Copii din 1995-1998(29)
Raspunsuri - Pagina 13
mikimihaescu spune:
Buna dimineata,
andra, condoleante. Dumnezeu s-o odihneasca in pace.
Multumesc tututror pentru urari, chiar m-au bucurat mult. Nu m-am simtit deloc bine zilele alea, mai ales psihic. Acum eu zic ca sunt ok, sper sa nu ma apuce iat bazdacii.
In ultimul timp am observat ca nu mai am atata rabdare cu copii si ei parca simt si fac inadins: se cearta tot timpul, isi disputa orice maruntis, vorbesc si tipa intruna. Uneori imi vine sa fug de acasa.
Andrei nu face mai nimic pentru scoala acasa, dar nu pot sa ma plang de note, in semestrul 1 a avut doar 2 medii de 9 in rest numai 10 (deci e aproape tocilar, hehe). Imi pare bine ca se tine de baschet, sportul mi se pare o solutie foarte buna pentru nebunia de lume in care traim.
Acum cred ca trebuie sa accept ca el nu mai vrea sa isi petreaca chiar tot timpul cu noi si ca prefera compania prietenilor lui. Numai sa ii stim si noi cat de cat, nu as vrea sa intre intr-un anturaj nesanatos.
mihaela_s felicitari pentru puterea cu care ai luat in piept suedeza, eu sincer nu stiu daca as mai putea sa ma concentrez sa invat ceva nou, desi stiu ca ar trebui, altfel ma tampesc de tot. Si asa ma streseaza statul asta acasa.
agho, ce imi mai recomanzi de citit pentru Andrei? Ca stiu ca intotdeauan mi-ai dat idei bune.
Ana68 spune:
Saluti si de la mine...
Mihaela...lasa mah,ca nu se supara nimeni de off topic
...Interesant cum gandesti fata de felul de a invata limba suedeza.Sincer,te apreciez pe chestia asta...ca ai ambitia de a studia singurica si sa ceri doar ajutorul calificat al profesorului.
Din cate imi dau eu seama,te intelegi foarte bine cu profesorul,ceea ce mie una mi se pare un lucru exceptional...inseamna ca are incredere in tine,in capacitatea ta de asimiliare a limbii suedeze si cred ca tocmai si de aceea te ajuta neconditionat...in afara faptului ca asta ii e meseria si ca oricum te ajuta...ce sa zic?Sunt incantata citind de performantele tale la invatatura si nu pot zice decat felicitari si s-o ti tot asa!Bravo!
Imi amintesc de prietena pe care am avut-o si care in '91 a plecat definitv in Suedia...la vremea aia ea a facut cateva luni de lagar in Danemarca.....in fine,ca sa poata iesi din lagarul suedez,a acceptat o solutie de compromis,s-a casatorit cu un suedez,un tip care era patronul pazei si securitatii lagarului....chestie care intradevar a ajutat-o foarte mult.Tin minte ca mereu cand vorbea de suedeza ii spunea "impletita aia de limba",insa a studiat si a ajuns ulterior sa vorbeasca mult mai corect si mai gramatical sudeza decat sotul ei de atunci,respectiv suedezul,care o lua in bot ori de cate ori erau in grup de cunoscuti suedezi ,pe tema asta.Ma rog,timpul a trecut,s-au schimbat multe...prietena asta a facut chimie alimentara acolo,a terminat inginer chimist si ultima data cand am avut vesti despre ea,era director executiv la Coca Cola...avea o echipa de aproximativ 30 de oameni in subordine si o ducea extraordinar de bine.Si a pornit de la munca de femeie de servici,noaptea facea curat in birouri si ziua mergea la scoala.
Gata...vad ca si eu ma labartez ca placinta....
