Viata in 3

Mie mi-a prins foarte bine ca inainte de nastere sa citesc povestile altor mamici si bebici m-am hotarat sa impartasesc si povestea mea, poate va fi cuiva de ajutor.

Sigur ca trebuia sa am parte de o nastere de povestit, ca tot ce mi se intampla. Stiu ca ziceam in facultate (copil ce eram!), vremuri de mult apuse, ca prefer ceva neplacut in locul a ceva plictisitor, ca numai asa simti ca traiesti. Dar in atatia ani m-am razgandit, dar nimeni nu i-a spus celui care face jocurile.

Si iata eu care nu mi-am facut gauri in urechi de frica durerii si a acului, cea care lesinam la dentist si in spital daca aveam de mers, cand imi luam sange pentru analize... am ajuns sa nasc: SUTA LA SUTA NATURAL. Fara nici cea mai mica grabire sau ajutor pe travaliu, gata gata sa nasc in salon ca nimeni nu ma lua in seama... coleg de camera SOTUL, care nu prea avea cum sa ma ajute.
Ca sa poata fi evaluata frica asta de tot ce inseamna spital trebuie sa spun ca sunt psiholog, cu ani multi de practica in spate, in mediu dur (penitenciarul) unde am vazut in cei aproape 10 ani destule (plagi taiate, cuie batute te miri unde etc)- cu toate acestea nu am reusit sa scap de ea.

Si iata si povestea:

De la momentul DPN-ului m-am programat mental pentru 7 aprilie, numai din simpatie pentru cifra 7. Asa ca duminica spre luni noaptea, in 7 aprilie, in jur de 1, nu apucasem sa ma culc, incep contractiile (la povesti cu randunicile). Slabe si la 20-30 de minute distanta. Pentru mine, care n-am experimentat multe dureri la viata mea, pareau destul de mari. Din cauza asta si pentru ca eram entuziasmata de faptul ca in scurt timp (gandeam eu) il voi avea in brate pe LUCA, minunea ce-o purtam de mai bine de 9 luni, DPN trecand deja de o saptamana (1 aprilie), nu am reusit sa dorm si am asteptat dimineata sa merg la medic, cronometrand contractiile. Pe dimineata ajunsesem la 15’ intre ele, uneori chiar mai putin.
Incepusem sa pierd dopul de cateva zile. Am mers la clinica, a fost monitorizat bebe si contractiile mele si concluzia a fost ca sunt in pre-travaliu. Ma “jurasem” ca eu n-o sa fiu pacalita de un travaliu fals! Medicul “meu” mi-a zis din start ca nu-s de nascut…m-am prins si eu…prea eram calma si dichisita. Sunt trimisa acasa.
Acasa continua contractiile ajung sa fie la 5’, eu inca mai astept. Sun doctorul pe la ora 19, imi zice sa iau no-spa si sa ma intind, daca nu imi trece sa-l sun pe la ora 21. Ceea ce si fac pentru ca situatia nu fusese schimbata de no-spa. Ma doare rau, sunt dese si tin destul de mult. Ce sa stept mai mult de la un travaliu! Doar speranta ca o sa mi se intample si mie cum citisem in alte povestiri, ca nu ajunsesera bine la spital si au si nascut.
Ajung pe la ora 23 la clinica (particulara) convinsa fiind ca nu mai am mult de asteptat, ca eu trasesem de timp cat am putut acasa sa nu am mult de stat la spital.
De dimineata am fost primita cu trambite si covor rosu, muuuuulte prietene lucrau, ba pe sectie, ba la laboratorul aferent. Am fost “cazata” inca inainte de a dispune medicul. Acum noaptea, trezim doar paznicul, care se uita, imi parea mie, cu maaaare compasiune. Urcam pe sectie. Liniste mare, un tatic de 5 minute isi suna rudele si prietenii cu bucurie abia infranata de ora tarzie, un alt viitor tatic maruntea in asteptarea minunii. Mi-au dat lacrimile de emotia lor. O asteptam pe a mea.
Sunt monitorizata si mi se spune, de catre moasa, ca mi-ar fi fost mai bine acasa, ca mai am mult de asteptat. Am intepenit. Contractiile nu! A fost o noapte lunga, cea mai lunga, cu contractii la 3 minute, apoi la 1, cu pauza de-o rasuflare. Aparatul de monitorizare era “cazat” la mine in camera, constant instalat, dar amplitudinea afisata era foarte slaba. Din ora in ora aflam ca sunt in pre-travaliu.
Durea rau, dar daca era tot pre-travaliu nu puteam sa ma isterizez, nu puteam sa ma plang, zambeam frumos, si cu groaza le asteptam pe cele “adevarate”. Ma gandeam ca daca astea sunt doar de pretravaliu, va fi vai de mine mai incolo. Ca daca acum ma dau cu capu’ de pereti ce voi face la durerile “adevarate”?
Pe la 1 noaptea, ma vazuse un medic, altul decat “al meu”, dar cu aceeasi bunavointa si profesionalism. Bila alba clinicii! Imi spusese ca aveam dilatatie 3. Deci mai e cale ehehe…
Pe la 3 am inceput sa am niste scurgeri (cheaguri de singe). O informez pe moasa, imi spune ca-i normal. Ma pun din nou pe asteptat. De pe la 4 jumate, singura pozitie acceptata e in picioare, strangand cu strasnicie de pat. Am felicitat pe cei care l-au facut de metal.
Jumatatea, mai adoarme, mai se trezeste, uneori, de fapt mai tot timpul, il invidiam. Nu-i era usor, dar… as fi atipit si eu, doar era a doua noapte nedormita!
Era si el “linistit”, pe cat se putea, ca nu eram inca de nascut, ca vazuse el in filme ca atunci cand te apropii de nascut musai e sa-ti injuri partenerul si sa-l balacaresti “pentru ce ti-a facut”. Asa ca dadea si el dupa moasa, ca mai am de dus.
Ma plimbam pe hol, mergeam sa vad copilutii, in speranta ca se va hotara si Luca sa vina la joaca.
De pe la 5 senzatie constanta ca fac pe mine, am stat tot cu picioarele incrucisate, ca nu reuseam nimic la toaleta, decat senzatia.
Si asa se facu ora 7 de dimineata, 9 aprilie. Cu strans din dinti si zambit frumos.
Rabdarea lipsa si durerea prezenta m-au tintuit de geam in asteptarea doctorului. Nu mi-a trecut nici un moment prin cap ca l-as putea suna. Ma gandeam, ca n-are sens sa-i fac si lui o noapte alba, trebuie sa fie odihnit pe cand voi fi de nascut! Il asteptam sa ma impun, gandeam eu, sa-mi faca cezariana, ca nu mai puteam. El nu fusese de acord cu ea, ca nu erau semne de necesitate. Eu iar nu fusesem de acord cu ea…mai mult de frica ideii de operatie. Dar asa nu se mai putea!!! (Ma amuz acum gandindu-ma) Dan, sotul, isi pierduse si el rabdarea si bodoganea in barba ca “nastere naturala ti-a trebuit, cand nu esti in stare sa-ti pui cercei in urechi”. Hai ca a avut dreptul si el la o iesire. Ca oricum avea dreptate.
Pe la 8 il trimit la moasa sa-i spuna sa vina sa-mi faca ceva, ca nu mai pot. Vine fara moasa, cu un mesaj: asa e travaliul, trebuie sa rabd. Dupa alte 15 minute il trimit din nou la moasa si-i spun ca nu cumva sa se intoarca fara ea. Pe la 8,30, vine alta moasa, cea de zi, se facuse schimbul, care ma povesteste un pic, si hotaraste sa ma plimbe, sa-mi mai treaca din timp si ma invita in sala de nasteri sa ma “vada”. Ma pornesc, trag picioare dupa mine, ma opresc din cand in cand pe contractii si ma tin de pereti…erau dese rau. Dar plimb tot holul si ajung la sala. Ma urc frumos pe scaun, ca tot sunt la inceput de travaliu, pot sa le fac eu toate astea singurica.
Si acum…cred ca asta a fost cel mai frumos moment, poate e egoism, dar se prea poate ca asta sa fi fost mai frumos moment decat nasterea: la examinare primesc un 10, dilatatie 10. Fara calciu, fara oxitocina, fara nimic, chiar fara clisma.

