PEDEPSE PENTRU COPII DE 2-3 ANI

alina2006 spune:

Alra, tu mi-ai dat un sfat bun acum cateva zile...asa ca-ti zic si eu unul: las-o balta! Este greu sa ai polemici fata in fata dar aici?
Stiu cum este sa-ti vina copilul muscat de la gradi, cum stiu cum este cand mi se spune ca la randu-i a muscat...mi-e greu sa cred totusi ca anumitor parinti, care considera ca aceste fapte petrecute la o gradinita sunt 100% neglijenta educatoarei, nu li s-a intamplat macar o data in parc sau undeva cu copilul ca acesta sa pateasca ceva. Stiti ce se spune in situatia asta? Al'lalt era de vina, ne eu...nu eu mama, nu eu tata, nu eu copil, intotdeauna e de vina celalalt...

alra spune:

alina, sincer eu nu mi-am imaginat ca dand exemplu o poveste atat de urata ca ceea ce a patit Laura mea cineva va spune "nu, e o greseala sa pedepsim atacatorul punandu-l la colt"
insa cum zici si tu, negarea pedepselor se refera in special cand e vorba de copiii celor care scriu. si cred ca asta e coada in jurul careia ne invartim.

Katyuscha21 spune:

si eu am lukrat intr-o gradi si vreau sa imi fac gradinita mea bien ca asta nu conteaza.
de ex aici time-out se da la copii in functie de varsta de ex daca copilul are 2 anisori de da 2 min de time-out daca e de 5 se da de 5 min time -out nu stiu cum e in romania dar aici asa e si functioaneaza bine.

28+si lumina ochilor mei ANDREI 2 ani si 10 luni 26.09.2006
Asa creste Andrei
Burtica
Aniversarea nuntii
Bebica din burtica
www.youtube.com/watch?v=WdxRmcgsKDQ" target="_blank"> Melodia care ii place lui bebika din burtica
www.baby2see.com/small_babies.html" target="_blank">Copii nascuti prematur

Un copil este o Binecuvantare de La Dumnezeu
Nu da cu piciorul la sansa de a deveni MAMA.
AVORTUL ESTE O CRIMA!!!!!

ovidiu_d2001 spune:

Doamnelor, doar un pic v-am lasat singure si uite la ce ati ajuns...Glumeam!
Dupa varsta de 3 ani, copii musca in situatiile in care pierd o lupta si se simt lipsiti de putere sau le este frica si cred ca vor fi raniti de alta persoana. Daca acestia ii musca frecvent pe cei din jur este necesar un consult de specialitate si instituirea unui tratament deoarece muscatul reprezinta un simptom al unei probleme de exprimare a afectiunii.
Situatiile in care un copil il musca pe altul sunt pt controlul emotional, cel mai frecvent atunci cand copilul se gaseste intr-un grup de copii. In centrele de ingrijire de zi acest comportament este obisnuit si poate fi prevenit prin consiliere adecvata ce vizeaza educarea exprimarii emotiilor.
De obicei, muscatul altui copil este inofensiv si nu necesita tratament medical chiar daca pielea este lezata si sangereaza este considerata a fi o leziune minora care poate fi ingrijita in ambulator. Totusi, exista riscul infectarii plagii muscate, in special cand imunitatea persoanei muscate este deficitara fiind nevoie de o urmarire atenta a muscaturii.
Atunci cand muscatul produce ranire sau cand persista peste varsta de 3 ani reprezinta un semnal de alarma, deoarece muscatul reprezinta o modalitate de control a unor emotii negative puternice.
Medicul specialist de neuropsihiatrie infantila/psihologul va include parintele in programe de training prin care acesta va achizitiona un set de baza de cunostinte, abilitati si tehnici care faciliteaza expresia emotionala adecvata. In urma acestor programe educative parintii vor reusi sa inteleaga cauzele si vor reusi sa raspunda adecvat acestui comportament nedezirabil.

