Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (29)

Delphinas spune:

multumesc de

poze, Just Me
Infertilitatea este o boala, Bazar pt Mihaita
ambitioasa
www.pulsmedia.ro/index.php?page=event_vote&url=premiilecaroldavila&articleid=67" target="_blank">Votati Organizatia EMMA la premiile "Carol Davila"

caciantoni spune:

Doamne ajuta!

dragutelor.....sinaxarul de ieri (va rog sa ma iertati ca nu l-am postat ieri, dar am fost prinsa cu pomenirea mortilor)

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie21.htm

si acum sinaxarul de azi.....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie22.htm

lauraa - ma bucur ca ne scrii.... multi

caciantoni spune:

„Credinciosii ar putea sa se împartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie“

arhimandritul Teofil P#259;r#259;ian

Una dintre poruncile Bisericii spune sa se împartaseasca credinciosii de patru ori pe an, în cele patru posturi, sau cel putin o data pe an.

Credinciosii ar putea sa se împartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie, daca sunt pregatiti pentru aceasta, dat fiind faptul ca la fiecare Sfanta Liturghie este chemarea: „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va“. Deci e o chemare, un îndemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului ca exista aceasta posibilitate. Preotii trebuie sa-i îndrume pe credinciosi sa se împartaseasca mai des. Bineînteles, împartasirea deasa sau rara depinde si de situatia credinciosului, precum si de binecuvantarea duhovnicului, însa Sfanta Liturghie se face în vederea posibilitatii de a se împartasi credinciosii.

Nu se poate fixa ca trebuie sa se împartaseasca credinciosii la toate Liturghiile, pentru ca aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o împartasire rara nu înseamna neaparat o mai buna pregatire. Credinciosii ar dori sa se împartaseasca de cate ori iau parte la Sfanta Liturghie, dar este necesara pregatirea, cu rugaciunile care se citesc, cu spovedania... Eu nu trag de oameni sa se împartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie sau sa se împartaseasca des, ci trag de oameni sa se spovedeasca des si nu am succes în chestiunea aceasta, ca oamenii tot nu vor sa se spovedeasca des, deci nu vor nici sa se împartaseasca des. Pentru mine este important sa se pregateasca oamenii pentru a se putea împartasi, iar dorinta mea este sa se împartaseasca oricat de des.

caciantoni spune:

„Sfarsitul? cum o vrea Dumnezeu!“

Învatatura evanghelica privind sfarsitul lumii a preocupat intens pe toti crestinii, atat pe cei din veacurile primare, dovada multimea „apocalipselor“ apocrife de atunci, dar si pe cei din vremea noastra. În lumina cuvantului Mantuitorului Hristos, toti Parintii Bisericii au fost deosebit de prudenti în interpretarea profetiilor Domnului despre cele viitoare. Luminati de Duhul Sfant, duhovnicii zilelor noastre insista asupra necesitatii pregatirii sufletesti a tuturor, pentru a întampina cum trebuie atat moartea inevitabila, cat si sfarsitul întregii existente. Pregatirea este esentiala, nu data încetarii dainuirii creatiei în forma actuala. Cuvintele parintilor Teofil Paraian si Arsenie Papacioc întaresc aceasta idee.


Parinte Teofil Paraian, unii duhovnici spun ca sfarsitul lumii este aproape. Care este parerea sfintiei voastre în aceasta privinta?


Dumnezeu stie cand va fi sfarsitul lumii, pentru ca Sfantul Apostol Petru, referindu-se la acest sfarsit, aminteste cuvantul din Psalmi ca „la Dumnezeu o mie de ani este ca ziua de ieri care a trecut, ca o straja de noapte. Nimeni nu stie cand va fi sfarsitul. Degeaba sunt toate framantarile în aceasta chestiune.


„Vor fi si oameni care vor fi la judecata ca si cum n-ar merge la judecata“


Exista în vremea de azi semnele unei apropieri a sfarsitului?


Nu sunt semne speciale ca sa zici s-a întamplat cutare lucru… Sigur, suntem aproape de sfarsit, dar nimeni nu stie cand va veni acesta.


Revenind la problema Judecatii obstesti, ar trebui sa fim preocupati mai mult de judecata particulara a fiecaruia dintre noi decat de cea finala?


