Ghidul femeilor abuzate
Raspunsuri - Pagina 4
lisaelisa spune:
Si, totusi, este desprinsa din viata. Vazuta de mine.
Nu ma asteptam ca eu sa fiu singura care cunoaste cazuri de rezolvare a violentelor !
Ma indoiesc ca in viata totul este in alb si negru.
Unele femei prefera sa-si planga de mila, ramanand marcate pt totdeauna, altele lupta cu indarjire si reusesc sa castige batalia cu persecutorul.
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
ingridnen spune:
Cunosc si eu doua surori care au trait intr-o familie cu un tata alcoolic, bataile si scandalul erau la ordinea zilei.
Ce au facut ? La 18 ani au plecat de-acasa... au facut imprumuturi si CAR-uri (asta se intampla inainte de revolutie) si si-au luat apartament. S-au maritat devreme, si au "nimerit-o" bine, au copiii mari acum.
iar cu tatal au ramas in relatii reci... cativa ani, ca el s-a prapadit de un cancer la stomac.
Ingrid si Cristi 5 ani si 11 luni
mariamunteanu spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ina_nz
Cred ca fraza asta ar trebui sa fie scrisa cu litere uriase pe frontispiciul fiecarei case de casatorii/primarii.....cum s-or mai numi acuma |
Da. Ma aprob pe mine, dar am ajuns la concluzia clara ca mai bine casti ochii si-l intorci pe toate partile inainte de casatorie, decat sa te arunci cu capul inainte si apoi sa traiesti mereu intr-o incercare de a schimba omul.
Lisaelisa, eu nu cred ca cineva poate sa fie perfect pana are copil. Perfectiunea insasi ridica un semn de intrebare, dar altceva vreau sa spun. Desi multe femei se plang ca partenerii lor s-au schimbat radical la un moment dat, de fapt semnele apar devreme, numai ca ele sunt ignorate.
Maria
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lisaelisa altele lupta cu indarjire si reusesc sa castige batalia cu persecutorul. |
Dar asta nu mai este casnicie, este o farsa.
Maria
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deianira decat acasa la unul care sa te bata, mai bine cu parintii in casa intr-un loc "safe and sound" toata viata. |
Nici asta nu-i chiar o solutie pe termen lung. Eu am ales sa fiu independenta si fata de parinti. Am muncit, m-am orientat si mi-am cumparat singura apart. la 26 de ani (cu credit). Am deprins un realism sanatos.
Apoi am fost foarte atenta cu cine mi-am facut de lucru, am ales pe spranceana, asa ca m-am ferit singura de complicatii. Am asteptat. In final mi-am gasit perechea potrivita. Daca nu-l gaseam, nu ma maritam pt. ca nu sunt dispusa la asemenea compromisuri.
Nu m-am maritat ca sa-mi educ sotul, nici sa-l vindec de vicii si nici sa duc razboi cu el. M-am maritat ca sa am o viata de familie armonioasa si sa ne crestem impreuna copiii intr-o atmosfera de siguranta si afectiune.
Maria
lisaelisa spune:
Multumesc pt raspunsuri. 
In cele din urma, am reusit, impreuna, sa creionam diverse situatii carora le-am acordat atentie si sfaturi.
Nu sunt sfaturi date de specialisti, dar sunt date la obiect.
Multumesc tuturor celor care au avut bunavointa si intelegere pt acest subiect.
In acest moment, consider ca o femeie abuzata, dupa ce va citi toate aceste postari, va intelege ca toleranta, in asemenea situatii,nu este o rezolvare. Dimpotriva, degenereaza, uneori in mod tragic.
Pupici pt mamicile greu incercate de soti 
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
MissParker spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mina Ceea ce NU recomand este moda mostenita din deceniile trecute: mami sta in camera cu copilul (sa fie aproape daca e nevoie de ceva) iar tati separat, in alta camera "sa fie odihnit a doua zi, ca merge la serviciu, munceste saracu". Ce-as mai recomanda? Sa nu se renunte la mesele in familie. Seara cand vine domnu tati, se ia plodu, se pune in scaunu de masina pe masa in bucatarie si se serveste masa cu totii. Asa simte si tati ca e ca 'nainte. |
Of, cat idealism
La noi nu mai merge cu dormitul in 3 de cand avea David 4-5 luni, ca nu ne mai odihnim nici unul ca lumea (lipsa de spatiu, cand sforaie unul, cand celalalt etc.).