Parintii care sunt ingrijorati ca-si vor pierde controlul in timpul administrarii metodelor disciplinare pot primi consiliere si pot invata astfel metode de management al furiei.
Nu pot fi prevenite toate comportamnetele de muscare, insa pot fi reduse prin identificarea situatiilor din viata care declanseaza acest comportament. In functie de varsta copilului :
- se va da copilului o suzeta sau inele speciale pentru muscat sau i se va da sa muste sau sa mestece o jucarioara pentru sugari care vor usura disconfortul legat de eruptia dentara
- se va arata copilului cu varsta cuprinsa intre 8-14 luni ca muscatul raneste, parintele va exagera durerea provocata de muscatura copilului si i se va spune: "Nu! Noi nu muscam!"
- copilul de 15-36 luni va fi ajutat sa-si exprime emotiile. De asemenea parintii trebuie sa recunoasca precoce semnele prevestitoare ale muscatului pentru a opri copilul inainte ca acesta sa muste prin distragerea atentiei si redirectionarea catre alta activitate. Nu se vor tine lectii moralizatoare lungi ci este indicata folosirea unui limbaj simplu, clar si ferm.

Folosirea intaririlor pozitive este o tehnica de modificare a comportamentelor neadecvate precum muscatul: copilul trebuie laudat cand acesta prezinta comportamente dezirabile ca: bunatatea, empatia, generozitatea sau rabdarea.
Comportamentele dezirabile vor fi urmarite, iar aparitia lor va fi recompensata prin oferirea de dulciuri, jucarii sau alte recompense.
Intarirea pozitiva poate fi si o simpla recompensa sociala, ca de exemplu lauda, atunci cand se aproba comportamente de tipul cooperarii sau a unei raspuns rezonabil si ponderat de rezolvare a unei probleme sau ca raspuns la frustrare. (Ex: "Bravo! E foarte bine sa-ti exprimi furia prin cuvinte!"). O mangaiere pe spate sau o imbratisare atunci cand copilul s-a purtat bine il va ajuta sa asocieze comportamentul non-agresiv cu faptele bune. Cu timpul copilul se va simti bine atunci cand va atrage atentia prin fapte bune decat prin muscare sau alte comportamente agresive.
In plus, comportamentul parintilor trebuie sa fie un model de urmat de catre copil. Parintii trebuie sa evite accesele de furie si alte manifestari agresive si trebuie sa rezolve cu calm frustrarile cotidiene devenind astfel un exemplu de comportament.
Copilului muscat i se acorda ajutor si suport emotional:
- copilul trebuie scos din situatia conflictuala
- copilul va fi consolat in fata celui care l-a agresat
- copilul muscat va fi ajutat sa-si exprime verbal emotiile legate de faptul ca a fost muscat: "E OK sa plangi. Doare cand esti muscat!"
- nu i se va spune copilului muscat: "X a fost un copil rau pentru ca te-a muscat".
Leziunea provocata de muscatura va fi examinata atent; majoritatea muscaturilor nu sunt importante si nu lasa semne sau acestea sunt minore. Dupa o muscatura poate ramane urma dintilor sau o mica vanataie. In aceste situatii, singurul tratament este aplicarea unei pungi cu gheata pe leziune, insotita de o atitudine plina de tandrete fata de copilul agresat.
Rareori muscatul determina intreruperea continuitatii pielii si sangerare. De obicei, leziunea este minora si poate fi tratata la domiciliu. Totusi necesita monitoarizare atenta pentru ca prezinta riscul infectarii.
Un copil care este agresiv trebuie sa inteleaga ca muscatul nu este un comportanent dezirabil social. Reactia parintilor trebuie exagerata, iar daca unul dintre parinti este ranit acesta va amplifica durerea provocata de muscatura. Cand este muscat alt copil vocea trebuie sa fie ferma, calma si expresia faciala aspra, dura. Se va spune copilului: "NU! Noi nu muscam!" Copilul va fi invatat sa-si exteriorizeze altfel emotiile decat prin agresiune. ex: "Mai bine spune-i lui X ca esti furios ca ti-a luat camionul in loc sa-l musti".
Nu va fi muscat un copil care musca cu intentia de a-i arata cum se simte cand este agresat.
Cand un copil isi musca colegul dintr-un centru de zi, directorul va convoca parintii ambilor copii.
Daca totusi comportamentul agresiv persita parintele va fi rugat sa scurteze programul de sedere a copilului in centru.
Trebuie investigate cu atentie activitatile in care copilul este implicat si ce-l frustreaza si ii declanseaza muscatul. Activitatile frustrante vor fi inlocuite cu unele mai putin solicitante. Aceste masuri pot fi suficiente pentru stingerea comportamentului.
Se recomanda respectarea unei rutine zilnice, a unui orar.
In cazul in care comportamentul persista parintele va fi rugat sa-si mute copilul in alt centru mai mic si cu personal specializat in rezolvarea problemelor de comportament cum ar fi cel de muscare.Un copil de orice varsta care-i musca frecvent pe cei din jur necesita ingrijire rezidentiala intr-un centru specializat cu personal competent si pregatit sa interactioneze cu copii care musca.


Deci e o problema serioasa....

ps: ladies, who the "huck" is bebe_io??

Otiliav spune:

Dim cand iti duci copilul la cresa/gradinita il duci in colectivitate. Iar acolo sunt reguli, e musai. Fara reguli nu se poate cand e vorba de un grup de copii si adulti. Practic prin intrarea intr-un grup organizat a unui copil incepe educarea lui cu privire la reguli si respectarea lor. In momentul in care copilul nu respecta ceva anume e normal sa i se atraga atentia. O data, de doua ori dar nu la nesfarsit ca altfel el va intelege ca mereu va fi doar avertizat. Asa ca se trece la nivelul urmator, dupa mustrari repetate mie mi se pare firesc sa se treaca la time-out.
Tu ce parere ai? Ce altceva mai poate face un educator sau chiar un parinte?
Si poate mai mult decat varsta copilului conteaza ce anume a facut ca el sa fie pedepsit.

Practic, sa povestesc putin cum e in Norvegia. Grupele sunt cu copii de diverse varste de la 1 la 5-6 ani. Cand se tine o ora de invatat litere se formeaza alt grup cu cei mari. Fiecare clasa are insa si o camaruta unde sunt trimisi copii pedepsiti. Este plina de jucarii si de obicei copii se joaca in ea. E micuta si numai buna cand 2-3 copii vor sa se joace doar intre ei. In 2 ani stiu un singur copil care a vizitat-o in calitate de pedepsit. E cam greu sa ajungi acolo la ce permisivi sunt norvegienii. Acest baietel insa era spaima educatoarelor, nu mai spun a copiilor care rasufla acum usurati ca a plecat la scoala. Ana a fost amenintata sau lovita zilnic de el o perioada, probabil pana s-a plictisit de ea. Si Ana nu-i o fricoasa si nici o timida. S-a intamplat sa o loveasca si de fata cu mine, era dimineata, ea pe bancuta, eu aplecata sa-i pun botoseii. Iar el a venit si pac a inceput sa-i dea palme peste cap. Sunt 3 educatoare la 16 copii si una dintre ele statea tot timpul cu el de mana cand era obosit si nervos si chiar si asa tot mai reusea sa dea in cei mai mici daca nu-i convenea ceva. Copii sunt invatati sa spuna stop si sa-si incruciseze mainile in fata sa se apere. Dar asa ceva nu tine cand e vorba de un copil de 1 an si unul de 4 ani.
Asa ca da, sunt tare de acord cu pedepsirea unui copil ca el. Si nu pentru ca eu ca parinte am vreo multumire ca a fost pedepsit pentru un fapt deja consumat (ca a batut si copilul meu) ci pentru ca o vad ca pe singura solutie ca el intr-o zi sa se opreasca si sa nu mai sufere si alti copii.
Eu n-am cerut niciodata pedepsirea unui copil (ma astept ca educatoarele sa ia atitudine daca este cazul) desi accidente au fost destule: a fost muscata pe mana pana la sange (si aici nu se fac obligatoriu vaccinuri pentru hepatita B), a fost zgariata pe obraz, rana adanca de i-a ramas si acum semn. Sau a avut 2 degete umflate pentru ea le-a pus in usa, alt copil a venit in fuga si a dat cu usa peste ele.
Si nici prin cap nu mi-a dat sa cer pedepsirea educatoarelor ca tot zicea cineva ca ele sunt direct responsabile de orice fac copii. Nu si aici. Sunt n accidente posibile care se pot intampla, au fost copii care au si murit la gradinita. Eu am ajuns sa aflu cand Ana si-a rupt piciorul in timpul programului de joaca afara. Si nu pot fi educatoarele trase la raspundere. Copii au asigurare de viata si punct.
Ana a fost si la gradinita de stat in Bucuresti, 5 luni anul acesta. Si da am auzit-o spunand o singura data ca doamna a pus un copil la colt, o data in 5 luni la 25 de copii eu nu pot decat sa trag concluzia ca nu abuzeaza de pedeapsa aceasta.

