Copil zdravan cu parul balai !!

Copil zdravan, plin de viata, cu par balai si ochi albastri, ca si maica-sa!-asta am adus pe lume acum un an!
Marti,26 Februarie 2008,la ora 13.00,s-a nascut un pui de om-iubit pui de om!! A sosit pe nepregatite,semn ca asa va face el totul in viata-de asta ne-am dat seama abia acum,facand bilantul anului scurs..Era ca un pui de pisica abia nascut,nici nu il auzeai daca plangea,nu stia si nu putea sa suga,iar noi-disperati,fara ajutor-nu stiam ce sa mai facem sa-i fie bine. 3 kile si 48 de centimetri-cu atat a venit pe lume Mihai.Acum,la 1 an,are aproape 12 kg. si 83 de centimetri-am baiat mare,puternic,luptator!! Este mandria noastra,examenul cel mai greu pe care l-am sustinut vreodata-si luat cu nota maxima!! Inseamna ca ne-am descurcat bine,am si dovada!!
M-am luat cu altele si am uitat de scopul mesajului:povestea nasterii sufletelului blond cu ochi albastri!
Am avut o sarcina frumoasa,nici grea,dar nici usoara,cu unele probleme la inceput,cu buna dispozitie si veselie la mijloc si cu un sfarsit cu mancarimi,dureri de sele si bazin,shushu des,insomnii si nerabdare..Nerabdare sa-mi vad puiul,cozonacelul dospit atatea luni,sa-i vad ochisorii,culoarea pielii..dar mai ales fata,pentru ca la ultima ecografie m-a topit
Eram in saptamana 35-dupa calculul medicilor,casa era pregatita pentru bebe,camera lui era gata demult,hainutele spalate,calcate-sedeau frumos in dulapior,bagajul pentru spital era gata de vreo doua saptamani,eu dospeam..
Cu o saptamana inainte am inceput sa am dureri de spate si sa simt presiune deasupra osului pubian,mai ales atunci cand ma ridicam.Era destul de neplacut-dar le-am pus pe seama inaintarii sarcinii,am zis ca-i normal pe ultima suta de metri..Rau am facut! Duminica-24 Februarie-am calcat tot ce mi-a picat in mana,5 ore-am calcatFaceam pauze de cateva minute din cauza durerilor de spate,dar nu m-am lasat pana nu am terminat! Luni am hotarat sa sun medicul,sa merg sa ma vada totusi,desi presimteam ca o sa faca misto de mine,ca m-a luat frica-pe mine,curajoasa lu' peste,aia care se batea cu pumnul in piept ca nu-i e frica de nascare,bla,bla,bla..Am sunat,m-a chemat sa ma vada,cat am asteptat radeam cu Dan..sau..de Dan Chiar ii ziceam ca ce-ar fi sa ies si sa-i spun ca trebuie sa mergem la spital Ha,ha-adevar graiam!!
A venit si randul meu,doctorita m-a luat la misto,m-a suit pe masa..si !! Eu..zambitoare-ce,pierd dopul?!
-Nu-te dilati,ce dop,e dus demult!! Recunosc,eu-viteaza lu' peste-ca m-a strafulgerat putin vestea,dar mi-am revenit la fel de repede..Tensiunea era si ea in urcare,am plecat de la cabinet cu ea 160/90mmHg.,iar la spital era 180/100mmHg. Mi-a dat un flacon cu sulfat de Magneziu,ca nu se gasea in farmacii,atispastice,etc.si m-a trimis la spital,mi-a zis ca vrea sa-l mai tinem pe bebe macar o saptamana,doua-la caldurica.Mi-a prescris si doua doze de dexametazona,just in case..Eram calma si distrata,intr-un fel..Parca nu mi se intampla mie Am iesit din cabinet si i-am zis lui Dan ca trebuie sa-mi iau bagajul si sa mergem la spital-pe asta l-a bufnit rasul Doctorita se uita la el si-i confirma-a inghetat omu'!!Mai..o luase razna,nici nu-i mai intelegeam intrebarile,am condus eu pana acasa,nici nu am mai urcat,mi-a luat el geanta,intre timp eu dadeam telefoane,mi-am luat o sticla de apa si..la spital,direct. Acolo ma astepta rezidentul D-nei Dr.,un medic tanar,amabil,nu-mi face control-ca asa primise ordin,ma perfuzeaza,la aproximativ o ora nu ma mai durea nimic,eram asa de fericita..Stateam de vorba cu socrela si colega mea de servici,ele erau de garda in noaptea aia,au vorbit cu medicul de garda si au venit sa stea cu mineDupa atatea lichide introduse subit in corp,cu burta la gura,evident ca-mi urlau necesitatile..Imi iau stativele cu perfuziile dupa mine,pe socrela si..usor spre toaleta..Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca sangeram..Mi s-a facut putina frica,m-am intors in pat,i-am zis si medicului,a venit si a monitorizat bebele si a zis ca-i din cauza controlului-probabil,ca nu mai umbla pe-acolo si sa stau linistita..Era 12 noaptea,ajunsesem la 19.00 acolo..Am mai stat putin de vorba,pe Dan l-am trimis acasa,deja ma luase oboseala,dureri nu mai erau-uitasem cum e viata fara nicio durere si-am zis sa ma culc. Ahh..Nu cred ca au trecut 5 minute,ca am simtit un poc si apoi ceva cald care ma inunda.Am facut niste ochi mari,socrela a sarit ca arsa..ii spun ca mi s-au rupt membranele si ca-s uda toata..si ca gata-asta a fost,sa-mi faca galerie ca nasc Si ea si Ionela(colega) intasera in panica,nu le venea sa creada,ma intrebau daca sunt sigura Le-am zis sa ridice cearsaful sa se convinga Recunosc-atunci chiar a inceput sa-mi fie fricaEra 1 fix!!Ciuadata viata asta! Am chemat medicul,a constat,m-a mutat la sala de travaliu,m-a sfatuit sa o sun pe doctorita mea,am refuzat,l-am intrebat daca nasc pana dimineata..nu intelegeam de ce trebuie sa o sun..Imi doream un travaliu natural si sa-l tin cat de mult s-o putea,pe bebe-ca stiam eu ca nu-i chiar asa o grozavie daca se rup membranele,ca mai pot sta o zi,macar..Nu va mai spun,ca-s aiureli..De fapt nu-s aiureli,insa la noi in Romania-asa sunt privite..Pe Dan l-am convins sa stea acasa,Socrela si Ionela au mers inapoi la servici,iar eu am ramas singura cu bebe,doar noi doi..Nu am putut dormi noaptea aia,l-am alintat pe sufletel,i-am spus sa fie puternic si curajos,ca totul va fi bine,am plans la fiecare contractie mai dureroasa-ma gandeam ca..poate nici lui nu-i e usor,m-am rugat la bunul Dumnezeu sa aiba grija de puiul meu,sa vina sanatos pe lume si..usor.. Din doua in doua ore veneau asistentele pentru monitorizare,eram singura in sala de travaliu-pentru gravide cu membranele rupte-asa scria pe usa..Au fost foarte dragute,m-au ajutat sa-mi schimb tampoanele-curgea mereu lichid,am mai stat de vorba,m-au mai sfatuit..Cred ca a fost cea mai grea si lunga noapte din viata mea..Salonul meu era lipit de salonul nou-nascutilor cu probleme-toata noaptea i-am auzit plangand-era sfasietor plansul lor Va dati seama ce bine imi facea..imi venea sa merg sa-i alint,ma gandeam la puiul meu,ma rugam sa nu ajunga si el acolo S-a facut dimineata,la 6 mi s-a facut si adoua doza de dexa,a venit rezidentul si mi-a verificat colul-dilatatie 2cm.,contractii usoare,suportabile,neregulate. La 8 a venit si doctorita mea,m-a certat ca nu am sunat-o,l-a certat si pe rezident,m-a suit pe masa,a zis ca nasc in ziua aia,dilatatie 2 cm.,a rupt bine membranele-daca pana atunci cursese..sa te tii ce-a fost dupa.. Mi-au pus perfuzia cu oxitocina,mi-au facut vitamine si nu mai stiu ce,si-au inceput contractiile,nene!! Au fost ultimele mele clipe lucide..A venit si Dan,m-a mangaiat,m-a pupat,dar nu ma puteam baza pe el-era palid si speriat,avea mainile reci si umede-a venit si soacra-mea si Ionela,si mama,dar numai Ionela a stat cu mine(asa am vrut eu).M-a ajutat enorm,sa-i dea Dumnezeu sanatate si maini sanatoase-ca dupa ce tratament au primit de la mine..I-am strans manutele la fiecare contractie,iar cand contractiile au devenit continue..cred ca i le-am rupt!
Dupa injectia cu atropina(facuta in burta,deasupra osului pubian) contractiile au devenit insuportabile.Nu mai eram om!Tin minte ca mi-am pierdut controlul,demnitatea,nu mai stiam sa respir cum trebuie,nu mai exista pauza intre contractii..Nu stiu cum am ajuns in sala de nastere,pt.control,stiu doar ca gemeam,murmuram..Cand a venit doctorita si m-a vazut cum arat a zis ca asta e,trebuie sa facem ceva ca nu se mai poate asa! Urlam(da,urlam) de ora si jumatate,cat fusese ea intr-o cezariana,imploram sa ma ajute cineva..cumva.. Aveam dilatatie 7,dr.ma apasa cu o mana pe burta,iar cu cealalta incerca sa dilate colul,m-a pus sa imping..dar nu mai stiam de mine..Era atat de blanda,ma incuraja..dar nu mai puteam,eram in pragul lesinului.Stiu ca am avut puterea sa ridic privirea si sa ma uit in ochii ei;i-am spus ca nu mai pot si a zis-gata-mergem in sala M-au dus pe brate pana in salon,stateam ghemuita si gemeam,simteam cum imi curg lacrimi fierbinti pe obraji,burta era tare,mai ca vedeam pozitia sufletelului Ii sopteam ca am scapat,ca o sa fie bine,ca ne vom intalni in curand Asteptam sa se elibereze sala,pt.ca intrase o urgenta.La ultima monitorizare,asistenta a chemat-o pe dr. si tin minte ca m-au luat pe sus pana