Durerea unei pierderi de sarcina (80)

simonia spune:

Liana 30, felicitari si sa te bucuri in fiecare zi de bebelusul tau

happymum spune:

felicitari liana si de la mine. sa fiti sanatoase si fericite toata viata.
felicitariiiiiiii.......



Alex, hai la mama! Cand sa vie... ? Repede sa vie...
www.feminitate.org/" target="_blank">A fi femeie------Amintirea cea mai draga mie------Poze noi cu maruta mea
Cate putin pentru Casa Domnului: sa ajutam biserica Sf. Atanasie Patelarie

danangie spune:

Buna fetelor,ce mai faceti? Sper ca sunteti bine. Multa sanatate va doresc.

---

DANA si ALESSIO , 07.06.2008 si speram, samburica din burtica
S-a mai nascut o stea: ALESSIO MICHELE!

---

.....Il sorriso innocente di un bimbo č l'espressione piů viva dell'amore....

ellenii spune:

Danangie, ti-am citit povestea nasterii. Nici nu stii cat de mult m-a impresionat si in acelasi timp mi-a dat si mie speranta. Sper sa imi gasesc si eu linistea si sa pot face un pas inainte. Imi e tare greu. Deja a trecut un an de cand am ramas insarcinata. Poate si de asta durerea e mai vie ca oricand. Eu speram sa raman repede dupa ce am pierdut sarcina, dar corpul meu se pare ca nu e pregatit. Cine stie. Cert e ca de vreo saptamana plang zilnic si nu reusesc sa las in urma ce s-a intamplat. Nu mai simt furie, doar durere si o tristete parca nesfarsita.
Dar in acelasi timp stiu ca imi voi gasi resursele si voi reusi sa ma detasez. Si mai stiu ca doar atunci voi fi pregatita pentru ceva nou in viata mea, care e atat de pustie acum. Sper sa ma ridic, ca de fiecare data cum am facut pana acum si mai sper ca Dumnezeu imi va asculta rugile, pentru ca am mare nevoie de EL.

www.inimacopiilor.ro/campanie/campanie.php" target="_blank">INIMA COPIILOR
May be Baby
www.fertilityfriend.com/ticker/23c059/ttc.png" target="_blank">fertility ticker

laurraa spune:

Buna dragele mele;

am venit a va pup si sa va dau o imbratisare si o incurajare

iIn 2007 pierdeam o sarcina fara embrion la 2 luni jumatate, in 2008, pe 24 mai (fix acum un an) mi se provoca nasterea la o sarcina de 21 de saptamani iar anul acesta pe 17 mai am NASCUT-O pe printesa si aerul nostru Maya Teodora;

a fost o sarcina dusa foarte atent si plina de temeri; o sa revin cu povesteri caci trebuie sa vedeti ca se poate (si Liana a reusit si multe fete de aici)

nu m-am lasat o clipa din lupta si anul trecut la nici 4 luni de la provocarea nasterii am ramas insarcinata cu Maya.

va pup si va imbratisez cu drag


mami fericita de Maya Teodora binecuvantarea si minunea noastra
Maicuta Domnului si Sf. Stelian ne vegheaza
Maya Teodora *** burticutza ***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09

criss_85 spune:

Lauraa, ai o minune de copil! Sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa!
Uite asa mi-ai facut seara mai frumoasa cu asemenea vesti si am mai prins un strop de curaj.
Sa fiti fericiti si sa va bucurati de micuta comoara fiindca meritati din plin!

laurraa spune:

Poveste cu final fericit…….