Sfarsitul lumii va fi cu judecata pentru oamenii care au trait candva pe pamant. Nu stim cand va veni Judecata de apoi, dar stim ca vom merge la Judecata, de aceea în slujbele noastre zicem: „Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos sa cerem“. Sigur, vom merge la judecata, desi în Sfanta Evanghelie de la Ioan Domnul Hristos zice: „Cine asculta cuvantul Meu si crede în Cel ce m-a trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata“. Deci vor fi si oameni care vor fi la judecata, ca si cum n-ar merge la judecata. Pentru ca daca au trait o viata asa cum vrea Dumnezeu, înseamna ca judecata pe ei nu-i va nelinisti nici înainte de judecata, nici în momentul venirii acesteia.


De ce nu este folosita Apocalipsa în cult


Singura carte din canonul Noului Testament care face referinte majore la sfarsitul lumii este Apocalipsa lui Ioan. De ce nu este folosita aceasta carte în cult?


Chestiunea este simpla. Aceasta scriere a fost privita în trecut cu multa nesiguranta. Acolo sunt lucruri pe care noi nu le putem interpreta, pentru ca nu ne sunt cunoscute. Ceea ce stim este faptul ca Apocalipsa a fost scrisa nu pentru timpurile noastre, ci mai ales pentru vremea cand a trait autorul acestei carti.


În ce ar consta pregatirea crestinului pentru sfarsitul personal în primul rand si în general pentru sfarsitul lumii?


Noi trebuie sa asteptam sfarsitul nostru avand în atentia noastra cuvintele Mantuitorului: „Privegheati si va rugati ca sa nu intrati în ispita“. Domnul Hristos vrea ca noi sa fim gata de sfarsitul care poate veni în orice moment. Si oricand se va întampla, ca va fi în vremea noastra, ca se va petrece dupa noi, trebuie sa putem primi ziua aceea cu seninatatea cuvenita.


Crestinismul este o religie cu viziune eshatologica, cu deschidere spre cele viitoare. Exista în Ortodoxie aceasta tensiune a asteptarii venirii Domnului?


Nu. Pentru ca toate aceste lucruri s-au întamplat în fiecare generatie de oameni. Adica oamenii au asteptat întotdeauna sfarsitul si ei au crezut ca sfarsitul va fi în vremea lor. Or, de atunci au trecut doua mii de ani. Sfarsitul înca n-a venit. Si daca s-ar pune întrebarea cand va fi sfarsitul?, as raspunde ca toate lucrurile raman asa cum se stie, asa cum au fost. Si aceasta o citim în epistola a II-a a Sfantului Apostol Petru în capitolul 3 unde se face aprecierea aceasta ca nu stim cand va fi sfarsitul lumii.


„Gandul la moarte este începutul întelepciunii“ spune Sfantul Vasile cel Mare. Trebuie sa gandim la sfarsitul lumii, sau la sfarsitul propriu?


Eu cred ca trebuie sa gandim nu atat la moarte, ci la viata de dupa moarte.


Semnele sfarsitului


Care sunt semnele sfarsitului lumii? Sunt ele mai evidente în ziua de astazi?


Semnele sfarsitului sunt asa de generale, încat nu poti sa gasesti indicii sigure pentru o anumita vreme. Pentru ca razboaie au fost totdeauna, cutremure au fost mereu, neîntelegeri totdeauna, slabirea credintei totdeauna. Greu poti sa stabilesti un semn anume pentru a spune: „Da, într-adevar, pentru ca se întampla un anumit lucru, sfarsitul e evident“.


Care ar fi criteriile dupa care se va savarsi judecata oamenilor?


Cele pe care Domnul Hristos le pomeneste în Evanghelia Sfantului Matei. Acolo sta scris ca, la Judecata, Mantuitorul va desparti pe cei buni de cei rai, precum desparte Pastorul oile de capre, si va zice celor de-a dreapta: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti împaratia cea gatita voua de la întemeierea lumii. Ca flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, însetat si Mi-ati dat sa beau, gol am fost si M-ati îmbracat…“. Criteriile judecatii sunt deci faptele credintei.


„Istoria înregistreaza precis evenimentele, dar tu pune-te tu la punct!“


Parinte Arsenie Papacioc, vine sfarsitul lumii?


Cu multa anticipatie se vorbesc lucruri cu elemente inventate. Sfarsitul? cum o vrea Dumnezeu! Noi însa avem obligatia, acesta e lucrul central, sa ne punem la punct în fiecare clipa, sa nu pierdem o clipa din vedere. Adica sa ai un act de prezenta. Eu, ca duhovnic, nu sunt pentru nevointa, sunt pentru o stare de prezenta continua. Ca, „daca se întampla foarte multe în lume... ce facem, parinte?“ Nu poti sa te iei la lupta cu istoria. Istoria înregistreaza precis evenimentele, dar tu pune-te tu la punct! Pentru ca tu esti un microcosmos în care se oglindeste un macrocosmos, o lume întreaga. Sa tinem de Biserica. Pentru ca Biserica este acolo unde este adevarul. Daca numai unul singur tine adevarul, Biserica e întreaga acolo. Nu e o fractiune de Biserica, e întreaga Biserica. Pentru ca Biserica nu poate sa traiasca decat numai si numai în adevar, pe care îl reprezinta Ortodoxia. Daca îl ataci, esti în afara de Biserica si atunci intri în gloata care nu mai are nici o raspundere si, la iad cu voi.


În ce mod trebuie sa priveasca un crestin vremea în care traieste astazi?


Dezobisnuiti-va de ideea ca vremurile noastre ar fi mai deosebite. Nu! Zilele noastre sunt zilele Apostolilor. Întotdeauna au fost greutati si suferinte. Pentru ca mantuirea noastra se savarseste pentru fiecare dintre noi pe cruce, în suferinta.

Exista o discutie actualmente cu 666, cu spaima asta mare ca s-a nascut Antihristul. Si i-am spus unuia: „Vezi-ti, domnule, de treaba ca are si el o viata de om, nu e divinitate…“ Nu trebuie sa dati atentie, dar nici sa fim nepasatori. E vizibil începutul pe plan moral, mai ales, e foarte aproape de 666. Nici o primejdie nu e atat de mare atat timp cat stai în picioare, atat timp cat te închini lui Hristos cu toata inima si smerenia. Acest Antihrist cand va veni, va veni pe un teren pregatit si prin oameni care lucreaza acum. Tu traieste momentul. Cine traieste momentul salveaza trecutul si cucereste viitorul. Si ne va pazi harul lui Dumnezeu si într-o împrejurare grea. Daca trebuie sa ne temem de ceva, asta ar fi viata noastra împatimita. La Judecata te prezinti cu inima ta curata în ce priveste viata lui Hristos.


„Sa vedeti cand se opreste rasuflarea ce importanta e o clipa!“


Cum trebuie sa întampinam sfarsitul propriu?


În viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta.

Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa! Justitia divina e încadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat un cos cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a îngaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu - ne tine o viata întreaga! Daca am gasi cu putinta sa întrebam pe cei de sus: „ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine“.

Nu pierdeti timpul, dragii mei! Astazi vorbim si maine nu stim daca mai suntem. E posibil: o muscatura veninoasa, îti cade o caramida în cap cand nu te-astepti si, pe urma, suntem la dispozitia Stapanului nostru Dumnezeu. Si daca nu vine moartea maine, aveti timp sa castigati haruri deosebite. Asa ca pretuiti foarte mult timpul.

caciantoni spune:

„Noi voim sa ne mantuim dormind“
Avva Dorotei este unul dintre autorii patristici tradus în Filocalia romaneasca în volumul al IX-lea. Acest parinte Dorotei s-a nascut pe la începutul secolului al VI-lea, într-o familie distinsa beneficiind de o educatie temeinica. A intrat în monahism si a petrecut 15 ani în aceeasi manastire în care traiau alti doi monahi vestiti, Varsanufie si Ioan. Dupa ce Ioan a trecut la Domnul, iar Varsanufie s-a închis în chilia sa, refuzand contactul cu exteriorul, avva (parintele) Dorotei a întemeiat o manastire proprie, nu departe de cea pe care o parasise. În calitate de întemeietor al manastirii si staret al ei, a tinut monahilor din obste un numar de „conferinte“ duhovnicesti. În fragmentul ce urmeaza, avva Dorotei va aduce unele lamuriri duhovnicesti cu privire la cauza necazurilor, dar si o perspectiva de sinteza asupra unei probleme care ne framanta pe toti: Judecata de apoi.
Suferind eu de picioare si îmbolnavindu-ma din pricina lor, unii dintre fratii care au venit sa ma cerceteze m-au întrebat sa le spun pricina bolii. Socotesc ca ei urmareau prin aceasta doua lucruri: pe de o parte, sa-mi aduca putina mangaiere în inima mea, pe de alta, sa-mi dea prilej sa le graiesc de folos. Dar fiindca durerea nu-mi îngaduia sa le graiesc ceea ce voiam atunci, trebuie sa ascultati acum despre aceasta. Caci istorisirea necazului este placuta dupa trecerea lui. Pentru ca si pe mare cand se starneste furtuna toti se afla în necaz, dar dupa ce trece furtuna, toti istorisesc cu bucurie cele întamplate unii altora, desfatandu-se cu ele.
Toate-s de la Dumnezeu
Deci bine este, fratii mei, cum mereu va spun, sa punem fiecare lucru pe seama lui Dumnezeu si sa spunem ca fara Dumnezeu nimic nu se întampla, ci fara îndoiala, asa cum stie Dumnezeu ca e bine si de folos, asa îl face, chiar daca lucrul acela are în afara vreo pricina oarecare. De pilda, as putea sa spun ca stomacul meu s-a îngreuiat pentru ca am mancat cu strainii si m-am fortat putin pe mine, pentru a-i multumi pe ei; si asa s-a produs o curgere în piciorul meu si de aceea mi s-a pus în lucrare reumatismul. Dar as putea da si alte pricini. Caci nu-mi vor lipsi, daca voiesc.
Dar cea mai sigura si folositoare este mai degraba aceasta, ca asa a stiut si Dumnezeu ca e de folos sufletului meu si de aceea s-a întamplat. Caci nu e nimic din cele ce face Dumnezeu care sa nu fie bun, ci toate sunt foarte bune. Deci nimeni nu trebuie sa se întristeze pentru cea ce se întampla. Ci toate, cum am spus, sa le puna pe seama purtarii de grija a lui Dumnezeu si sa se odihneasca în acest gand.
De ce „sufletul meu doreste moartea“?
Dar sunt unii care se îngreuiaza de necazurile ce li se întampla, ca sunt în stare sa renunte si la viata si ar muri cu placere ca sa scape. Dar aceasta o patimeste cineva din lipsa de curaj si din multa nestiinta, necunoscand înfricosatoarea stramtorare ce urmeaza dupa iesirea sufletului din trup.
E o mare iubire de oameni a lui Dumnezeu, fratilor, a fi noi în lumea aceasta. Dar noi, necunoscand cele de dincolo, socotim grele cele de aici. Si nu este asa. Nu stiti ce se zice în Gherontic? Un frate foarte lucrator a spus catre un batran: „Sufletul meu doreste moartea“. Si-i spuse lui batranul: „O doreste pentru ca vrea sa fuga de necaz si nu stie ca necazul viitor e cu mult mai rau decat cel de aici“. Iar altul, la fel, a întrebat un batran: „De ce ma întristez din trandavie, stand în chilia mea?“Si-i zise batranul: „Pentru ca înca n-ai vazut nici odihna nadajduita, nici chinurile ce vor fi. Caci daca ai vedea acestea întocmai cum sunt, chiar de ar geme chilia ta de viermi, ca sa te scufunzi în ei pana la gat, ai rabda fara sa te întristezi“.
Cum ne putem face o imagine despre iad
Dar noi voim sa ne mantuim dormind, si de aceea ne descurajam în necazuri, cand ar trebui mai degraba sa-i multumim lui Dumnezeu ca suntem învredniciti de El sa fim necajiti aici, ca sa aflam acolo odihna.
A spus si Evagrie Ponticul ca cel ce se roaga sa-i vina iesirea mai repede se aseamana unui om care se roaga de lemnar sa strice patul celui bolnav. Caci prin trupul acesta sufletul e distrat, uita putin de patimi si e mangaiat de ele: mananca, bea, doarme, se întretine cu altii, vietuieste cu cei iubiti. Dar cand iese din trup, sufletul ramane singur cu patimile lui si deci e si chinuit pururi de ele, îndeletnicindu-se numai cu ele si arzand sub tulburarea lor si fiind sfartecat de ele, încat nici nu-si mai poate aduce aminte de Dumnezeu. Iar amintirea de Dumnezeu mangaie sufletul, cum se spune si în psalmi: „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit“ (Ps. 76, 4). Dar patimile nu-i îngaduie nici macar aceasta.