Cu mancatul de seara impreuna, iti dau dreptate, dar la noi nu se pune problema de a nu renunta (ca inainte el manca la PC si eu la TV, la ore diferite!!), ci de a incepe sa mancam seara impreuna, cu toate ca suntem ntr-un contratimp cumplit si mie nu imi e niciodata foame cand mananca el de seara si tot asa... E greu, dar vom incerca...
Oricum, cheia este iubirea si empatia, daca relatia se bazeaza pe acesti factori atunci va supravietui. Cu tot cu certuri sau frustrari ocazionale inevitabile.
Deianira spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mariamunteanu
Nici asta nu-i chiar o solutie pe termen lung. Eu am ales sa fiu independenta si fata de parinti. Am muncit, m-am orientat si mi-am cumparat singura apart. la 26 de ani (cu credit). Am deprins un realism sanatos. Apoi am fost foarte atenta cu cine mi-am facut de lucru, am ales pe spranceana, asa ca m-am ferit singura de complicatii. Am asteptat. In final mi-am gasit perechea potrivita. Daca nu-l gaseam, nu ma maritam pt. ca nu sunt dispusa la asemenea compromisuri. Nu m-am maritat ca sa-mi educ sotul, nici sa-l vindec de vicii si nici sa duc razboi cu el. M-am maritat ca sa am o viata de familie armonioasa si sa ne crestem impreuna copiii intr-o atmosfera de siguranta si afectiune. Maria |
Maria, nu sugerez nimanui sa stea cu parintii toata viata, tata imi explica asa cand eram mica, mica si trebuia sa realizez diferenta imensa dintre cele situatii. Trebuia sa imi expuna cumva albul si negrul, ca sa inteleg de mica si sa nu ma las prinsa in genul asta de situatii niciodata
.Good things happen to good people.
mariamunteanu spune:
Deianira, asa da. Tatal tau a procedat corect spunandu-ti asta.
mina spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui MissParker
Of, cat idealism La noi nu mai merge cu dormitul in 3 de cand avea David 4-5 luni, ca nu ne mai odihnim nici unul ca lumea (lipsa de spatiu, cand sforaie unul, cand celalalt etc.). Cu mancatul de seara impreuna, iti dau dreptate, dar la noi nu se pune problema de a nu renunta (ca inainte el manca la PC si eu la TV, la ore diferite!!), ci de a incepe sa mancam seara impreuna, cu toate ca suntem ntr-un contratimp cumplit si mie nu imi e niciodata foame cand mananca el de seara si tot asa... E greu, dar vom incerca... Oricum, cheia este iubirea si empatia, daca relatia se bazeaza pe acesti factori atunci va supravietui. Cu tot cu certuri sau frustrari ocazionale inevitabile. Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
|
Ei, da, dar mie imi convine, ca am constatat la un moment dat ca sforaitul sotului este somniferul perfect pentru copil. Fratilor, de-i lasam seara p-amandoi in patul mare cat mergeam la un dush, ii gaseam dormind bot in bot, ala mare sforaind de ii falfaiau urechile lu ala micu...Cre ca-i dadea fro senzatie de securitae, ceva...habar nu am.....Bine, ca io nu mai adormeam decat dupa ce sotul intra in alta in alta faza de somn si dadea mai usor nivelul decibelilor....alta treaba, mai vedeam si io un film linistita
Lasand gluma la o parte, adevarul este ca perioada de dupa nastere este una foarte grea. Putine sunt cele care, confruntate cu abuzuri din partea sotului, isi pun problema unei rupturi, fiindca este f bine infipta in creeri ideea : cum asa, dupa ce am facut un copil?
Cate dintre femeile abuzate se gandesc macar sa ia frumos copilul in brate si sa plece la parinti, la rude, la frati ... la vecina, oriunde, si sa il anunte pe sot ca se intorc doar daca revine la un comportament normal si ca, in caz contrar, plecarea este definitiva?
Cred ca sunt foarte putine cele care discuta macar acest lucru cu parintii, rudele, prietenii.
Mentalitatea ne incurca foarte mult si cred ca noi aici putem ajuta.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it