Anul 2007 – in ianuarie bucuria unui test de sarcina pozitiv a rasunat printre toti prietenii si toate rudele; nu prea stiam eu ce inseamna cu totul, nu aveam dr, nu cunosteam riscuri, etc; am mers la ginecolog, ni s-a confirmat sarcina si urma sa asteptam, dar la 2 luni jumatate s-a declansat hemoragia…..sarcina fara embrion; am plans dar am spus ca mergem mai departe.
Anul 2008- acelasi ianuarie; din nou insarcinata; inainte de craciun ramasesem; ma uitam cu teama de fiecare data sa nu apara vreo sangerare, ne-am ales un dr bun si am mers inainte; Dar uitasem sa nu muncesc.Plecam dimineata la 7 si veneam seara la 8. Am trecut de hopul de 12 saptamani, uof ce greu fusese.Inainte de Paste am fost la dr la 17 saptamani, totul este ok, ne vedem peste o luna.Am plecat la parinti insa cand am ajuns am avut niste dureri groaznice.Muncisem in ziua aceea, 270 de km pe drum, oboseala; in inconstienta mea nu am sunat dr am zis ca e normal. Totul trecea frumos, dar pe la 20 de saptamani simteam eu ca parca burta mea se tragea nu se forma.A urmat controlul de 21 saptamani.Bebe era intr-un colt al ecranului, dr ne zicea „acest bebe a miscat? E oprit din evolutie”, sotul disperat punea mana peste ecograf pe burta sa-i arate drului ca la el misca, groaznic………Mi s-a provocat nasterea, travaliu scurt dar dureros, insa inima…..uof doamne, ce inima…..sa iesi din spital fara bratara, fara bucurii, fara bebe doar cu o durere nesfarsita in inima.
L-am certat pe Dzeu, 3 zile m-am spalat cu propriile lacrimi, tipam de durere, am plans pana cand gatul nu mi-a mai facut fata……..nu intelegeam DE CE
Drul imi zicea sa astept un an, iar eu imi spuneam „un an????????? E nebun? Mor in propria nebunie” Am uterul puternic vascularizat, progesteron mic, prolactina mare, etc etc, deci neaprat un an sa asteptam. De la asa zisa ura fata de Dumnezeu, mi-am adunat fortele, am cerut iertare si am zis ca trebuie sa merg inainte.TREBUIE!
Mi-am gasit refugiul in manatiri, rugaciuni peste rugaciuni, la manastirea Rasca, desi eram in perioada de menstruatie (care era ultime de altfel), in pridvor este o cruce mare cu Isus rastignit, m-am aruncat la propriu la picioarele lui si am lans….doamne ce am mai plans si L-am rugat sa-mi aline inima cu un prunc sanatos, apoi la Caraiman, la Copacul Sfant, am implorat-O pe Maicuta sa ma auda…..Nu sunt demna de rasplata, sunt o pacatoasa, dar asa m-am alinat eu.Si imediat dupa asta am avut un test pozitiv……doamne cat am mai plans cand am vazut cele 2 liniute.Mi-era teama sa mai sper, dar eram sigura ca de data asta Dzeu mi-a dat minunea.Am facut calcule……trebuia sa nasc in Mai, luna in care am pierdut ingerasul…..Cu Dumnezeu inainte am zis sa mergem….
De la 9 saptamani am renuntat la serviciu si la orice alta activitate; am jucat totul pe o carte; analize peste analize, tratamente, rugaciuni, saptamanal stresam dr-ul…..a trecut o saptamana, doua, 12, 17, hopul de 21…..deja aveam sperante mari.Burtica imi crestea, totul era in parametri normali iar la 24 de saptamani am renuntat de tot la tratament. Mergea prea bine.Imi ziceam in gand:”Maicuta Domnului mi-a dat aceasta sarcina, Ea are grija de ea”
Fiecare saptamana avea stresul de a misca bebe, de a fi bine; nu va pot spune cat de indesat am simtit cele 39 de saptamani si cat de lungi mi s-au parut.
Am intrat in luna Mai……2009….uau….mai aveam un pic si nasteam.Nu-mi venea a crede.Aveam incredere atat de mare in Dzeu incat de la 24 de saptamani nu-mi mai facusem cine stie ce analize decat cele normale.
La una din ultimele vizite imi fizeaza nasterea: 17 Mai…..am iesit plangand din cabinet parca nevenindu-mi a crede ca am ajuns acest prag.Nu trebuie sa omit faptul ca timp de 39 de saptamani voi fetele de pe acest forum m-ati ajutat enorm, enorm fara sa va dati seama…..
