concursurile scolare si influenta asupra copilului
Raspunsuri - Pagina 12
rrox3 spune:
Asa e Maria 
Problema e ca si majoritatea adultilor au mari lacune cand e vorba de emotii... Familia traditionala e demult depasita. Parintii care ar trebui sa-si initieze copii in toate astea, au nevoie la randul lor sa fie initiati.
Eu mi-as dori foarte tare sa existe ore de psihologie aplicata la toate nivelurile de invatamant. Care sa fie luate cel putin la fel de in serios ca cele de matematica.
In ultima vreme abia am inceput sa auzim de tot soiul de cursuri de comunicare... da' ce sa comunice bietii oameni daca nu-si recunosc nici macar propriile emotii si nevoi...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Asa e Maria Problema e ca si majoritatea adultilor au mari lacune cand e vorba de emotii... |
De aici se trag toate problemele. Oamenii sunt plini de prejudecati pe care le-au preluat, uneori involuntar, din familie si din societate. Omul nu gandeste cu mintea lui, ci are ideile care i-u fost inoculate de altii.
Eu am ales sa consult un psiholog pt. a-mi pune ordine in ganduri si in conceptii tocmai pt. ca mi-am dat seama ca unele lucruri n-au fost in regula in formarea mea. Desi am reusit pe plan familial si prefesional tot ce mi-am dorit, terapia mi-a deschis ochii asupra mea si mi-a luminat mult mintea, de unde am tras concluzia ca exista lucruri de imbunatatit si acolo unde crezi ca le ai pe toate.
Maria
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 [quote] Pe tata il chinuie remuscari gresite dupa parerea mea. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Pe tata il chinuie remuscari si are perfecta dreptate sa se simta vinovat. Cand 18 ani vrei sa faci din copilul tau steag de falit la vecini (ce note, ce performanta, ce olimpic, ce concurent) si constati apoi ca premiile si notele nu garanteaza intotdeuna si reusita in viata (fara generalizare, sunt foarte multe cazuri de copii exceptionali care au prins burse, diferite programe, fac ce le place, etc.) ai absolut toate motivele sa bagi capul in cuptor si sa dai drumul la gaze (oarecum glumesc...).
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mariamunteanu
De asta se vorbeste atat in ultimul timp despre inteligenta emotionala. |
Si eu cred ca inteligenta emotionala este mult subevaluata in societatea moderna. De fapt in testele de QI ea este prinsa recent (4-5 ani).
Si ar mai fi ceva. Unii parinti au ideea asta fixa ca sa fie copiii ascultatori. Unii copii, mai rebeli din fire, nu pot fi dominati. Dar sunt si altii, poate din lene, poate din lasitate, poate dintr-o exagerata dorinta de a fi buni si iubiti, care se conformeaza.
Copilul meu e o fire foarte ascultatoare. El isi doreste tot timpul sa faca ceea ce trebuie. Se uita la mine sa iau eu pentru el toate decizile (unde mergem astazi, cu ce se imbraca, la ce ora se apuca de teme, etc.). In realitate e foarte aiurea pentru ca EU NU STIU INTOTDEAUNA CE TREBUIE FACUT. Mai ales cand vine vorba de ce-i place lui. El crede ca eu am gata toate raspunsurile. Simt ca e nedrept ce-mi face, ca ma atrage intr-un joc in care eu urmeaza sa am (si sa trag) si toate responsabilitatile. Teoretic pot sa fac ce vreau: pot sa-l inscriu la 100 de concursuri scolare, pot sa-i dau dictari si sa facem matematica cand am eu chef (deci daca-mi pun mintea il scot cel putin premiant pentru ca "materialul clientului" permite asta), pot sa-l duc in vacanta unde vreau, sa-l imbrac in roz, etc. Numai ca eu nu vreau.
Asa ca in fiecare zi il oblig sa ia decizii cu privire la ceea ce vrea sa faca. Stiti cat este de obositor pentru el sa se gandeasca la ce vrea? Deci pentru unii dintre noi capcana exista, e in mijlocul casei si ne plimbam in jurul ei in fiecare zi.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
simali spune:
M-am gandit acum, in contextul celor scrise mai sus ca este posibil ca unii copii sa fie foarte usor de "educat" si pentru ca au o relatie de maxima incredere si preietnie cu parintii lor (eu cred ca este cazul nostru). Si atunci increderea aceasta se poate intoarce impotriva amandorura la un moment dat. Cel investit cu prea multa incredere (parintele) poate fi tentat sa abuzeze (spre binele copilului) iar cel ce investeste cu incredere (copilul) sa uite de sine iar cand isi aduce aminte ca este o persoana cu ganduri si dorinte diferite de ale parintelui sau sa fie mult prea taziu. Copilul nu-si imagineaza ca parintii pot face erori majore.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
filofteia spune:
| Citat: |
| In cazul asta, poate ai putea sa-i sugerezi sa-si indrume baiatul catre ceva consiliere psihologica. Se pare ca are nevoie. |
Rrox si eu m-am gandit la asta, dar nu-mi permit sa fac o astfel de trimitere... nu vreau sa fie interpretata in alt fel...
| Citat: |
| Copilul meu e o fire foarte ascultatoare. El isi doreste tot timpul sa faca ceea ce trebuie. Se uita la mine sa iau eu pentru el toate decizile (unde mergem astazi, cu ce se imbraca, la ce ora se apuca de teme, etc.). In realitate e foarte aiurea pentru ca EU NU STIU INTOTDEAUNA CE TREBUIE FACUT. Mai ales cand vine vorba de ce-i place lui. El crede ca eu am gata toate raspunsurile. Simt ca e nedrept ce-mi face, ca ma atrage intr-un joc in care eu urmeaza sa am (si sa trag) si toate responsabilitatile. Teoretic pot sa fac ce vreau: pot sa-l inscriu la 100 de concursuri scolare, pot sa-i dau dictari si sa facem matematica cand am eu chef (deci daca-mi pun mintea il scot cel putin premiant pentru ca "materialul clientului" permite asta), pot sa-l duc in vacanta unde vreau, sa-l imbrac in roz, etc. Numai ca eu nu vreau. |
Al meu este exact opusul... orice dictare incepe cu : Cate randuri imi dai? Patru. Eu vreau trei! sau... "Imi aleg eu dictarea ca tu iar alegi una lunga"...si in timp ce-si alege dictarea, mai trage cu ochiul, ca sa fure un pic.
Stie exact ce-i place sa faca, atat doar ca nu se intersecteaza cu scoala deocamdata.
De aici si intrebarea cu concursurile...un copil care n-ar merge..sa-l impingi de la spate, iar pe cel care ar merge la toate (caci stie ca asta il face fericit pe parinte) sa-l temperezi? SI la cate sa se duca???
P&ANA spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui simali
Si eu cred ca inteligenta emotionala este mult subevaluata in societatea moderna. De fapt in testele de QI ea este prinsa recent (4-5 ani). Si ar mai fi ceva. Unii parinti au ideea asta fixa ca sa fie copiii ascultatori. Unii copii, mai rebeli din fire, nu pot fi dominati. Dar sunt si altii, poate din lene, poate din lasitate, poate dintr-o exagerata dorinta de a fi buni si iubiti, care se conformeaza. Copilul meu e o fire foarte ascultatoare. El isi doreste tot timpul sa faca ceea ce trebuie. Se uita la mine sa iau eu pentru el toate decizile (unde mergem astazi, cu ce se imbraca, la ce ora se apuca de teme, etc.). In realitate e foarte aiurea pentru ca EU NU STIU INTOTDEAUNA CE TREBUIE FACUT. Mai ales cand vine vorba de ce-i place lui. El crede ca eu am gata toate raspunsurile. Simt ca e nedrept ce-mi face, ca ma atrage intr-un joc in care eu urmeaza sa am (si sa trag) si toate responsabilitatile. Teoretic pot sa fac ce vreau: pot sa-l inscriu la 100 de concursuri scolare, pot sa-i dau dictari si sa facem matematica cand am eu chef (deci daca-mi pun mintea il scot cel putin premiant pentru ca "materialul clientului" permite asta), pot sa-l duc in vacanta unde vreau, sa-l imbrac in roz, etc. Numai ca eu nu vreau. Asa ca in fiecare zi il oblig sa ia decizii cu privire la ceea ce vrea sa faca. Stiti cat este de obositor pentru el sa se gandeasca la ce vrea? Deci pentru unii dintre noi capcana exista, e in mijlocul casei si ne plimbam in jurul ei in fiecare zi. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
n-as vrea sa-ti dau sperante goale dar s-ar putea schimba intr-un an 180*
vine de la sine ,se poate produce declic-ul oricand :)si-ti spun asta fiind ca fi fii-mea 'a mare era la fel si m-a lovit cu leuca'n cap prin iarna spunandu-mi ca nu mai vrea aia ,aia ..Sotul meu are un aport deosebit
aici,ex: -daca fii-sa vrea paine cu ceapa la masa , aia-i da (eu incercam sa-i impun alceva )si da rezultate ,garantat
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Dar sunt si altii, poate din lene, poate din lasitate, poate dintr-o exagerata dorinta de a fi buni si iubiti, care se conformeaza. Alice |
Fraza asta ma agreseaza pur si simplu.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui filofteia [ Stie exact ce-i place sa faca, atat doar ca nu se intersecteaza cu scoala deocamdata. De aici si intrebarea cu concursurile...un copil care n-ar merge..sa-l impingi de la spate, iar pe cel care ar merge la toate (caci stie ca asta il face fericit pe parinte) sa-l temperezi? SI la cate sa se duca??? |
On topic de data asta
: Eu o las sa faca ce-i place, ma bucur ca-i place ceva si am convins-o cumva ca-i nevoie sa se mentina la restul (scoala) la un nivel OK care sa-i permita oricand sa mearga in ce directie va dori. Din fericire ii este foarte usor sa faca asta, fiindca daca ar fi nevoie de ceva mai mult efort nu stiu ce m-as face.Mi-as face probleme si daca nu ar dori sa mearga la nici un concurs, dar in special daca ar vrea sa nu rateze niciunul. Din fericire fiica-mea nu e la nici una dintre extremele astea.
Alegem impreuna la care merge si la care nu si nu mi-am pus niciodata problema ca ar fi ceva extrem de important pentru ea participarea asta la concursuri. Cred ca-ti faci prea multe griji Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
filofteia spune:
| Citat: |
| Alegem impreuna la care merge si la care nu si nu mi-am pus niciodata problema ca ar fi ceva extrem de important pentru ea participarea asta la concursuri. Cred ca-ti faci prea multe griji |
Rrox
cred ca este mai mult presiunea societatii, ca sa spun asa.