Lumea in gri

Grace spune:

Am inteles de prima data, totusi este o diferenta intre a fi/deveni un infractor, un om certat cu legea si cu societatea si cu totul alta este sa fi o victima. Daca eu ucid pe cineva in scopul protejarii familiei mele, nu se cheama ca am comis o crima (nu sint indeplinite cerintele pt. ceea ce defineste crima) ci legitima aparare. Desigur ca aceasta legitima aparare trebuie sa fie dovedita, altfel pot ucide si un copil care mi-a intrat din greseala in casa, raportul de forta, necesitatea, starea psihica, contribuie la stabilirea de fapt daca a fost legitima aparare, sau am incalcat si eu la rindul meu legea, facind abuz de fortele mele. Daca instanta stabileste ca legitima aparare este justificata, actul infaptuit de mine nu ma face infractor ci victima. Vinovatia sau nevinovatia la indeplinirea unui act antisocial reprezinta ceea ce delimiteaza normele penale de drepturile civile. Constitutia imi garanteaza dreptul la viata si la securitate, normele penale incrimineaza pe cei care atenteaza cu vinovatie la acestea.


A lua o viata nu inseamna a o distruge. E prea blind spus. O suprima de-a dreptul. Nimeni nu are voie sa ia vieti. Daca oamenii buni se gindesc la asta colorind in gri anumite situatii, iar infractorii o infaptuiesc de-a binelea, in ce lume am ajunge sa traim? Ce sens ar mai avea sa mai existe legi care sa protejeze viata in sine ca valoare fundamentala a detinatorului?
Stiu ce-a facut Hitler, Stalin si alti monstrii cu chip de om. Cu toate acestea resping visceral ideea de crima. Eu nu gasesc ca luarea vietii unui om este o pedeapsa, ci o binecuvintare. Luarea libertatii, viata intr-un mediu restrictiv cu toate consecintele ei, imi pare o condamnare mai potrivita.
Daca omori pe cineva, nu l-ai pedepsit, ci l-ai scutit de pedeapsa. Lasarea vietii e pedeapsa nu luarea ei.


Desigur ca orice om este capabil nu numai de a comite o crima, ci de multe alte monstruozitati. Dar asta ipotetic. Practic, putin probabil.

Grace spune:

A nu avea voie sa ucizi ar trebui sa fie un legamint interior sacru intre tine si ceilalti. Si ceilalti sa aiba acelasi legamint fata de tine. O poti lua religios, laic, cum vrei, ideea e aceeasi.

ladyJ spune:

Grace, ai dreptate, cred ca noi ne referim la lucruri distincte..
Dpdv social, este un adevar adevarat ca n-ai voie sa ucizi. Asa si dpdv religios. Este adevarul unei societati evoluate. Si sunt aspru pedepsiti cei care comit crime.

Insa, chiar si in societatea asta, se face distinctie intre crime. Aia premediata e pedepsita mai puternic decat crima comisa pentru aparare. Ca te aperi sau nu, daca omori un om tot crima se cheama.

La ce ma refeream eu... la adevarul absolut, conform caruia ““e interzis sa ucizi““. Deci, peste societate, peste religie, ma gandeam asa..la absolutism, la o lege a universului daca vrei, la stofa din care e creat omul. De aceia consideram ca impotrivirea in fata crimei nu este adevar absolut. Ca daca ar fi, nu ar mai exista niciun fel de ““dar““.Nu ar exista nuante de niciun fel.
Poate ca ma gandeam cam departe... cam filozofic asa.

Si ca sa concluzionez, da, dpdv al societatii in care traim, asta e adevarul: NU AI VOIE sa ucizi. Adevar ne-absolut totusi, pentru ca tot societatea asta gaseste diferente intre crime, gaseste nuante de tot felul. Relativismul este atat de prezent ca uneori nici nu-l mai sesizam, actionam din inertie.

SSerafiotti spune:

'eu inteleg ca ne rasgandim si ajungem la alte adevaruri in viata. foarte bine, inseamna ca trenul trece dintr-o gara in alta. dar acum ne stapaneste ideologia asta ca trebuie sa te indoiesti si de gara, si de tren, si de sine. daca nu crezi in ele ca-s adevarate, inseamna ca nici tu nu existi, nu?'


Excelent formulat.

Am mai citit cateva postari ale tale, Conchita, si mi s-au parut super- cand spumoase, cand jucause, mereu brici si suculente.

Cateva dintre problemele pe care le-am examinat si eu (alandala, unele suprapunandu-se partial sau total cu celalte):

-RELATIVISM CULTURAL (e la fel de valoroasa mostenirea culturala a unui trib de 50 de persoane care poarta talangi in buza pe cat e cea a perioadei romantismului german; e totuna daca asculti Mozart sau 50 cent;etc)

-ECHIVALENTA MORALA (e totuna sa faci copii din flori la 15 ani sau dupa casatorie la varsta adulta, ei si ce-i cu asta, 'nimeni nu are dreptul sa judece';'totul e ce vrei tu sa faci, sa te simti tu bine'; e la fel de respectabil sa ai o nevasta sau trei, 'depinde ce functioneaza pentru tine';)

-CONFUZIA EXTREMELOR ('WAR IS PEACE, PEACE IS WAR'): acuzatorii devin acuzati, pedofilii dati in judecata ajung in libertate cat ai zice peste cu mai multe 'human rights' decat victimele; o mama care face asta http://www.dailymail.co.uk/news/article-1084972/Treated-like-dog-used-punchbag-The-life-death-baby-boy-called-Smiley.html, dupa perioada simbolica de puscarie, este cocolosita si rasfatata cu o noua casa, noua identitate, asistenta...