Ziua de 16 Mai…doamne, atat de vie……eram agitata atat eu cat si Radu, nu stiam ce sa ne spunem.Noaptea nu stiu cum de am dormit.
Duminica, 17 Mai, toti prietenii de dimineata devreme a spital; unii chiar e la 7 odata cu mine…..m-am dus m-am schimbat, am urcat si asteptam; dr venea si el din 10 in 10 min la mine zicandu-mi ca a intervenit o cezariana de urgenta si intram pe la 9.30; Doaaamne cat imi batea inima.Il simteam di pe dr cu emotii, pe toti de langa mine.Mama era saraca in alta lume…..nu stia ce e cu ea.
A venit anestezista, apoi o doamna cu o masca:”doamna Carstea? Poftiti in sala de operatii”.Am pupat-o pe mama si am plecat….Sala de operatii: atat e mare si ciudata.Ma intind pe masa, vad dr si echipa lui, asistenta imi pune ceva in vena…..imi pune sonda si o panza mare alba.La capul meu vie anestezista si ii zic:”nu pot respira”, iar ea imi pune o masca, eu in continuare:”nu pot respira” imi da drumul la aer mult mai puternic si ultimele cuvinte au fost :”acum puteti respira mai bine?”….si gaataaaaaa….asta a fost
Cand m-am trezit parca mergeam pe un hol si am auzit la urechi :”Felicitari” nici nu stiam de unde vine urarea, de ce cum……Am inceput usor sa aud vocile din jurul meu insa nu puteam respira deloc…..sacul acela pus pe burtica ma durea ingrozitor…..nu puteam trage deloc aer in piept, mama si Radu erau langa mine si nu ziceam decat atat:”cum e fata? Eu nu pot respira…fata fata fata am repetat de mii de ori” Apoi am lesinat…..multi oameni in jurul meu, tuburi in nas, ajutata sa respir, calmante peste calmante si eu intre somn si realitate ziceam sa ma scape Dumnezeu din asta ca mai traiesc o viata.Mama s-a speriat si a inceput sa planga si Radu la fel si au plecat….nu puteau sa-mi faca nimic decat sa se roage sa-mi revin…..Ei si deodata parca puteam trage aer in piept mai bine desi simteam ca trupul mi se rupea de durere.”Ce face fata?”- iubirea vietii mele – Maya Teodora; prima intrebare constienta.”Este bine?” primesc raspunsul.Am trimis de 100 de ori pe Radu la fata sa o pozeze, sa o vad, sa fie sigur ca este bine.
A fost o zi de felicitari, dar de dureri cumplite……Ma durea burta ingrozitor……seara am incercat sa ma ridic din pat….nu am putut decat pana la usa…..plangeam si incercam sa merg caci fata mea nu putea sta fara mine.Am luptat atat sa o am si acum ce fac…stau in alta parte? Drul mi-a explicat ca luni dupa-amiaza daca o sa merg la ea…..
Am reusit sa trec de noaptea de duminica spre luni, iar luni dimineata tinuta de pereti si cu toate transpiratiile am urcat la fata: cand am vazut-o intr-o incapere minuscula doar ea si 2 bebelusi, pe burta si nu putea repira mititca ca se intorsese, laptic pe la gura si plangea, doaaamne, am fugit la propriu la reanimare, am scos sonda, tot si am cerut rezerva sa stau cu fata mea. Nu stiu nici acum de unde am gasit atata putere, Dzeu m-a intarit…..
Am ajuns in rezerva: doaaaamneeee ce frumoasa era.Noroc ca am avut toaleta in rezerva ca nici la baie nu-mi venea sa merg caci nu ma saturam sa o privesc.Prima noapte nu am dormit eloc caci ma uitam ca un nebun la ea: la manute, la gurita, o mangaiam pe capusor, o sautam, doamne nu-mi trebuia nici aer…..
Radu era intr-o fericire totala; ne-a asteptat din maternitate cu un tricou cu pozele noastre pe el de imediat de dupa nastere si inscriptia:”sunt tatic” si un buchet imens de trandafiri albi…..
Sunt cea mai fericita mamica, ii multumesc lui Dzeu si Maicutei Domnului in fiecare zi pentru asa minune, desi am trecut prin multe, nu pot spune decat atat: se merita aorice, dar ABSOLUT orice sacrificiu