Mikki...pai si la copii vine timpul schimbarilor...noi nu avem de facut altceva decat sa-i intelegem si,mai ales,sa ne amintim ca si noi am fost ca ei si am trecut prin faza de rebeliune...Si Alex prefera compania prietenilor,decat a noastra.La noi de aproape un an de zile Alex nu mai merge cu noi nicaieri,absolut.Inainte ii placea sa vina cu noi in vizita la prietenii nostri,la cumparaturi,la Mall....acuma...pauza.Se stramba si invoca motive sa nu mearga.Daca s-ar putea sa il lasam singur in casa cand noi mergem la Medias,ar fi super bine din punctul lui de vedere....
Iti doresc sa treci cu bine peste problemele tale si sa fi vesela!
Apropos de ce spuneai cu rabdarea:eu uit,din ce in ce mai mult si din ce in ce mai des....naspa!
Va pup!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Album pi casa
Pi casa nou
Amalgam de ganduri
Ana68 spune:
Am uitat sa va mai povestesc o chestie.Imi zice Alex aseara ca ieri a venit profa de mate in clasa,in timpul orei de romana....asa,cica sa faca o pacaleala si il intreaba pe Alex daca s-a pregatit pentru matematica....cica i-a bufnit rasul pe toti...la asa pacaleala.Ieri nu au avut ore de mate.In pauza vine iar profa la Alex si il intreab sa ii raspunda sincer,asa,ca intre prieteni,daca el o injura seara la culcare,daca se roaga cumva pentru raul ei....Bay fetelor,daca ati fi vazut moaca lui Alex in timp ce-mi povestea....io una m-am spart de ras...si l-am intrebat "De ce te-a intrebat asta?Are cosmaruri?"
L-am intrebat pe Alex ce i-a raspuns,la care copilul zice:"Ce raspunzi poti sa dai la asemenea intrebare?I-am zis ca nu o injur si ca ma rog sa nu mai iau 4".Deci ori eu is zdranghi,ori...nu stiu ce sa mai zic?Tind sa cred ca 'oi fi eu dilimache....
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Album pi casa
Pi casa nou
Amalgam de ganduri
agho spune:
Andra, imi pare rau pentru tine, pentru voi, pentru pierderea suferita! M-am gandit la tine, vroiam sa te-ntreb. Acum cuvintele sunt de prisos. Iti doresc multa putere sa treci peste acest moment trist!
Mihaela770, mare, mare bucurie la voi cu noul prieten de joaca al copiilor. Sa-l stapaniti sanatos si sa aveti succes si in terapie cu ajutorul lui!
Ana68, inca n-am vazut pozele... Am citit faza cu profa. Te rog, nu mai scrie chestii de-astea ca-s telenovele, pe bune, si ne muta la alt subiect. Doamne, ce stupizenie, sa te duci la copil si sa-l intrebi daca te-njura seara? N-are spite la roti si nici tigle pe casa, nici doage la butoi.
Superba povestea despre prietenei ta! 
Mihaela, may, dar ce de invatatura pe capul tau! Ma mir cum de mai poti. Ma rog, toate care mai studiati, cum de mai puteti?!...Iar Diana, jos palaria! Si-ai vazut ca tu de fapt luai maxim la testari?...Bravo!
Mikimih., da la spate toate gandurile care nu duc la nimic bun! Ai cea mai frumoasa varsta posibila. Imi amintesc de-o colega din liceu si ea zicea c-ar vrea sa traiasca pana la 40 de ani ca s-o tina minte lumea asa tanara. Doamne fereste! Era prea cu mintea necoapta si e de-nteles. Sunt persoane care si-ar dori sa traiasca pana la 40 si dupa...numai ca au atatea probl. grave de sanatate ca nici nu merita sa fie pomenite. Atata timp cat omul e sanatos, are familie, prietenie, atatea lucruri pt. care merita sa traiesti si sa mergi mai departe cu optimism! Conteaza foarte mult sa-nveti sa traiesti si pt. tine, pur si simplu pentru tine. Tot traind pt. altii, prin altii, zilele pot capata asa niste culori . Insa doar pt. tine asa cum ai reusit sa faci cand ai evadat de-acasa a fost ff bine!