-CULTURA 'EGALITATII' CU ORICE PRET (asasinatul meritocratiei; toti suntem egali, doar ca unii mai egali decat altii, si ghici cine e mai egal- aia mai putin dotati/civilizati/disciplinati)

-EGALITATE VERSUS LIBERTATE (politicile de 'discriminare pozitiva', mentalitatea 'all must have prizes' etc.)

-CULTURA OFENSELOR (e trendy ca anumite grupuri sa se pretinda 'ofensate', declararea publica a respectivului 'simtamant' avand efect axiomatic- brusc nici nu li se mai cere sa produca contraargumente sau dovezi ca 'ofensa' nu e adevarul gol-golut;

...si poate, cel mai grav, REFUZUL ADEVARULUI pe post de PROBA IN INSTANTA pe motiv ca e mai importanta evitarea OFENSEI decat STABILIREA ADEVARULUI. Or, in momentul in care o instanta are ca prioritate orice altceva decat stabilirea adevarului, din punctul meu de vedere nu se mai poate vorbi de o societate in care poate creste o generatie echilibrata.


Eu n-o sa ma exprim la modul figurat, ci voi spune ce am hotarat eu sa fac cu relativismul- aplicat la viata mea.

Pe scurt, m-am hotarat sa-l bag undeva. Am 30 de ani si ma consider un om format. De acum, fac munca de intretinere- periez la unele adevaruri, cochetez cu viziuni, mai dau cu o maturica ici, mai frec pentru a obtine o patina perfecta colo. In orice caz, am hotarat demult unde imi stau loialitatile, interesele, pasiunile, bataliile. Nu pot sa prezic viitorul, dar stiu cum trebuie sa arate calea, cu ce fel de oameni vreau sa ma asociez, ce stil de viata doresc sa cultiv, in ce spirit urmaresc sa imi educ copiii. In detaliu chiar.

Nu a fost munca usoara si nici macar placuta. Am o educatie impecabila, dar nu mi-a placut niciodata scoala, m-a traumatizat din prima zi pana la terminarea studiilor postuniversitare. Am facut-o pentru ca stiam ca asta este calea spre adultul care sunt. Am citit, m-am documentat, am calatorit, am cunoscut oameni, am avut experiente, am fost atenta la sufletul meu, la ce ii place, la unde vrea sa fie. Dar sistemul meu de valori nu vine integral de acolo. Pentru a hotara cum vreau sa fiu, am dezasamblat vietile mai multor oameni pe care i-am admirat (cu permisiunea lor, acestia oferindu-mi acces la detalii) si am vazut cam ce era acolo inauntru. E vorba de persoane mai in varsta, cu experienta- bunici, mentori, vecini, profesori. Am constatat ca doresc sa fiu ca cei ce nu sunt doar fericiti, ci si respectabili. Am sondat de unde le vine fericirea si in ce consta respectabilitatea lor. Si am luat exemplu. Fara sa ma mai intreb, 'da' nu s-ar fi putut si altfel, da' de ce nu e bine oricum, da' cum as putea sa am ce au ei si sa fac ca mine??'

Mi-am facut prieteni, extrem de buni si prudent de putini- si am avut grija sa mi-i fac printre cei care erau ca mine si aspirau mai degraba la respectabilitate decat la revolutie amorala.

Acum se pare ca toti vom avea copiii cam in acelasi timp, si e evident ca ai nostri copii vor avea libertati, limite, si li se vor instila aspiratii, valori asemanatoare.

Vor avea mai degraba prenume ca Maria si Andrei decat Cicha Ricca si Groovy Benz.

Nu vor purta chiloti pe care scrie 'stroke my pussy', chiar daca acestia se vand ca painea calda la grupa de varsta 3-12, si nu vor purta topuri revelatoare de buric inainte de adolescenta. Si daca ne vor intreba de ce altii poarta si ei nu, le vom spune clar ca acele lucruri sunt urate si nepotrivite, nu ca 'fiecare are gustul lui'.

Mai departe, la scoala ii vom da undeva unde invata carte si unde li se cere disciplina si respect, nu unde se va nimeri in ideea ca 'toti copiii sunt la fel'.
Va trebui sa aduca note satisfacatoare potrivit posibilitatilor lor si nu li se va spune 'tu oricum esti cel mai destept, pentru ca esti copilul meu'.

Vor fi invatati sa salute, sa se adreseze cu un aer prietenos si titlurile de cuviinta in functie de context, si nu va fi ok daca ii ignora, nedreptatesc sau insulta pe altii pentru ca 'asa simt ei'.