Daca ati avut rabdarea sa ma citit, va multumesc si va pup cu drag


mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
Maicuta Domnului si Sf. Stelian ne vegheaza
Maya Teodora *** burticutza ***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09

criss_85 spune:

Lauraa,cum sa nu citesti pana la capat?
Esti un real izvor de optimism din care se pot incarca toate mamicile de ingerasi.Ma bucur f mult pentru voi,ca in sfarsit soarele a rasarit dupa atatea necazuri pe care le-ati indurat.
Micuta Maya sa creasca mare si sanatoasa,sa va umple sufletul de bucurie si viata voastra de acum inainte sa nu mai cunoasca intristare!

Lidia74 spune:

Dragele mele,
Ma bucur enorm ca exista acest forum unde fiecare impartaseste din experienta ei, mai vesela sau mai trista.
Acum 10 zile am pierdut o sarcina de 14 sapt si a fost groaznic. Am sangerat f mult la chiuretaj astfel incat in loc de 15 min m-au tinut o ora in operatie. Inainte de chiuretaj aveam hemoglobina 13 insa dupa am avut-o 5. Inca ma simt ametita si slabita iar psihic sunt la pamant. Imediat cum mi-am revenit din anestezie i-am spus medicului ca nu mai vreau sa fac copii. Sper sa nu fie asa, sper sa imi revin si sa am puterea sa incerc din nou. Nici medicul nu stie exact care a fost cauza: am avut contractii iar apoi, in spital mi s-au rupt membranele. Doctorul spune ca s-ar putea sa fie o infectie (desi la analize nu mi-a iesit decat urea plasma iar medicul spune ca nu e atat de grava aceasta ureea plasma incat sa pierzi o sarcina si ca 40-60% din gravidutze o au si duc sarcina pana la capat). Imi iesise la analize, dupa ce mi s-au rupt membranele, proteina C reactiva marita iar proteina C reactiva indica o infectie in corp.Si pentru ca am sangerat f mult in timpul operatiei, la cateva zile de la chiuretaj doctorul mi-a spus ca trebuie sa intervina din nou sa imi curete uterul intrucat erau multe cheaguri de sange care nu se eliminau din cauza ca uterul meu are forma retroversa.
Simt ca un esec aceasta pierdere de sarcina...o sarcina in care toate analizele iesisera ca la carte...pana cand au inceput contractiile...
Este atat de dureros si fizic si psihic incat cred ca imi va fi f greu sa imi iau inima in dinti si sa incerc sa o iau de la capat.
Va felicit pe voi toate cele care ati avut puterea sa o luati de la inceput...

mcrissa spune:

lidia imi pare rau de sarcina pierduta.acum doare foarte tare, dar in timp durerea va deveni ami suportabila si o vei lua de la capat.eu am pierdut doua sarcini la 14 saptamani, iar acum la 3 luni de la cea dea doua pierdere sunt din nou insarcinatasi il rog pe Dumnezeu sa aiba grija de noi.
acum plangi cat poti, trebuie sa te descarci si vei vedea ca vei gasi puterea sa o aiei de la capat

7+ Minunea din burtica

Puisori

Cristina, mamica de doi ingerasi in ceruri

Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia