si de scoli, de profesori, etc.
Trebuie insa si o relatie stransa intre parinte si invatator sau diriginte sau profesorul materiei respective.
Este f adevarat si faptul ca acel copil va avea greu prieteni, va fi greu cooptat in grupuri de copii.
Am spus deja: exista un revers al medaliei!
Acesti copii au insa posibilitatea sa vada lucruri si locuri pe care altfel nu le-ar putea vedea! Ei ajung sa se imprieteneasca cu alti copii asemenea lor din alte tari cu care se vor reintalni la urmatoarele concursuri. Cu acestia vor vorbi aceasi limba!
Asa se leaga prietenii adevarate care duc la lucruri deosebite, pozitive.Va fi deci ceva constructiv.
Nu este deloc usor! Nici pt copii nici pt parinti.
Baiatul meu m-a intrebat intr-o zi de ce nu poate fi si el ca ceilalti, sa plece de la scoala in parc cu colegii, apoi la o piza, eventual sa o ia pe amica lui in fiecare zi de la scoala!
I-am spus ca asta e cel mai simplu lucru din lume, asta poate oricine,
si daca asta doreste, de ce n-o face! Nu-l obliga nimeni sa conceapa proiecte, sa programeze, etc.
Mi-a raspuns ca s-ar plictisi sa faca mereu acelasi lucru (parc, pizza). Asa cum procedeaza el dupa ce termina un proiect ii vin alte idei, mereu altele, el e curios sa studieze, cauta informatii, merge si la facultate si intraba studentii, participa si cu ei la proiectele lor si asa e fericit.
Sigur ca are si esecuri, se inerveaza, se ambitioneaza, le mai lasa, isi ia atunci cartile si-si face temele, apoi o ia de la capat. Acum sa nu credeti ca nu-si gaseste timp si pt sufletelul sau!
Dar intotdeauna intre el si o "intalnire" va sta " sa vad intai ce am de facut si-ti spun daca pot veni azi"!
Rolus secund il are scoala. Ea trebuie sa-i deschida parintelui ochii si sa-i confirme talentul copilului. Aici e mai complicat. Nu toate cadrele didactice se implica! De aceea trebuie o relatie stransa cu parintele.
Ei, ar fi multe de spus, dar cred ca deja v-am plictisit.
Ma scuzati, am scris cam mult.