Si totusi viitori lui colegi de cresa/gradinita/scoala o pot face oricand in timpul orelor impreuna, ei habar nu au de parerea ta sau de ce drepturi au. Si uite asa ne invartim in jurul cozii daca nu acceptam ideea de pedeapsa in peisaj.

Freedelia, si daca totusi copii tai fac ceva rau, chiar si fara sa vrea, daca ranesc un alt copil sa zicem, cum ai vrea sa fie gestionata situatia la gradinita? Sau tu acasa ce vei face dupa aceea? Nimic?

Evident ar fi multe de spus la cum s-au incins discutiile pe aici.

Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) Doua gogosele sagetele
Pozele noastre

bebe_io spune:

Ovidiu tata, ce frumos le scrii. Citezi din carti sau mi se pare mie?

Oricum ar fi, recomandarile tale sunt exceptionale.

Recomanzi:
- sa jucam teatru: se va arata copilului cu varsta cuprinsa intre 8-14 luni ca muscatul raneste, parintele va exagera durerea provocata de muscatura copilului si i se va spune: "Nu! Noi nu muscam!"
- sa folosim recompense pentru lucruri ce trebuie sa reprezinte atitudinea normal de urmat: Comportamentele dezirabile vor fi urmarite, iar aparitia lor va fi recompensata prin oferirea de dulciuri, jucarii sau alte recompense. Asta imi aduce aminte de copiii aia de intreaba incontinuu: "Si ce-mi dai ca sa fac asta?"
- sa negam in fata copilului evidenta: nu i se va spune copilului muscat: "X a fost un copil rau pentru ca te-a muscat". Zici sa i se spuna doar ca e OK sa planga. Nu inteleg de ce l-ai indemna sa planga daca lui nu-i vine. Dupa care nu ne spui ce altceva sa-i spunem daca el intreaba (justificat, totusi) de ce a fost muscat. Ii spunem ca a fost soarta, dar copilul acela nu e rau. Eventual ii spunem ca daca va persista va primi ajutor specializat, sa nu-si faca griji pentru el.

Copiii gandesc si actioneaza simplu si adaptabil. Daca la o grupa exista 2 asistente (educatoare) una blanda si una severa veti vedea ca acei copii dezvolta doua atitudini diferite in functie de adultul ce se afla langa ei. Numai voi ii considerati pe copii creierase aplatizate ce reactioneaza robotic si inghit tot ce li se spune.

Laura25 spune:

Si care e problema daca joci un pic de teatru? mi se pare firesc sa 'joci teatru' daca asta te coboara la nivelul copilului de intelegere si il ajuta sa priceapa ca nu e voie si nu e bine ce face. cand erau copii tai mici (in fraza asta se vorbeste de copii cu varsta in jur de 1 an) nu faceai tot felul de figuri si strambaturi la ei? Nu te jucai cu ei mimand tot felul de animale, scotand tot felul de sunete, aplaudand zgomotos etc? asta nu e 'jucat teatru'? Ce e rau in asta?