De acolo, nici oboseala, nici dureri, nici nimic. Euforie in toata regula. Agitatie, moasa suna medicul, pregateste instrumentarul, imi spune sa imping. Era ora 9. La 9 si 5 era si medicul prezent…cred ca s-a teleportat, iar la 9 si 15 Luca era in bratele mele.
Membranele s-au rupt la nastere, 3 contractii a cate 3 impinsuri, ceva vene sparte pe la ochi, o taietura mica, cusatura, si eu cu diaree verbala. Un medic bombanind ca n-a fost chemat la timp sa-mi fie de ajutor si eu fericita.

Cel mai emotionant moment…pe langa intalnirea cu Luca…sotul meu plangand de bucurie, de usurare. Cred ca atunci am vazut dimensiunea reala a iubirii lui. M-am simtit cea mai iubita persoana din lume. Cred ca atunci s-a pus ultima chinga a relatiei noastre, atunci a devenit intreaga.
Am stat sub observatie timpul necesar, apoi am fost mutata in camera. Nu dati cu pietre… dar m-am recompensat cu o…tigara. A fost cel mai mare efort din viata mea, cea mai mare realizare. E drept ca am tras vreo 2 fumuri si n-am mai vrut, c-am ametit.


M-am programat mental pentru 7 aprilie… dar am omis sa specific si momentul nasterii, si se facu 9.

Concluzie…viata mea a devenit COMPLETA, nimic nu-mi mai pare de nerealizat…mi-am impins limita, am dat viata, iar Luca e minunea noastra.

Si dupa cum spune monitorizarea contractiilor din acea noapte...as fi un fantastic client al detectorului de minciuni!

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

lunita 5
Luca creste
Miha scade

ada29 spune:

Miha,felicitari pentru viata voastra COMPLETA!

Si ai dreptate,Luca e o MINUNE de copil!

Sa fiti sanatosi si fericiti toata viata.



Ada

Hakimela spune:

Felicitari, Miha! Sa-ti traiasca si feciorul, si barbatul. Acum iti pui cercei, nu? Aaaaaaaaa! Si ai grija ce le spui clientilor-pacientilor tai despre programarea mentala. Mai esti la fel de convinsa?

Lemoni spune:

felicitari mamico!

mihatp spune:

Ada, Hakimela si Lemoni
va multumesc mult de aprecieri si de urari, le intorc inzecit!

Hakimela, sunt mai convinsa ca oricand, atat doar ca trebuie sa mai "lucrez" la termene!

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

lunita 5
Luca creste
Miha scade

clauclau spune:

Miha, te felicit si aici! Minunata povestea vostra despre viata in 3! Ai povestit extraordinar de frumos, desi au fost momente grele atunci! Acum astept povestea cu viata in 4, nu?

POZE

POVESTEA NASTERII

mamica fericita de Razvanel ( 11.01.2002 ) si de Rebecca ( 25.02.2008 )!

mihatp spune:

randunica Clau, vine si al 4-lea...peste vreo 2 ani

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

lunita 5
Luca creste
Miha scade

AnnaBaby spune:

Miha sa-ti traiasca flacaul, sa fie sanatos si sa va lumineze viata in trei!

Anna de Ioana Maria
printesa noastra povestea nasterii
www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love
jos kg!!!

ursuleata spune:

Miha,. sa fiti sanatosi si fericiti toata viata



tiker
Mami de ursulet

nicol_conte spune:

Miha sa va traiasca Luca si sa fie sanatos! Si eu am nascut de 2 ori 100%natural (asa repede am nascut ca nu am avut timp de altceva) si ma simt mandra de mine-sunt tare!

Mami de Antonia(23apr2008) si Alexia(24aug2005)

mihatp spune:

randunici, multe invatam despre noi in toata viata!
si cred ca pentru femeie, nasterea este o experienta care aduce foarte multe informatii despre sine. si e foarte bine cand ceea ce afli ti-e pe plac.

sa ne fie sanatosi!


Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

Viata in 3 + la 7 luni
Luca creste
Miha scade