Voiti sa aflati printr-o pilda ce este ceea ce spun? Sa vina careva dintre voi sa-l închid într-o chilie întunecoasa, sa nu manance, sa nu bea, sa nu doarma, sa nu se întalneasca cu nimeni, sa nu cante psalmi, sa nu se roage, nici sa-si aminteasca deloc de Dumnezeu numai trei zile. Si va afla ce fac patimile cu el. Si aceasta cat este înca aici. Cu cat mai mult nu se va întampla aceasta dupa iesirea sufletului din trup si dupa ce se va preda lor (patimilor), si va fi singur cu ele?
Exteriorizarea iadului interior
Deci puteti întelege din cele de aici ce va avea sa patimeasca nenorocitul din partea lor si ce necazuri va avea acolo. Caci cand se arde cineva, nu stie ce este ceea ce-l arde; ce foc si ce slemne îi pricinuiesc arderea aceasta. Dar, daca are cineva în trup un amestec de sucuri amare, nu-l arde însusi acest amestec rau (n.r. arsuri gastrice) si nu-l tulbura pe el totdeauna, si nu-i necajeste viata?
Asa este si cu sufletul patimas. Nenorocitul e chinuit totdeauna de relele deprinderi din ele, avand pururi amara amintire si dureroasa îndeletnicire cu patimile care-l ard si înfierbanta pururi. Si pe langa acestea, cine poate, fratilor, sa descrie locurile cele înfricosatoare, trupurile acelea chinuite ce slujesc spre o astfel de suferinta a sufletului, fara sa se strice, apoi focul acela negrait, întunericul, puterile acelea napraznice, pedepsitoare, si celelalte mii de mijloace chinuitoare cate s-au descris în chip felurit în dumnezeiestile Scripturi, toate pe masura relei faptuiri a sufletelor si a relelor lor amintiri?
Concurenta duhovniceasca
Precum sfintii primesc anumite locuri luminoase si o bucurie îngereasca pe masura bunei lor faptuiri, asa si pacatosii primesc locuri întunecate, încetosate, pline de frica si de spaima, precum spun sfintii. Caci ce este mai înfricosator si mai jalnic decat acele locuri în care sunt trimisi dracii? Si ce este mai amarnic decat chinul la care sunt osanditi? Dar si pacatosii se chinuiesc cu dracii însisi. Precum zice: „Duceti-va de la Mine în focul cel vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui“ (Matei 25, 41).
Dar ceea ce e mai înfricosator e ceea ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „Chiar daca n-ar curge un rau de foc si chiar daca n-ar sta de fata îngerii înfricosatori, simplul fapt ca unii dintre oameni sunt chemati la slava si cinste, iar altii departati cu necinste, ca sa nu vada slava lui Dumnezeu, oare n-ar fi mai amar decat orice gheena chinul rusinii si al necinstirii aceleia si durerea de la astfel de bunatati?“
Ce amintiri vom duce cu noi?
Caci atunci însasi mustrarea constiintei si amintirea celor savarsite, cum am spus mai sus, vor fi mai rele decat zeci de mii de pedepse negraite. Fiindca sufletele îsi vor aduce aminte de toate cele de aici, cum zic parintii: de cuvinte, de fapte, de ganduri si nu vor putea uita de nici una din acestea. Caci ceea ce se zice în psalm: „În ziua aceea vor pieri toate gandurile lor“ (Ps. 145, 4), se zice de cele cu privire la bunurile lumii acesteia. Acestea pier odata cu iesirea sufletului din trup si de nimic din acestea nu-si mai aduce aminte sau nu se mai îngrijeste. Iar cele ce le-a facut potrivit virtutii sau patimii si le aminteste, si nimic din ele nu se pierde. Dar si de va fi folosit cuiva sau va fi fost folositor cuiva îsi va aminti pururi, ca si cel caruia i-a folosit el sau de cel ce i-a fost folositor lui. La fel, îsi aduce pururi aminte de a fost vatamat de cineva sau de a vatamat pe cineva: si de cel ce a fost vatamat de el, si de cel ce a fost vatamat de el. Nimic, precum am zis, din cele ce a facut în lumea aceasta nu pierde sufletul, ci de toate îsi aminteste dupa ce iese din trup, ba chiar mai limpede, mai vadit, ca unul ce s-a izbavit de trupul acesta pamantesc.
De aceea, mereu va spun: Sarguiti-va sa îngrijiti ganduri bune, ca pe ele sa le aflati acolo. Caci cu ceea ce are cineva aici, cu aceea iese de aici si aceea va avea acolo. Sa ne îngrijim, sa ne izbavim de o astfel de stramtorare, fratilor! Sa ne sarguim, si Dumnezeu va face mila cu noi. Caci El este, cum se zice în psalmi: „Nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare, departe“ (Psalm 30, 7). Cei de la marginea pamantului sunt cei din cea mai de pe urma rautate; iar cei de pe mare, departe, sunt cei din ultima necunostinta. Si totusi Hristos este nadejdea acestora.

