concursurile scolare si influenta asupra copilului

Rufus spune:

Fetelor, lasati-va copiii sa-si traiasca viata asa cum vor. Cati dintre voi ati avut sansa asta? Trasati-le reguli stricte, de convietuire, de educatie...chestii de la care nu se abdica, dar nu fixati voi cate ore sa stea cu prietenii, daca ei vor sa stea singuri, si invers. Ce va place voua nu e neaparat bine si nici nu-i musai sa le placa lor, sa-i distreze si sa-i faca fericiti.
Simali, imi pare rau sa te anunt ca nu poti renunta la pusca. Tine-o ascunsa, dar pregatita. E valabil pentru o lunga perioada...


RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Alinutza1979 spune:

cumosc un caz concret in care un copil a fost lasat sa fac "ce-i place!"
A invatat foarte bine in scoala generala, apoi in liceu, a mers la cateva olimpiade la care a vrut,a obtinut rezultate bune!
A dat la F. de Automatica si calculatoare, a facut 2 ani dupa care si-a dat seama ca nu-i mai place; s-a inscris la Fizica.
In ultimul an la Fizica avea 13 restante acumulate din toti anii; n-a putut intra in licenta si s-a lungit cu facultatea inca 5 ani; timp in care el nu a facut absolut nimic, in sensul ca nu a avut un job sau sa lucreze ptr cineva, pur si simplu a stat acasa chipurile invata.
Avea un program de genul: se trezea la 17.00-20.00 toata noaptea statea la calculator se culca in jurul orei 8.00AM cand lumea pleca la servici.
Acum are 31 ani, n-a lucrat 1 secunda in viata lui insa a reusit anul trecut sa isi dea licenta si s-a inscris la un master!
Este pasionat de fotografie, are mii de poze facute cu aparate ultra performante cumparate de parinti!
Parintii il sprijina si-l susutin in tot ceea ce face, in hobby-urile si placerile lui.
Se trezeste cand vrea, merge unde vrea, toata ziua face ce vrea; parintii il sustin d.p.d.v financiar insa nu exacerat ca nu sunt foarte bogati.

Acum intreb: OARE E BINE ASA?
Cu siguranta parintii mei n-ar fi fost de acord ca eu sa lungesc facultatea cu 5 ani, timp in care sa nu fac nimic!
Mama sa vina seara de la servici, sa-mi aduca tava cu "micul dejun" la ora 20.00 fara sa-mi zica: "mai dar tu ce ai de gand cu viata ta?!"
E bine sa-ti lasi copilul sa faca ce vrea?!
E ok sa muncesti tu ore suplimentare si sambete iar copilul tau, baiat la 31 ani sa stea acasa, si tu ca mama sa fii multumita ca e sanatos si face ce-i place ?!

bird70 spune:

Tu confunzi copilul cu adultul. La 31 de ani nu mai esti copil si in mod normal ar trebui sa fi pe picioarele tale. Parintii in discutie au handicapat 'copilul' pentru ca la varsta asta nu are viitor. Din pacate este foarte raspandit in Romania ca parintii sa se tina agatati de copii in loc sa ii ajute sa zboare de acasa. Cred ca una este sa lasi copilul (sub 18 ani) sa se orienteze pe ce ii place si sa participe la ce concursuri vrea si cu totul alta poveste este sa coclosesti un barbat in toata regula de parca ar avea 10 ani. Eu i-as da 'copilului' astuia un ultimatul, cateva luni sa-si gaseasca de lucru in prima faza si apoi un an sa se mute de acasa. Si astea spre binele lui.

simali spune:

Daca pana pe la 18 ani se cheama ca parintii sutin "copilul" in tot ceea ce vrea sa faca, dupa varsta asta se numeste ca niste fraieri tin in spate un trantor. Eu il aruncam peste bord de la primul an pierdut. Adica-i dadeam sansa sa invete pe banii mei 4-5 ani de facultate dupa care n-avea decat sa faca si 20 de facultati diferite pe cont propriu.

Unii pur si simplu nu stiu ca vine momentul in care puiul trebuie aruncat din cuib daca nu vrea sa plece de bunavoie.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Alinutza1979 spune:

bird70 si simali mercic mult ptr raspuns; din pacate in romania sunt multi "copii", adulti care stau pe sptele parintilor, insa nu-s vinovati copii ci parinti, eu asa gandesc!

este posibil sa fi fost putin off topic insa vroiam tare mult sa aflu si alte pareri.

filofteia spune:

Alinutza, poate deschizi un nou topic pentru asta? Este un subiect care ma intereseaza si pe mine, mai ales ca stiu mai multe cazuri de acest gen, fiecare unic in felul sau si de multe ori m-am intrebat unde au gresit parintii.
Eu nu as fi atat de radicala "sa-l arunc din barca" dupa primul an pierdut.

Un var, care olimpic fiind la matematica (international chiar, face cu greu facultatea de matematica, iar de serviciu s-a apucat abia dupa vreo 2 ani. Acum este profesor.

rrox3 spune:

Filofteia pai de ce ar da buzna un om sa inceapa un serviciu? Sa devina sclav cu program fix? Mai ales la 20-30 ani cand ai atata nevoie sa fi liber si propriul stapan...
Sigur, eu am lucrat din anul 3 de facultate, dar eu aveam nevoie de banii mei sa evadez de acasa. Aveam o motivatie. Dar cei care se simt foarte bine acasa, sunt sustinuti si iubiti, se simt liberi in cadrul familiei, ce motivatie ar putea avea? Independenta financiara? Pentru ce ar avea nevoie de ea? Sa arate ca pot? Pai lor nu le-a zis nimeni vreodata ca n-ar putea, ei s-au simtit intotdeauna independenti. Vor munci cand or sa aiba un motiv suficient de puternic.

In cazul descris de Alinutza fireste ca parintii trebuiau sa actioneze, ei aveau un motiv suficient de puternic.

In cazul varului tau, vad un tanar foarte inteligent care refuza, sau accepta cu greu invatamantul universitar romanesc si oferta de valorificare personala facuta de societate. Practic nu-i pasa nimanui prea mult de ce poate face el si nu e, nici pe departe, dorit sa functioneze la nivelul de care e capabil. Presupun ca e dezamagit.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

simali spune:

Pai sa nu dea buzna in campul muncii; nu-i obligat. Problema apare atunci cand idealul lui de viata se hraneste din sudoarea sclavilor din jur. Aia cu ce-s vinovati sa traiasca o viata mizerabila? NU merita si ei, oare, sa se plimbe liberi sub soare in cautarea eului pierdut? Si uite-asa as dori sa vad eu o societate in care toata lumea (strungari, doctori, gunoieri, ingineri, etc.) refuza sclavia, alege libertatea si incepe o temeinica cautare de sine.

Am vazut o faza faina intr-un parc londonez. Vine unul (yoghin parea sa fie), intr-o camasa alba, cu sandale de piele, naclait si ciufulit si incepe sa strige cava de genul "sa fim liberi ca pasarile cerului, sa ne cautam sinele, sa renuntam la cele lumesti, etc.". Vine o gospodina cu doi copii de mana si inca unul in carucior, plina de plase, agitata, alergata, terminata de caldura si cand il aude incepe sa-i strige nervoasa: "nu ti-e rusine? Da' haina aia de panza de pe tine cine ti-a facut-o? Pasarile? Da' sandalele cu care esti incaltat? Tot de la pasari? Da' de mancat cine-ti da sa manaci?, etc."

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Si-n alta ordine de idei sa stiti ca si eu mi-as dori ca dupa o viata de munca sa fiu libera sa iau lumea la picior. Sunt curioasa ce-ar zice "mostenitoru'" daca as decide sa vand absolut tot si sa ma plimb pana se termina banii. Dupa aceea ... cu alzheimerul, senilitatea si alte cele sa se descurce.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

mariamunteanu spune:

Sa se descurce copilul cu Alzheimerul tau ? Ba sa te descurci tu cu batranetile tale (cand spun "tu" ma refer la parinti, nu la tine anume). In loc sa te plimbi de toti banii, te ingrijesti sa-ti gasesti un camin de batrani pe care-l platesti tot tu. Asa e corect.

Revenind la copiii crescuti sa faca ce vor, e bine de stiut ca libertatea vine la pachet cu resonsabilitatea (responsabilizarea mai exact), lucruri care trebuie cultivate in copii inca de mici.

Maria