Juma de neuron

hannen spune:

Eu atit de uituca sunt incit am uitat si ce-am "uitat" adica cite am mai patit in astia 7 ani de cind sunt eroina...
Noroc cu voi ca-mi mai amintesc cite una alta.Eram gravida cu ultima ,cu o zi inainte ne vine instiintare ca intre ora "de" si "de" se fac niste lucrari si se intrerupe apa.Eu fata prevazatoare zic sa pun o oala cu apa la fiert sa fie acolo,pun oala ,fug prin casa dupa una alta ,pregatit copii si sa fiu gata pt. programarea la cabinet sa vaz cupilu ,una alta...
Plecam toti,ducem pe cea mare la gradi,eu cu mijlocia suntem "parasutate" de domnu sot la clinica,el pleaca la munca ,eu asteeeeeeeeeeept,si-astept la clinica (dr. faimos nene,coada ca la brutarie)cind intr-un final termin,iau autobusul pina acasa.Pe drum ce ma loveste,pofta de inghetata si cola(nu dati ,n-am baut decit una-doua in toata sarcina) si zic in sinea mea "nu cobor la la statia de linga casa,cobor la supermarket sa-mi fac poftele" cind de-odata ma loveste revelatia "apaaa,am pus apa la fiert" am sarit arsa de pe scaun apas butonul pe care trebuie sa apesi cind vrei sa cobori .La statie efectiv am zburat pe usa si pina acasa am alergat de mi-a iesit sufletul.
Deja facusem scenarii ,vedeam fum negru si gros in zare,masini de pompieri ...scenarita curata!
Cu spaima am reusit sa deschid ochii si sa ma uit la geam cind ni zare am vazut cladirea.Uimire mare,fum nu iesea,pompierii nu venisera...dai goana pina acasa.(aragazul era exact linga geam,geam care avea perdea,asta ca sa intelegeti spaima mea) Oala fumegaia frumos pe foc,nicio o picatura de apa in ea,dar cel mai important,nu luasem foc!!!
Pe asta nici in gluma nu i-o zic lu` barbata-miu.

Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas


I want to tell the world... a Story

Occupation 101: Voice of the Silenced Majority

The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades

Adela P spune:

Sunteti mortale!!

Pe aia cu masina altuia am patit-o si eu acu vreo 7 ani. Eram in Romania, mersesem cu maica-mea la cumparaturi, ai mei aveau pe atunci o Dacia Nova deci nu se deschidea portiera cu butoane si alte cele decat cu cheia. Am iesit de la cumparaturi cu plasele pline, mergem la masina, nu merge cheia, zic ce naiba poate nu stiu eu sa deschid, ma uit la usile din spate, Doamne ajuta ca una din usi nu era incuiata, maica-mea zice "credeam ca am veirificat toate usile" zic "lasa, bine ca am uitat una", o deschid, aruncam plasele pe bancheta din spate, descui restul usilor sa putem intra, ne asezam, dau sa pornesc...nimic, nu se invarte cheia...hmmm, ma fatai un pic in scaun sa ma asez mai comod, imi pica ochii pe o poseta asezata intre mine si maica-mea, zic "da' tu poseta asta cand ti-ai luat-o ca n-am mai vazut-o?" maica-mea se uita nedumerita face ochii mari si zice cam cu juma' de glas "asta nu-i poseta mea". Ramanem amandoua fara grai pret de cateva secunde dupa care istant ne uitam ca bezmeticele in toate partile...masina noastra era parcata frumos in spatele asteilalte. Repede...dam sa iesim, maica-mea de emotii nu mai stie sa-si deschida, se blocheaza pe dinauntru, ma rog, iesim, mergem spre masina....CUMPARATURILE!!!...fuga inapoi, deschis, luat plase care cum puteam, nu bag mana in foc ca n-a picat nimic pe jos langa bancheta da' cine a mai stat sa se uite. Ne-am urcat la noi...si rasuflam usurate ca dupa o aventura din aia ca-n filme. Am uitat sa zic , eu eram gravida in 6 luni...da' maicamea...

Tala spune:

Adela....esti un exemplu pt emotiile 'neasteptate' pe care le poti avea in sarcina.
Eu sunt f empatica de felul meu si dupa ce a nascut sor'mea (eu eram inca tinerica eheee) am fost in vizita sa-i povestesc despre noul achizitz (ca doar era un el) si pun si niste cartofi la prajit s-o mai hranesc si pe ea. Si ma pun pe povestit, detalii...ea avea apt tip vagon si noi eram in camera din ...fund, despartita de restul casei printr-un holisor care s-a dovedit ca izola f bine. Asta pt ca am vrut sa ma duc la buda (uitasem complet si total de cartofi) si am vazut cum juma de casa (de la mijloc spre tavan) era in ceata/fum, practic nu vedeai nimic....Am zburat catre bucatarie, ardea ceaunul cu ulei, ardea hota (si curgea plasticul din ea)...si cu ultimele forte o strig pe sor'mea care pune un capac deasupra si stinge focul. Eram ingrozita, mi-era si frica sa clipesc dar...........m-a busit un ras isteric cand am vazut ca din cauza funinginii care s-a creat avea urme negre maaaaari la nas. Ea a observat acelasi lucru si ne-am pus pe un ras (ca parca si acum ma mai dor coastele). Nu stiu cum se face ca intre timp ma suna si respectivul dar n-am putut sa-i spun decat "am dat foc la casa" si iar n-am mai respirat de ras...(el, evident n-a priceput 'poanta')
...si acum mi-a dat laptele in foc...

Bucurie!

Delia21 spune:

Sunteti tare haioase.dar ma bucur ca nu sunt singura.

AdelaP,...rad cu hohote de patania voastra.Al meu pui a implinit 3 ani,...si nu mi-am revenit deloc,...ba parca ma prostesc pe zi ce trece.Uit intr -o veselie ce am pus si unde am pus,...ba mai mult umblu dupa mine cu foi si pix ca sa notez ce am de facut,...si pana caut si gasesc foaia si pixul uit ce aveam de notat Uit de cel putin cateva ori pe zi ce vream sa zic,....asa ca singura mea speranta ramane lecitina si B-complexurile pe care le halesc cu sfintenie.....Si uit sa vorbesc,...uit cuvinte si in romana si in engleza,.....dar ma bucur ca am ajuns la o stare de....AUTOACCEPTARE,deci nu ma mai dau cu capul de toti peretii pentru fiecare boroboatza facuta

andata spune:

Va multumesc nu numai ca mi-ati descretit fruntea ci si ca mi-ati raspuns la nedumerirea pe care o aveam referitoare la neuronii mei plecati cu sorcova. Au dezertat cu tot cu sinapse...
Ce am fost eu aiurita inainte, dar acum sunt si mai si...
Pusesem totul pe seama varstei, dar daca mi se intampla sa mai uit de mancarea de pe foc, puneti voi o vorba buna si pentru mine? Ca poate sotul meu nu o sa creada dintr-o singura sursa ce se intampla...

Orca spune:

Va sunt recunoscatoare ca m-ati linistit - nu sunt singura patita!

Am si eu asa pe fuga 2 intampleri de care-mi amintesc acum (restul sunt pierdute prin gaura dintre cele 2 sferturi :) )

La a doua iesire cu masina dupa ce nascusem, cand sa opresc la stop, mi-am dat seama ca nu mai stiam care-i frana si care-i acceleratia :( Am apasat una la intamplare - da' am ratat - noroc ca nu era nimeni in fata mea - am reusit sa opresc abia spre centrul intersectiei. Am tras pe dreapta, am lasat masina acolo si am trimis barbatu' (care s-a uitat absolut partat la mine) s-o recupreze si vreo saptamana ma antrenam: frana = stanga, acceleratie = dreapta (problema era ca trabuia sa ma uit pe ce mana am verigheta sa stiu care-i stanga)... da' pe urma mi-a trecut :)

Acum vreo 2 luni am reusit sa ajung pe la Viena si am dat spargerea pe la C&A pt toalele copilului; am luat vreo 4 perechi de blugi, cum mi s-au parut mie mai frumusei acolo. Dupa vreo 2 saptamani, cand ma duc sa-l recuperez de la bunici (unde sta vreo 2-3 zile pe saptamana) ma uit eu cam lung la blugii kidului - parca totusi nu-i recunosteam; firma era care trebuia, marimea era corecta. Mama o tinea sus si tare ca aia sunt. O las moarta... Peste vreo 2 zile, alti blugi - de data asta erau clar altii si nu ceva ce i-as fi luat eu (desi aceeasi firma si aceeasi marime). Imi iau inima in dinti si a doua zi dimineata vorbesc cu educatoarea, care-mi spune:
"Da doamna, mai am vreo 3 mamici care au ridicat aceeasi problema. Probabil ca ii incurca la somn :) "
Asa am descoperit ca suntem 4 mamici in grupa care ne facem cumparaturile la acelasi magazin si avem probabil aceeasi incarcatura pe neuroni! (Mai nou kidu are numele scris pe toate toalele...)

Sper ca v-a distrat si pe voi la fel de mult cat m-a distrat pe mine sa va citesc pataniile :)


http://pg.photos.yahoo.com/ph/inutza107/my_photos

motanik spune:

Nu am ajuns decat pana la pag 4 dar nu pot continua, mesajul asta a pus capac, sunt pe jos!!


Foarte misto subiectul, n-am mai ras cu atata pofta de multa vreme!

Edit ca am ajuns si la postarea Vikingai cu copilul in portbagaj, criminala!! Bine macar ca ai aruncat pampersul la gunoi ca ar fi mirosit urat in masina de nu!
--------------------

Andra si bebe Theodora Povestea noastra

tania-z spune:

Demential subiect, am ras de m-a durut burta!

Si io ma inacadrez perfect in tipar - is ca papagalul ala regal din banc, inlocuit cu bufnita, care nu stie 5 limbi strine dar...asa-i ca se uita foarte atent? No, privirea aia de bufnita nauca o am si io dupa 2 nasteri, la interval scurt una de alta, nu zic, imi dau toata silinta, dar ajung la niste rezultateeee....

Faze fumate demult (pe vremea primei DI):
indesat suzeta copilului in gura sotului si ocararea celui din urma ca facea mofturi. Nici acum nu crede ca nu am facut-o intentionat!.
Imbracat un copil cu hainele celuilalt, mers cu doi copii la iarba verde, plecat acasa cu unul (noroc ca ne-am prins repede) etc.

Faze repetitivo-tampitistice:
-mersul intr-o directie precisa, cu un scop precis si uitarea automata a scopului in momentul ajungerii la destinatie .
- dislexia - a mai fost citata - parca mi se tulbura mintea cad trebuie sa denumesc un obiect uzual!
- luatul copilului de la gradinita impreuna cu bluze/strampi/chiloti(!) pe care acasa imi dau seama ca nu le recunosc, le spal repede si le duc inapoi plina de rusine

Faza fara explicatie (eventual un scurt-circuit pe sinapsa):
Stefan e inscris intr-un program (studiu) de tratament pt dermatita atopica. Am primit produsele pt aplicare si trebuie sa sun, saptamanal, MARTI, sa raspund la un chestionar. INTOTDEAUNA sun MIERCURI! Noroc ca se mai poate, in 48 de ore, daca uiti. Dar eu uit, de 2 luni incoace, in fiecare marti. Deja s-au plictisit cei care monitorizeaza sa ma sune si sa ma intrebe: "acum cum ati sunat, doamna, marti sau miercuri?". Sunt convinsa ca stiu deja raspunsul!

JG, esti sigura ca nu suntem surori si nu "impartim" aceiasi mama? Ca a mea face, de-o viata, fix la fel!
"Du-te in camara si vezi, adu-mi aia mare, rosie"
"Ce?"
"Aia, vezi tu, ca e acolo!"

asteryaro spune:

Un subiect beton !!!
Am ras de m-am cocosat, si inca n-am terminat de citit...

Din nefericire, am o ceata totala despre vremurile de imediat dupa nastere... imi amintesc o oboseala groaznica, dormeam in picioare, faceam socoteala (cu greu) cate ore mai sunt pana seara, cand puteam sa dorm... ziua nefiind cazul, fiindca Razvan avea frate niste colici... ajunsesem sa-mi notez in agenda ora ultimei alaptari si chiar si citind, tot nu-mi puteam aminti: oare l-am hranit sau nu ? Daca am scris inainte de alaptat ?
In maternitate, cu acelasi glow persistent, de fosta gravida (abia nascusem de cateva ore) priveam ateeent, dar stiti cum, ateeent, la cum il schimba asistenta pe Razvan. Ma intreaba: nu sunteti la primul copil? Zic: ba daaaa, si priveam in continuare ateeent... Zice: pareti destul de stapana pe situatie. Eu - priveam in continuare atent ... Doar paream, dar nu eram.
Imi mai spune: bebe va trebui alaptat din 3 in 3 ore (am avut sistemul room-in ). Zic, cu voce tare: vaaai, sa-mi pun alarma sa sune, sa ma pot trezi, sa-l alaptez . Nicio secunda nu m-am gandit ca bebe are propria alarma de foame.
Daaaa.....
Intro noapte am sarit buimaca din somn, conform reflexului format, m-am asezat in fund, rezemata de perne, si... tineam "ceva" in brate! In inchipuirea mea, il tineam pe bebe la san. M-am dezmeticit dupa cateva minute, nesimtind nicio miscare la mine in brate... si bebe fosgaia la el in patut, fiindu-i intradevar foame, fiindca la el fiecare 2 ore insemnau o masa noua . L-am luat in brate si l-am hranit de-adevaratelea.
Si mai sunt, dar... jumatea de neuron ...

Kiki si Nicolae-Razvan (31.01.2006)

poze (1),(2),(3),(4)

AngeliquedeS spune:

Dar de mine ce spuneti? Cred ca veti fi de acord ca sunt de top ca-n reclama aia idioata la Bonux

Ieri am facut o scurta vizita la mine la birou si m-am intalnit cu doamna care ne face masaj la toate si cand a dat cu ochii de mine probabil i-am parut a avea atata nevoie de serviciile dumeaei incat m-a intrebat daca nu vreau sa vina la mine. "Calule, mananci ovaz?" - cam asa m-am simtit si fireste am spus ca da, rugand-o sa treaca pe la mine a doua zi, adica azi, pe la 11.

Aseara am stat si m-am gandit mai bine si mi-am spus ca ora 11 nu e tocmai buna pt ca atunci plecam si noi la plimbare si mai e si iubitul meu iesit din tura de noapte pe care nu vreau sa il trezesc. Asa ca ii trimit femeii un sms prin care o rog sa vina mai bine azi la 6 dupa amiaza.

Urmeaza o noapte deloc odihnitoare, dimineata Pupicu plange si pe jumatate adormita ma intind dupa el, il iau in brate si ma dau jos din pat pentru patrularea de rigoare in ideea de a-l adormi la loc si atunci dau cu ochii de o silueta straina care tocmai a intrat in dormitor. Tip tare si ma arunc înapoi in pat cu copilul strans in brate.

Era doamna Tantza, maseuza care nu mai stia cum sa ma linisteasca, vine la mine, ptiu, ptiu, imi face semnul crucii pe frunte, imi ia palma incepe sa mi-o maseze in nush ce punct acolo sa-mi treaca de sperietura, eu in continuare in stare de soc cu Pupicu ghemotocit la piept.

Cand ma adun cat de cat acolo incat sa pot balmaji cateva vorbe, nu numai s#259; guit, o intreb ce cauta acolo cu noaptea în cap.

"Pai nu tu mi-ai spus sa vin?"
"Doamna Tanta, la 6 seara, nu dimineaaa!
"Pai tu în mesaj mi-ai spus 6 dimineaaa!" zice ea.

Eu fiind in stare sa jur pe orice ca nu aveam cum sa spun asa o tampenie, fac probabil o fata sceptica astfel incat biata femeie scoate mobilul si imi arata sms-ul trimis de mine, unde scria frumos "6 dimineata" ditamai cuvantul pe care proabil l-am scris intr-o transa profunda dac#259; coscogeamite cuvantul lung cât o zi de post si nu mi-am dat seama cand si cum l-am scris.

Femeia saraca se justifica spunand ca i s-a parut si ei ciudat ca o chem la ora aceea dar s-a gandit ca plecam undeva si ca vreau totusi sa am parte de un masaj de care am atata nevoie.

Sa mai spun ce jena imi era nu cred ca mai e cazul. Noroc totusi ca sarmana sta la doar doua strazi distanta, dar totusi a trebuit sa se trezeasca cu noaptea in cap. A sunat la poarta, i-a deschis socrul meu care a lasat-o sa intre in casa si uite-asa mam trezit cu ea in dormitor...

E clar ca m-am prostit de tot si ca am luat-o razna de-a binelea.

Azi, faza 2, m-am dus in carrefour si nu stiam de ce m-am dus. Stiam ca am de luat ceva important dar nu mai stiam ce. Pana la urma dupa ce am dat de doua ori roata mi-am amintit. Si tot azi vorbeam cu o prietena la telefo si i-am spus ca imi pare rau dar nu pot sa ajung. SI ea ma intreaba, UNDE nu poti sa ajungi si eu n-am stiut ce sa-i raspund fiindca nici macar nu imi aminteam sa fi rostit cuvintele cu pricina.

Nu cred ca mai exista leac pt mine...



Angelique, mami de Pupi (28.12.2007)
Inimioara mea
zicolorata

Sa-l ajutam pe Mihaita
Bazar pentru Mihaita