Referitor la copii, nu ca trebuie sa accepti, chiar e firesc ca baietii nostri (si fetele) sa-si petreaca timpul cu alti prieteni de-o varsta cu ei. Eu nu-i stiu pe toti cu care se mai intalneste afara, chiar sunt unii si de-a VIII-a, dar sunt de treaba. Iar pe terenul de baschet a fost unul mai shmecher candva si a facut schimb cu mingea lui fi-miu (care era mai noua) si fiind intuneric copilul meu n-a observat. Deja era prea tarziu cand a vazut, iar baiatul acela n-a mai aparut pe teren. Iti dai seama cum va fi cand ei vor fi in liceu?....Nici vorba sa mai iasa cu parintii undeva! Imi amintesc chipul d-nei doctor de familie. Are 2 baieti mai mari decat ai nostri si la dansa am auzit prima data in urma cu cativa ani si-avea asa o urma de regret. Trebuie sa-i lasam sa aiba experientele personale si sa socializeze cat mai mult pt. ca nu-i crestem pt. noi ci pt. ei si pt. altii/altele din viata lor. Gandeste-te cum s-a intamplat cu noi.
Oricum, dupa ce note ia Andrei chiar nu-i cazul sa te stresezi. Inseamna ca eu ar trebui sa fiu undeva, la tratament, pt. ca in cls. a VII-a notele lui And. tot oscileaza-n sus si-n jos. Dar eu mi-am luat doza de tratare cu indiferenta a acestor oscilatii.
Ana a primit o carte si-am bombanit-o s-o citeasca si se pare ca e interesanta, cu mistere (zice ea) „Codul Wright” de Blue Balliett. Actiunea se desfasoara pe langa o casa veche construita de arhitectul Wright, personajele sunt o fata si doi baieti si ei incearca sa descopere mai multe mistere legate de acea casa.
Azi merg la sedinta la Ana. Pt. sambata am o dilema. E concurs de cor si merge si Ana. Au costume de scena. (Am dat noi bani). Le trebuie pantofi negri fara alte modele. Ea are unii, numai ca au ceva desen pe ei. Si n-am cand sa merg cu ea la cumparaturi. Si n-am niciun chef sa m-agit prea mult.
Luni seara, And. a fost cu prof. si colegi la teatru - " O noapte furtunoasa". I-a placut piesa.
Zile bune si grozave!
mikimihaescu spune:
Multumesc pentru incurajari Agho. Uneori am asa o senzatie ca am obosit sa am grija de altii si imi vine sa fug de acasa, sa fiu numai cu mine, dar apoi imi zic ca nu as putea trai fara copiii mei si fara sotul meu. E ciudata senzatia, simt ca copiii mei nu mai sunt asa legati de mine, nu mai au nevoie de atata grija din partea mea si asta ma sperie un pic. Dar incerc sa fac fata si sa ma bucur de noul meu statut (poate o sa am mai mult timp pentru mine de acum).
Andreiu s-a apucat acum de citit Robinson Crusoe, dar nu pare chiar fascinat.
Ana68, si eu uit si uneori parca nu imi gasesc cuvintele cand vorbesc. M-oi fi tampit de cand stau mai mult pe acasa.
flower-power spune:
Miha,bravo Dianei pt rezultate si tie 
,ai vazut ca nu era chiar asa ...
Pai tu ai cel mai bun motor:motivatia .
Miha 007,Mihaita chiar pare incantat de catel . Cred ca e benefic pt el .
Miki ,are dreptate Agho ,centrandu-te mai mult pe tine si pe lucrurile pozitive din jurul tau va fi mai bine . Copiilor nu le place sa ne vada vulnerabili .Ei isi proiecteaza asa niste asteptari in noi ...si ne cred invincibili . Si ne testeaza permanent limitele .
Agho ,m-ai distrat de numa cu tratamentul la care ar trebui sa fii .Pai nu zisesi ca te-ai decis sa nu te mai agiti ?
Bafta la sedinta .
TB are si el un rol intr-o sceneta (director de scoala ,ii trebuie costum 
)in care l-a antrenat profesoara de franceza ,impreuna cu inca 2 colegi de clasa ,cu ocazia zilelor colegiului .