in sala de operatie..Nu stiam ce se intampla,le ziceau ca nu-i nimic,dar ce le apucase graba asta,asa..deodata?!Nu mai rationam..gemeam..Stiu cum curgea lichidul amniotic,cum lasam dare in urma mea..nu mai aveam nici tampon..nimic..Femeia care era pe masa atunci cand m-au dus pe mine in sala,au mutat-o pe o targa,la doi metri de mine,invelita int-o patura M-au suit pe masa,am semnat acordul,am luat pozitia pentru anestezie(rahianestezie),dar tremuram deja,contractiile nu ma slabeau o clipa,lichidul curgea-facusem balta jos,abia m-au tinut sa o reuseasca(din prima)..M-au intins apoi,mi-au pus masca de oxigen,sonda urinara,eram in Rai!Plangeam! Doctorita vorbea cu anestezista,aceasta o intreba de ce nu mi-a montat peridurala,sa fi nascut normal..Nu mai tin minte-mi s-a taiat filmul,Ionela ma mangaia pe frunte si-mi zicea sa nu-mi misc(,) capul,anestezicul era prost..Imi dadea apa si-mi povestea ce se intampla.Mi-am revenit miraculos,dr.mea era socata,anestezista la fel!Imi ziceau ca arat asa de bine la fata,incat nu le vine a crede ca-s eu aia care se suise pe masa in urma cu 5 minute Trebuia sa arat bine pentru puiul meu,nu?!
Puiul meu,pe care l-am vazut in fuga, o secunda cred ca l-am zarit Era in palma doctoritei, cu fata in jos, griulet, cocolosit, plin de vernix si cu pensa atarnand de cordonul ombilical! Era ora 13.00.. Nu plangea..abia dupa cateva minute(zic eu) l-am auzit! Nu mi-a fost frica. Nu stiu de ce, dar nu mi-a fost! Ma simteam bine, simteam ca-i bine puiul meu!! Ionela era cu el, la fel si Dan.Oare ce simtea Dan?!..Asta ma intrebam eu in clipele alea..Oare era fericit? Era!! Mi-a spus mai apoi! A iesit asistenta si i-a spus ca i s-a nascut fiul! Mi-a zis ca i s-au inmuiat picioarele, inima i-a luat-o razna, iar lacrmile ii curgeau..fara sa le poata controla-era tata!! A mers la el, i-a facut poze, l-a atins.. Il invidiez pentru clipele alea.. S-a intors si Ionela,mi-a spus ca e bine puiul-3100g si 48 cm.!!Sufletul mamei-abia asteptam sa-l vad! Au durat mult finisajele,am vorbit cu doctoritele cate-n luna si-n stele,le-am povestit despre batraneii mei de la servici,s-au mai minunat ele putin de starea mea,am intrebat de ce s-a intamplat ce s-a intamplat in travaliu-au zis ca asa a fost sa fie,ca au fost prea puternice durerile si ca nu le-am facut fata, nici eu,nici copilul,care era tahicardic la ultima monitorizare..De-aia m-au suit ei asa repede pe masaDoctorita mea a zis ca daca eram la termen si copilul era bine,nu-mi facea ceza..Il scotea ea cumva..ca aveam dilatatie 7cm.atunci cand a hotarat sa ma taie
Nu mai conteaza acum..
Dupa ce au incheiat broderia, m-a mai tinut vreo 15-20 de minute in preoperator ,mi-a masat burta si..si le-a zis asistentelor sa mi-l aduca pe bebe si pe sot Sotul nu era de gasit insa..fugise sa-mi ia flori!
Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit-un soi de dragoste nemarginita,ma inecam in lacrimi,inima-mi galopa ca nebuna,botzul ala impaturit,alb,pufos,fin,mi-a fost lipit de obraz,de buze.. Il sarutam si-i spuneam ca-l iubesc,sarea targa cu mine si..l-am facut si pe el sa plangaPlangea incet,incet,abia daca il auzeamDoamne cat l-am pupat,l-am luat la pieptul meu si-l pupam!!Doctorita imi masa abdomenul,durea ca naiba..dar ce mai conta?!Eram indragostita nebuneste..si nicio durere nu mai conta! Eram mama!Mama de copil-copilul meu!! Imi venea sa tip de fericire in drum spre reanimare! Nu am dormit o clipa in ziua aia! A venit Dan cu un buchet imens de trandafiri rosii! Nu stiu cat timp ne-am tinut in brate, cat ne-am povestit, cat m-a pupat, cat am vorbit despre sufletel..Eram fericiti-pentru ca eram parinti! A fost greu, inca mai e-si cred ca va mai fi-mult timp de-aici incolo..dar e al naibii de frumos!! Nu vreau sa uit nimic din toate cele intamplate,nici pe cele rele-ele ne desavarsesc-ca oameni,ca parinti!
Eram rebeli si nebuni inainte de Mihai-inca suntem,dar le dozam altfel; pierdeam noptile si inainte-dar fara rost; acum,mancarea are gust, somnul are valoare, iubirea dintre noi doi e altfel,mai intensa, mai nebuna si mai cuminte, in acelasi timp..Sunt femeie! Sunt mama! Sunt..
Sunt indragostita de doi barbati,ce ma fac?!

