concursurile scolare si influenta asupra copilului

babette spune:

Rufus,
Ai 3 minuni minunate! Dar de fapt voi sunteti cu totii minunati. Sa fiti asa mereu.
Este adevarat, fericirea e nemaipomenita cand vezi rezultatele copilului tau, mai ales cand ele vin dupa o munca pe care si-a ales-o el fara sa-i impui nimic. Dar exista si un revers al medaliei. Uita sa fie copil! Se maturizeaza prea repede! Intr-un fel e bine, il ajuta. Dar singurul lucru de care ma tem e sa nu oboseasca! Isi cere prea mult.
De aceea nu-i impun nimic. El mai are inca doua concursuri luna viitoare
Turcia si Franta) dupa cele doua care au fost (Viena-bronz si Bucuresti-
aur) si deja e obosit. Dar o face din placere si sper sa fie bine. Iar noi suntem langa el, traim la maxim fiecare clipa. Impreuna!

l_carmen2003 spune:

Babette, felicitari pentru baietel si pentru voi ca familie, care il sustine si a stiut sa il formeze!

Asa cum il descrii ca evolutie il recunosc pe pustiul meu: enciclopedii, Discovey Chanel, fara povesti - ca "doar nu sunt adevarate, mami!" - multa muzica, practic continuu, si desen, pictura etc... prefera sa stea in casa, la birou si sa isi gaseasca ocupatie... Cand iese afara in parc e f sociabil, se joaca frumos, nu e agresiv insa si cu ceilalti copii, daca poate, "face stiinta"! daca poate amesteca tot felul de chestii, se uita la ele prin sticle, scormoneste prin pamant dupa furnici si alte gaze si sta si 10 minute sa se uite la ele si sa el studieze! Asta vara prin august am stat aproape o noapte afara sa vada Perseidele! Totul e interesant cat timp are o conotatie stiintifica sau se refera la dinozauri si fosile!

Doar ca, eu fiind informatician si stand 10 ore in fund in fata calculatorului am inceput sa constientizez valoarea miscarii si necesitatea ei - nu numai dupa dimensiunea perimetrelor! - si incerc sa il canalizez si spre muzica si sport fiindca si astea sunt importante, in ideea mens sana in corpore sano - Alex are abia 5,8 ani si e un viitor soarece de biblioteca de succes si tinand seama ca a invatat sa citeasca singurel la 4,3 ani deja isi alege singurel cartile care mereu sunt cele mai importante la momentul vorbirii!... pur si simplu tragem de el sa mai iasa si din casa... Si atunci nu uita sa intrebe: cu masina sau cum? Unde mergem!?

Ii place mult muzica si speram ca ii vom mai diversifica un pic activitatile in felul asta, daca va face pian... cum va dori el, fie si macar sa mearga pe jos pana la profesor!! doar sa se miste un pic...

Eu personal nu sunt de acord cu suprasolicitarea copiilor cu tot felul de ore si activitati in plus - bine, rade ciob de oala sparta, Alex face germana si engleza de al 3,11 ani! dar le face cu placere si practic invata jucandu-se, cantand, desenand , profesoara fiind si ea tanara si avand copilas cam tot de varsta lui, caci la varsta lui nu se poate concentra fix o ora, si invata conversatie si nu gramatica! Mult sport, limbi straine sub forma de conversatie si activitati in aer liber, muzica, astea consider ca nu sunt suficiente in programul copiilor nostri!
Cred ca ceea ce au descoperit americanii si vesticii e f important: SPORTUL pentru copii! Nu de performanta ci pentru dezvoltare si sanatate!

La noi valoarea miscarii in aer liber e subapreciata! Copiii au nevoie sa si alerge si sa se si joace! Sa isi traiasca copilaria! de concursuri si aer inchis au timp o viata... dar copilaria? Cand trece?

Am o amica al carei copil exceptional a participat la o multime de concursuri si e atat de obosit dragul de el ca mi se rupe inima cand il vad... si de ce toate astea? din cauza parintilor "disperati" ai colegilor lui si a invatatoarei, care la sfarsitul clasei a 3-a terminase materia de clasa a IV-a si care ii chema si din vacante sa vina la scoala copiii... E inadmisibil... Cand se mai joaca acesti copii?

In ce priveste concursurile la gradinita sunt o gramada si ma doare capul, isi doreste mult sa participe... insa e o tragedie daca nu iese primul de fiecare data - bine si la tenis e la fel, doar ca acolo accepta ca are mai mult de lucru ca sa ii ajunga pe ceilalti din urma!
A avut de exemplu la gradinita concurs de sah si toti au primit mentiune - ce altceva puteau primi dupa mai putin de un an de sah!? Ei bine, "cine a luat premiul intai?" umbla dupa profesor si il intreba... L-a innebunit pe bietul om!
Nu spun ca nu trebuie invatati cu aceste concursuri, cu atmosfera de examen insa nu stressati...

filofteia spune:

Babette succes baiatului la concursuri si pentru tine un caci mi-ai dat o idee cu clasa de informatica. O sa ma interesez si pe aici daca avem vreun liceu/scoala cu informatica de la clasa a V-a, ca din a 9-a este sigur.

Carmen aici vad eu o problema...unde este granita dintre a se obisnui cu examenele si a fi stresat.
Si mai exact...un copil care vrea sa se duca la toate concursurile oare n-ar trebui temperat, iar altul care, desi poate/stie, de lene, nu vrea sa se duca la nici unul, n-ar trebui impulsionat?

Mercedes spune:

filofteia-apropo de granita-baiatul meu e in clasa a treia , a vrut sa mearga mai la toate concursurile ( smart vreo 4, micii matematicieni, canguru mate+ cambridge) si a mers desigur. Acum cand e aproape de final mai la toate concursurile cred ca mai e cangurul la mate daca nu ma insel a zis ca gata de anul viitor va selecta ca nu merita ca isi cam bat joc de ei. Au primit exercitii si la nivelul clasei a patra si desigur daca nu faci in avans pierzi chit ca ei sunt mai mici cu un an scolar.
Ce vreau sa spun ca daca m as fi bagat si i as fi spus nu te duce acolo sigur ar fi iesit ca nu am incredere sau din cauza mea el nu a mers la acel concurs ori mai grav ca eu l am impins sa mearga unde el nu si a dorit.Asa ca din partea noastra a parintilor el are mana libera, merge unde doreste el.
Curios este faptul ca a afirmat ca smartul de la engleza a fost mai greu decat cambridge-ul nivelul incepator.


www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">"Povestea unui licurici"

filofteia spune:

Dar daca n-ar fi dorit sa mearga la nici unul, ai fi incercat sa-l "atragi" spre vreun concurs? Sau l-ai fi lasat sa nu mearga?

Rufus spune:

Ei, da, e un revers.
Insa mi-e teama ca nu ai ce face, altceva decat sa-l sustii "fizic". Omul are treaba, nu sta sa se intrebe daca-i obosit...Uita sa fie copil? Am mai auzit asta. Dar si mai des am auzit "daca m-as mai naste o data, as face altceva". Cati pot spune ca fac ce le place, de copil pana la pensie? Un om multumit de ceea ce face in fiecare zi, e mai sanatos ca oricare altul, indiferent de oboseala.

Ieri, Ioana (fata cea mare) a venit cu rezultatul la Olimpiada la Engleza (faza pe Bucuresti). A luat 100 de puncte (maxim). N-am trimis-o niciodata la Olimpiada, scoala (profesorul) o trimite.

filofteia, inteleg prea bine dilemele tale. Acum, cand am trecut prin ele, iti pot spune ca rezultatul e acelasi, daca il obligi sau nu. Va face exact cum va dori el (chiar daca se duce impotriva vointei sale, nu va accepta, in mintea lui, vreo necesitate).
Eu m-am plans adesea de Ioana, vis a vis de invatatul ei. Dar, ce constat? In afara de clasa I, pana in prezent (termina a 8-a), cu cateva exceptii, eu n-am stiut ce se preda la scoala si nici ce teme are si daca si le face. Am rugat-o sa ma lase sa o ajut, la matematica (unde ea e slaba) ma mai pricep, la fel la fizica, chimie, cel putin nivelul de scoala primara..., sa o ascult la geografie, istorie, ma rog, ceva...n-a venit, decat arareori. Am ajutat-o pe la planse, postere...doar sa le inramez,sa le lipesc, sa le bat in cuisoare...la concursuri am impins-o la inceput, apoi mi-a trecut, s-a dus unde a vrut; intr-un final, in ciclul 2, o sa vezi, mai sunt concursuri, dar nu prea se mai duc, raman olimpiadele clasice, Ioana se duce in fiecare an, la romana si engleza. Vreau sa spun ca si-a stabilit ritmul ei (ala care e , imi place mie sau nu) si tot ce pot face este sa fiu si eu pe langa ea, sa nu se simta chiar singura...ca-i copil, totusi. O mai cert, ii mai dau ultimatumuri, o pedepsesc, dar stiu ca va fi tot ca ea si ea stie ca eu stiu.
Am si confirmari: Teodora, mijlocia, in cl. a 5-a, e la fel. Nu stim ce teme are, ce se invata, care e materia. Si e printre primii. Ea chiar ne-a spus-o, textual, s-o lasam in pace, ca invatatura e treaba ei, nu a noastra. N-o lasam noi chiar de tot, dar...

Concluzia mea: aceste concursuri ii influienteaza exact atat cat au ei chef sa-i influienteze. Din clasa I.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

babette spune:

l_carmen2003,
Rufus,
Eu am spus pe f scurt povestea fiului meu. Putin mai pe lung e asa; la 3,6 LUNI l-am pus in premergator(n-am avut de ales), la 5 luni fugea cu el, la 7 luni mergea, la 1 an urca si cobora scarile, la 1,6 ani vorbea cu toate cuvintele, la 2,4 ani era pe calculator. La 3 ani l-am dat la inot. Paralel mergea la palatul copiilor la "jocuri-jucarii", "alegretto", navomodelism, muzee (mai ales militare sau aviatie), etc. Inotul a fost practicat pana la 11 ani cu regularitate impreuna cu polo la clubul Steaua. Deci sportul nu i-a lipsit! Acest copil n-a fost bolnav, a racit poate de 5-6 ori in viata lui, sta iarna in tricou, n-a baut si n-a mancat niciodata ceva cald bine, fierbinte nici atat. In cls 1 n-a stat ca lumea in banca iar acum cand vorbesti cu el se misca intr-una! Cand gandeste, face ture in casa sau unde se afla. Doar la calculator "sta" mai linistit!
Mereu are idei, vorbeste atat de repede ca de multe ori nu-l poti urmari. A invatat singur engleza, chitara electrica, are o cultura generala deosebita. Scoala o face in engleza.
La fiecare rascruce (sfarsitul cls a 4a, a 8a) a stiut exact ce a vrut si nu l-am putut schimba! Noi am mers pe mana lui si pana acum a fost bine. Cand se inscrie la concurs imi spune dinainte ca va lua medalie! Si asa e.
Stim ca e deosebit, suntem mandri de el, si mai stim ca el este echilibrul nostru pt toate necazurile pe care le-am avut de-a lungul timpului si le avem si in continuare.
Prin felul in care l-am crescut i-am dat posibilitatea sa cunoasca multe situatii, sa aleaga ce doreste, dar sa aleaga din ce stie deja nu din ce nu stie dar ar banui ca e bine. Asa am considerat noi ca e bine.
Pasiunea pt concursuri si-a gasit-o singur. La inceput am fost neincrezatori si pt ca el era atat de sigur ca va castiga am incercat sa-l temperam putin ca sa nu sufere in cazul unui esec. A fost f nervos si ne-a spus ca nu ne priveste pe noi rezultatul ci pe el. De atunci il lasam in pace, doar il sustinem cu ce are nevoie.
Are norocul sa fie la o scoala care il sustine deasemenea, altfel n-am putea singuri.
Acum zice ca mai ia doua medalii la concursurile pe care le mai are in luna mai, si face pauza pana in octombrie.
Deci, Rufus ai dreptate cand spui ca un om multumit ca face ce-i place e mai sanatos decat altul, chiar daca e obosit!

violeta69 spune:

acum vad si eu subiectul
eu o "stiu" pe filofteia ca avem copii in clasa a 2-a

m-am tot intrebat si eu cum sa fac sa fie bine cu concursurile astea,ca fiul meu nu vrea sa participe la nimic si pace(amin)....
adica participa,dar numai la cele de sportna,ca sa nu fiu rea...
sigur ca eu as vrea si mate(mai mult mate decat altceva)numai ca nu conteaza ce vrem noi parintii,ci ce vrea el ca daca nu vrea se duce ca asa vrem noi si acolo face tot ce vrea el,dar consider ca e bine sa se obisnuiasca cu concursuriel,nu pt premii....
si pt asta nu s-a dus decat la cangur,restul le-a sarit...



Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio ,mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

filofteia spune:

Rufus, la tine nu se pune, caci ai fete , iar fetele sunt mai constiincioase, pe cand baietii (Violeta stie ), marea majoritate au alta viziune asupra scolii. Evident ca exista si exceptii si de o parte si de alta, una ar fi baiatul lui Babette.

cl spune:

Babette, , felicitarile mele si bafta multa in continuare!