Cu scoala are 10 pe linie ,in afara de romana . Azi la engl au avut la test de scris o povestire (expozitiune ,intriga ,....)la timpuri trecute .
Ana ,pai daca s-ar face un control psihiatric pe bune ,cre'ca trei sferturi n-ar avea ce sa caute unde is .Faza-i ca nu numai intre ei e valabil .
La noi a venit primavara ,mi-au inflorit floricelele .
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Mara mami de
Tibi-Mares
Ana68 spune:
Agho...ce pot io pentru ca sa mai zic?Ma minunez si rad impreuna cu fi-miu...pana si pe copil l-a bufnit rasul,iti dai seama...si staaai,ca nu am scris tot...ca spunea Alexandru ca a intrebat si clasa,care auzise parte din conversatie..."Voi stiti cumva,v-a spus Alex ca ma injura?".Cica la ton de gluma...iar clasa a ras si au raspuns in cor "Nuuuuuuu",cum fac copiii la gradinita...deci,Agho draga,e grele!Vorba ta,ajungem pe alt topic.
Mikki...
| Citat: |
| E ciudata senzatia, simt ca copiii mei nu mai sunt asa legati de mine, nu mai au nevoie de atata grija din partea mea si asta ma sperie un pic. Dar incerc sa fac fata si sa ma bucur de noul meu statut (poate o sa am mai mult timp pentru mine de acum). |
...bag io seama ca nu sti ce sa faci cu timpul tau liber....
Nu mai au nevoie de grija ta?Foarte bine...concentreaza timpul ramas pentru tine...mergi si implineste ceea ce poate ti-ai dorit cand copiii erau mici si nu aveai vreme sa faci ce iti doreai...plimba-te,fa shopping,iesi la cafea cu prietenele,la Mall,citeste o carte faina,mergi la teatru,la cinema....recunoaste sincer:de cand nu ai mai facut ceva din cele scrise de mine mai sus?Copiii,la un moment dat,trebuie sa-si ia zborul din cuib...trebuie sa ii lasi sa se izbeasca de anumite probleme in viata si sa le rezolve singuri...altfel vor fi niste marginalizati.Mamele si tatii nu sunt nemuritori...si cand ei vor pleca dincolo,cine va ramane sa dea ajutorul?
Ma gandesc ca si mama mea a fost stilul de mama grijulie dusa la limta extrema....Mikki,crede-ma,aveam 20 de ani cand s-a prapadit,surorile mele avea aproape de 16 ani...mi-a fost atat de greu,nu numai prin faptul ca mama nu mai era,insa nu mai avea cine sa vorbeasca cu seful meu la servici daca eram nemultumita de ceva,nu mai era nimeni care sa imi dea de mancare cand mi se nazarea mie,nu mai era nimeni care sa imi cumpere de imbracat de la chiloti si pana la palton,de incaltat....in plus a trebuit sa invat din carti si din auzite cum se prajeste un cartof....si tare greu am priceput cum sta treaba cu gatitul mancarii...Asa ca eu mi-am invatat lectia si acum imi las copiii cat de lejer imi pot permite...si doar cand e maxima urgenta intervin...in rest?Descurcati-va copii,ca nu ma numesc Duncan McCloud.
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Album pi casa
Pi casa nou
Amalgam de ganduri
mihaela_s spune:
Multumesc fetele de urari!
Asa e Mara, ai pus punctul pe I. Fara motivatie zau ca nu as face nimic. Adica sunt sigura ca daca as fi in Ro nu as invata o alta limba sau stiu eu ce cursuri...dar aici asta e. Am stiut la ce ma inham(desi nu 100%, in gandurile mele optimiste si fanteziste ma vedeam turuind in 3 luni suedeza ) si de asta le iau asa usor. N-am sperat insa ca voi trece asa repede peste etape, asta dupa ce am auzit povesti de povesti aici la scoala, am colegi pe care i-am luat de la inceput dupa 2-3 ani in care ei erau la acelasi nivel si eu acum am trecut peste alte 2 si ei sunt tot acolo sau mai sus cu unul...ei la ei motivatia nu e asa arzatoare...unii primesc bani frumosi de la stat(refugiati de razboi) si stau bine mersi in scoli, altii lucreaza munci usoare si pentru asta nu au nevoie de nu stiu ce nivel de limba si apoi lucrand e clar ca nu mai ai timp de scoala daca nu ai motivatia sa mergi mai departe.