laurraa spune:

Doamne ajuta si sa te binecuvanteze Dumnezeu si pe tine cu un prunc sanatos

26 + minune de Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza!
binecuvantarea si minunea noastra
www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm" target="_blank"> Sf. Stelian ne vegheaza si El
just "us" si burticutza

laurraa spune:

Multumesc din suflet. Cu siguranta va voi povesti ajutorul divin pe care eu il primesc zi de zi.Sa te asculte Maicuta Domnului si pe tine si sa-ti indeplineasca toata dorintele

26 + minune de Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza!
binecuvantarea si minunea noastra
www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm" target="_blank"> Sf. Stelian ne vegheaza si El
just "us" si burticutza

laurraa spune:

Multumesc mult dragutza pentru explicatii. Eu merg saptamanal la doctor, desi pare deplasat, si desi luni am programare la 18.15 aseara la 10 m-am dus la spital sa vad daca e bine.
O perioada mi-a fost rau si nu am mancat si scazuse in greutate, dar de sambata trecuta cand avea 691 de grame aseara avea 1000 si un pic.Doamne cat i-am multumit Maicutii in gand. A crescut fff bine.
Din contra, mie mi se pare ca am burtica prea mare, dar sarcina aceasta a venit la 3 luni si un pic de la cealalta si nu apucase uterul sa se retraga si acesta ar fi motivul.
Cred ca este mai lenesa, oricum luni merg la dr care e innebunit de mine saracu dar ii si multumesc lui Dzeu ca mi l-as scos in cale ca este un dr extraordinar, sa imi masoare si sa imi zica pe indelete tot.
E dr de la Cuza Voda, seful clinicii de chirurgie, are experienta si cel mai important: este si om; mereu ma asculta, il sun oricand si oriunde, merg la el oricand, vb la telefon orice, este extraordinar.

Daca o sa vrei amanunta iti dau PM.

Pupici si multumesc inca o data pentru sustinere.

De multe ori ma gandeam ca as face o petrece mare mare cu toate fetele de aici dupa ce nasc sa le multumesc la toate pentru incurajari si suport.

26 + minune de Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza!
binecuvantarea si minunea noastra
www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm" target="_blank"> Sf. Stelian ne vegheaza si El
just "us" si burticutza

laurraa spune:

intotdeauna prompta si atat de dragutza. Multumim si noi pentru toate informatiile

26 + minune de Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza!
binecuvantarea si minunea noastra
www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm" target="_blank"> Sf. Stelian ne vegheaza si El
just "us" si burticutza

anadomnica spune:

Feteloooooooor!!! Va multumesc la toate din inima pt.felicitarile trimise de ziua mea, care nu am precizat,dar a fost pe 20 februarie.
sandaa- felicitari pt. cei 10 ani de casnicie. Ce coincidenta ca te-ai cununat de ziua mea . Sa nu fii trista, si eu in toamna implinesc 9 ani (aproape toti de incercari asidue secondate de medici si rugaciuni, cu pauze de "natural si relaxat"). Au fost ani frumosi si m-am bucurat de ei asa cum au fost... pt. ca m-am gandit ca acus, acus vin copiii si nu mai poti fi doar cu sotul si nu mai poti face o multime de lucruri. Iti inteleg tristetea, te strang in brate si te astept cu vesti minunate in curand. La multi ani!!! Si nu uita sa te bucuri de viata, de sotul tau si de toate rudele si prietenii.
Fetelor, noi sambata am ingropat-o pe bunica Ana, Dumnezeu sa o odihneasca! A fost o inmormantare asa de frumoasa, si am plans si m-am rugat pt. sufletelul ei. Dumnezeu sa o ierte. Azi am fost si am tamaiat mormantul - a primit o multime de coroane de flori.
Din cauza doliului si a inmormantarii de sambata vineri nu am facut deloc caz de ziua mea, desi spre bucuria mea m-au felicitat atat de multi, si am venit si aici si am gasit atat de multe felicitari de la voi - si deci sunt fericita! MULTUMESC!! SUNTETI MINUNATE!