mihatp spune:

zoze si sufletelul blond, m-ai induiosat!

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

Viata in 3 + La 2X9 luni
Luca creste
Miha scade

Olgutzika spune:

Ela ! Sa va traiasca sufletelul blond si sa fie la fel de vesel si de viteaz ca mami!!!

Olga mamica de Ioana-Sofia, 25 feb 2008

natynic spune:

Asa e precum zici...tare greu dar al naibii de frumos. Si oboselile au sens, mancarea are gust, fericirea are culoare...
Sa-ti traiasca sufletelul blond si sa te bucuri de el o viata!

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
www.onetruemedia.com/shared?p=7f4020c8ca8fe8c9c90c20&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul an al Iuliei...

luny spune:

emotionanta, poveste, mi-au dat lacrimile, Ela...sa-ti traiasca minunea si sa fie sanatos si norocos!!

LUNY, mami de bebe MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

clauclau spune:

Zoze, am citit cu sufletul la gura povestea ta, de cand o asteptam! A fost extraordinar de emotionanta cum de altfel stiam ca o sa fie. Sa va traiasca baietelul, sa fi-ti fericiti o viata intreaga. Mi-au dat si mie lacrimile...

mami de 2 minuni, Razvan si Rebecca.

kitzy spune:

Zoze draga mea, mi s-au inlacrimat ochii, cred ca numa o mama poate simti ceea ce-ai simtit tu, mi-am adus si eu aminte de nasterea mea, da n-a avut nici pe departe atatea peripetii

Poze Diana
Povestea nasterii


Raluca de Diana (24.04.2008)

Clodute spune:

Zoze iti recomand sa mai faci un bebe vei fi indragostita de 3.
Pot sa spun ca am plins si pling si acum....eram o sensibila inainte de Patrick acum sint si mai sensibila si ma vad din ce in ce mai sensibila pling din orice ...dar povestea este superba.
Sa-ti traiasca sufletelul.



Clodute mami de Patrick si
cu Karolina

zozela spune:

Eram precisa Multumim randunici dragi!Multumim din suflet!
Claudia..cred ca o sa-ti urmez sfatul mii!!

anangel_lexi spune:

Zoze, frumoasa si induiosatoare poveste. Ce de peripetii, ce de emotii...si ce final frumos! Sa va traiasca baietelul zdravan, blond si cu ochi albastri, sa va bucure fiecare clipa din viata. Ai dreptate, e greu, foarte greu...dar e nemaipomenit de frumos in acelasi timp!

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute

aliceionescu spune:

Cat de frumos ai povestit tu de Suflet blond, Zoze!!! Si ce frumos ai scris tu in final!!! Tare m-a emotionat povestea voastra! Sa fiti toti trei sanatosi, fericiti si sa gustati in continuare din plin toate momentele vietii!!!