Ana-Maria, exemplul acela al prietenei tale nu e singular, stiu si eu cateva exemple de persoane care au pornit de jos de tot aici si au ajuns sus. Totul e sa vrei, sa ai motivatie si sa mergi pe drumul ales. Totul e posibil, sa stii. Si da, suedezii multi dintre ei nu vb gramatical si literar corect, cu noi glumesc profii pe tema asta la scoala. Cam ca in Ro, nu? Plus ca sunt dialecte si aici, iar noi la scoala invatam suedeza literara si sigur ca iesim mai scoliti decat multi dintre ei...
Cat despre profii de aici...pai asta e datoria lor, sa fie in sprijinul elevilor, nu exista ajutor conditionat de nici un fel. Nu se dau ore suplimentare pe bani, nimeni nu face nimic in plus ca sa astepte ceva sau eu sa ma simt datoare sa ii dau ceva...aici nu exista asa ceva. Iar cu profii de aici am o relatie normala, absolut normala, asa e incurajat fiecare sa mearga mai departe, sa lucreze mai mult... Nu stiu cum sa-ti spun, relatia elev-profesor indiferent de varsta e una amicala, profesorul incurajeaza elevul in absolut orice situatie(asa e si la Diana la scoala). Ti se prezinta greselile, elev fiind, de catre profesor dar numai si numai pentru a invata din ele. Mi-a fost greu pana m-am obisnuit sa stii, cu stilul de aici, ca oricarui om ii spui pe numele mic de la bun inceput, nu exista distanta cu care eram eu obisnuita elev-profesor, totul e absolut normal. Acum nu mai am probleme, dar cum spuneam mi-a luat o vreme pana m-am obisnuit. Mai ales sa nu mai aud "d-na inginer"...radeam acum cand am fost in SM cu Ovi...ne-am intalnit cu o fosta asistenta de a lui si nu l-a scos din D-nul doctor...si pe mine din d-na Mihaela ...mi se parea atat de ciudat, aici nimeni nu se "domneste". Toti isi spun pe nume, indiferent de situatie, toti se saluta la fel cu HEJ! si sentimentul acela de "superior" sau "inferior" nu il ai/simti fata de nimeni. Femeia de serviciu e la fel de "normala" in societate ca si un profesor, un vanzator sau un medic.
Cat despre profa de mate a lui Alex...fara cuvinte! 
Miki, sa stii sa sentimentul acela ca ccc copiii cresc si devin mai putin dependenti de noi pe masura ce trec anii incep si eu sa-l am...Silvia devine din ce in ce mai independenta si face tot mai multe lucruri singura. Dar eu ma bucur pentru ca am nevoie acum de timp pentru mine...nu stiu altfel cum ar fi. agho si ana-maria ti-au scris foarte bine, nu am ce sa adaug.
agho, frumos la teatru! Bafta la sedinta!
Mara...si la mine, si la mine!
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
mihaela77O spune:
ana68,tu nu esti dilimache,dar profesoara cu siguranta ....am si eu o intrebare...rea...este maritata?(prietenii stiu de ce..)
agho,ai dreptate...e mare bucurie si multa suparare cand nu are chef de joaca sasha...ne pune mihaitza sa o ducem in sufragerie sa se joace cu ea..inchide si usa ca nu cumva sa iasa din sufragerie...si ea biata de ea daca vrea sa doarma nu stie pe unde sa se mai ascunda...cel mai mult ma incanta ca mihaitza verbalizeaza mult pe langa ea...pe limba lui..scoate diverse silabe...
miha rock,multa sanatate si multumim pt aprecieri la adresa sashei!
MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Despre noi,aici!
A&M
BAZARUL LUI MIHAITA
Ana68 spune:
Mihaela...frumos povestesti despre relatiile interumane...e o chestie minunata...arata respectul fata de om,nu fata de situatia si ierarhia sociala.
Imi vine acum in minte o intamplare...care m-a intristat si,totodata,m-a si bucurat putin...Pe scara unde locuiesc facea curat o femeie...venea rar si de cate ori facea curat ,facea in asa fel sa vina,mai mult noaptea sau foarte devreme dimineata ,ca sa nu intalneasca pe nimeni.O salutam cand o vedeam,insa nu raspundea niciodata la salut.M-am gandit ca e surda.In fine,femeia asta a plecat si a venit alta.Diferenta foarte mare...asta din urma arata ca o doamna...este foarte ingrijita,chiar cocheta as putea spune...o doamna,ce mai?In prima zi cand am zarit-o,nu am avut cum sa o salut,nu m-ar fi auzit oricum.Alta data am incercat sa o salut,insa s-a facut ca nu ma vede si a plecat...insa a sosit si momentul in care intr-o dimineata eu coboram cu Luana scarile sa mergem la ale noastre,iar ea dadea cu apa si detergent pe scari.Mirosea atata de frumos,cred ca spala cu Ariel,incat Luana a inspirat adandc si a zis incantata:"Mamii?Cine a dat cu parfum pe scari??".Am coborand razand si aproape de parter am intalnit acesta femeie.Am salutat-o respectuos cu "buna dimineata",Luana a salutat si ea si i-am zis admirativ:"Ce curat este...e o placere sa cobori scarile dimineata in asa miros frumos...parca mergi la servici mai cu placere" si am ras.Doamna ne-a salutat si ea si foarte timida ne-a multumit de apreciere.Alta data m-am dat in vorba cu ea si mi-a povestit ca este pensionara si face curat ca sa isi rotunjeasca veniturile,ca fiica ei a certat-o ca face asta,insa ei nu-i este rusine sa munceasca si ca,referitor la oamenii din bloc...era dezamagita...ca in afara de Luana si de mine,doar inca vreo 2-3 locatari o mai saluta,restul trec indiferenti pe langa ea si unii ii arunca priviri dispretuitoare.Ca o data a sunat la unul din apartamente sa ceara o galeata cu apa si i s-a vorbit foarte urat si a fost gonita si de atunci n-a mai indraznit sa sune la nimeni,ci merge undeva i spatele blocului la o fanatana,la canal,sa ia apa....Imaginati-va ca apa aia e rece ca gheata,vine de la peste 100 m adancime...si iarna e jale.
In fine,ce vroiam sa subliniez de fapt,asa cum am mai facut si alta data...nu mai exista respectul fata de munca,fata de om...cum ne permitem oare sa ii judecam pe altii,atata vreme cat nu ne vedem barnele din ochi?!Ori acolo,Mihaela,exista respectul fata de om,fata de munca,fata de cei in varsta...tocmai de aceea sistemul suedez este recunoscut ca etalon pentru viata sociala.Sa ai sanatate multa si sa dea Domnul ca sa iti vezi,acolo,visele implinite!
Cat despre doamna de mate..no comment!
Miha umflatel...hai ca m-ai facut sa rad...E maritata si are si o fata mare,eleva ,cred,ultimul an de liceu...pe care am si vazut-o...e genul careia nu-i ajungi cu scara de pompieri la nas...dar nu asta conteaza...e vorba de educatie...ma rog...insa e posibil sa fie ce ai vrut sa spui tu,chit ca-i maritata!
Mara,sa sti ca chiar m-am gandit la ce spui tu...La noi se fac anual controale medicale,inclusiv de psiho pupu...In invatamant nu se procedeaza asa?Ca nu stiu...Nu e valabil controlul medical in toate domeniile de activitate?of...grele...
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Album pi casa
Pi casa nou
Amalgam de ganduri