Daca la TV vor fi doar tampenii, nu vom fi vinovati noi ca nu ii lasam sa se uite, ci media ca difuzeaza asa ceva, si se va trece subit pe Walt Disney Classics. La fel, diferitele jocuri virtuale indobitocitoare inca din fasa vor fi inlocuite de lecturi.

Cam pe la sfarsitul scolii primare vor fi inteles foarte bine ca treaba asta cu 'egalitatea' ca sport european e un mit, ca nimeni nu se naste, nu traieste si nu moare 'egal' (egal cum? nici la numarul de la picior nu suntem egali!) si ca singurul mod de a ajunge 'egal' cu cine isi propun ei este prin merit.

Partea cu revizionismul istoric o s-o luam usor-usor, le vom cerceta foare bine manualele.

Nu le vom spune ca toate formulele sociale sunt la fel de bune, ca toate religiile propovaduiesc 'acelasi lucru'. Si in nici un caz nu le vom impuia capul sa 'tolereze' intoleranta pentru 'diversitate'.

Nu ii vom lasa pana le face societatea -careia vor fi expusi- capul patrat ca a fugi cu partenerul alteia e o 'experienta', a practica sex de la 12 ani o 'alegere', a te alatura unui cult din Texas unde stai cu burta la soare si fumezi dope o 'optiune' si a-ti baga picioarele in potentialul tau o 'posibilitate'(doar cine are dreptul sa 'judece'?!).
Vor fi nume clare pentru toate aceste tipuri de persoane, si inca multe altele, si nu vor fi din multe litere!!!!

Asa ca eu una am rezolvat-o scurt cu relativismul. Dar am avut grija sa fiu in buna si solida companie...


In privinta analizei relativismului, mie mi se pare stralucitoare Melanie Phillips ('All must have prizes') http://www.melaniephillips.com/books/#amhp

Are si un blog excelent, aici http://www.spectator.co.uk/melaniephillips/752531/the-enemy-within-british-education.thtml

conchita spune:

SSerafiotti, unde te-ai ascuns pana acum? bine ai venit in viata mea...virtuala. :-)) inutil sa-ti spun ca ti-am citit mesajul de cinci ori pe putin si ti l-as cita inapoi ca raspuns. subscriu integral si felicitari, m-ai lasat fara vocabular. :-))

oameni buni, ce zice SSerafiotti ziceam si eu, dar mai stalcit. ea spune lucrurilor pe nume, scurt si la obiect. si curajos. de temeritatea asta vorbeam: albul e alb, negrul e negru, ca asa se vede filmu' de la mine. nu poti sa fii tolerant cu lipsa convingerilor. abia acum, cand dai de convingerile ferme ale cuiva, iti poti demonstra adevarata toleranta. ce spune S. nu e deloc relativ, nici indoielnic, nici dilematic. e un Crez.

AB spune:

Fain Macar urmatoarea generatie o dezvat rapid de ce am invatat-o deja. Amestecuri faceam... secundare cu obtinere de game de culori, dar uite la tertiare n-am facut

conchita spune:

AB, welcome. cum de rabdasi tu paispe pagini? :-)))

Din chaos, Doamne, am aparut/ Si m-as īntoarce-n chaos...
*********
Rugati-va pentru Diana, Sonia si Darius * Alaptatul Help-Line * Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil
*********
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)

AB spune:

Am fost o lady mi-am scos acul la intrare ... am aparut de mult si nici nu m-ai vazut

Io-s griuta soricel... si cu printipuri numa pentru mine s-ai mei cat imi sunt in ograda. In rest fiecare traieste cum isi asterne.... asa va dau la toate cate o floare intr-un ghiveci cu pamant "gri" si nu sa nu stricati ghiveciul.

conchita spune:

aia numesti tu "aparitie"? una singura, mica-mica, tot cu intrebari despre pensule, eludand meandrele concretului si simfoniile abstractului sau cum e vorba aia? :-)) tu nu esti griuta, tu esti ca focul, mey. intreaba pe cine vrei.

qsar spune:

Aaaa, Lady AB... pai aci, nu-i vorba de printipuri si de intimitaturi... Pentru mine, parezamplu, subiectele rarissime ca asta sunt, mai intai de toate, gimnastica pentru creier si-abia in planul secund o tentativa de perspectiva hermeneutica* (vorba cuiva :D) asupra unei cestiuni abstracte. Basca, ocazia sa mai stau la o "cafea de vorba" cu ai cu care am ce vorbi in acord si, mai ales, in dezacord...

N-am acum timp sa va povestesc mai pe larg, da' m-am mai gandit la o trebusoara: adevarul imuabil vs. adevarul perisabil... adica orice adevar este valabil, pan' la proba contrarie?


Aaaa! Sa nu uit: bine-ai venit pe la noi, SSerafiotti... chiar aveam nevoie si de niscaiva sange creier proaspat.


_
* in care perspectiva, conteaza, pan' la urma si parerea lu' Vasile... ba chiar si a LiseiElisa

---