Ori ai inteles gresi ori vrei sa interpretezi gresit. Idee este sa incurajezi comportamentele pozitive, sa ii dai copilului atentie atunci cand face ceva bun (chiar daca tie ti se pare firesc sa faca asa), sa il lauzi, sa vada ca il apreciezi, chiar daca ceea ce a facut a fost doar sa stea frumos la masa, sa imparta jucaria cu alt copil, sa duca o hartie la gunoi sau sa inchida tv-ul atunci cand i-ai spus. Daca lucrurile bune pe care le face nu le bagi in seama, pe ideea ca 'pai asa trebuie sa faca', ci reactionezi doar atunci cand face ceva gresit, atunci copilul va interpreta ca doar daca greseste il observi. Atunci va incepe sa faca tot felul de obraznicii doar ca sa atraga atentia, chiar daca e o atentie negativa.


Nu, evident nu e ca 'X a fost un copil rau', ci ca 'X a facut un lucru rau'. NU EXISTA COPII RAI! exista copii care fac obraznicii, care gresesc, care sunt hiperactivi sau agresivi, dar nu sunt rai. Rai sunt nemernicii care te injura si te lovesc pe strada, aia care omoara, ca violeaza, care lovesc copii, care isi bat nevasta.
Copii sunt buni, depinde doar de cei din jurul lor daca raman asa si mai tarziu, sau invata sa fie rai, invata ca e ok sa lovesti (ca asa face si tata), ca e ok sa vorbesti urat etc...

Revenind la idee, pe langa consolarea pe care i-o oferi, ii spui copilului tau agresat ca celalat a gresit, ca nu trebuia sa faca asta, incerci sa afli de ce a facut-o. Sunt destul de multe situatii cand copilul tau a fost cel care a provocat voit sau nu agresiunea. Eu am in casa 2 'exemplare' care se iau la harta si la pocnit cand ti-e lumea mai draga. De cele multe ori, cel care pocneste a fost provocat (verbal sau printr-o actiune) de celalalt.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

bebe_io spune:

Laura,

1. Mi se pare normal sa jucam teatru cand ne jucam, dar nu cand este vorba despre a descrie o reactie psihologica ce se doreste a ilustra o realitate. Acum ii vad cu ochii mintii pe copiii aia care abia se lovesc si se tavalesc pe jos urland "Auuuuu!!! Auuuuuuu!!!" de zici ca o sa le iasa matele pe acolo. Oare pe cine imita in comportamentul (evident) teatral?

2. Tu vorbesti de laude si aprecieri, dar acolo scria de "dulciuri, jucarii" si alte asemenea. Mi se pare o oarecare diferenta, nu te supara.

3. Daca ii spui ca "X a facut un lucru rau" si nu "X este un copil rau" crezi ca mintea unui copil de 2-3 ani va face diferenta de nuanta? Daca ii spui "X a facut un lucru rau" el nu va concluziona in mintea lui ca acela e un copil rau? Dar ce explicatie crezi tu ca isi va gasi?

Tot ceea ce ai spus este pertinent si real, insa nu prea spui aceleasi lucruri cu cele din postul lui Ovidiu.

tangerine spune:

simt nevoia sa ii raspund lui bebe_io:)

da, ovidiu vorbeste din carti si intr-adevar vorbeste foarte frumos

problema cu filosofia de crestere a copilului expusa aici cu care recunosc ca sunt de acord si incerc din rasputeri sa o practic (si cu care am devenit familiara sau mai precis mi-a validat instinctele citind chiar aici pe DC ) si pe care voi o combateti cu atata foc este ca nu poate fi pusa in practica decat daca parintele o accepta in integime, accepta sa faca efortul de a isi trata copilul ca un egal si de a-i da dreptul de a se comporta ca o fiinta libera si rationala; este un efort foarte mare din partea parintelui (mai ales in conditiile in care a fost educat in Romania) care in opinia mea are rezultate pe masura; asa ca diferentele dintre cele 2 tabere mi se par ireconciliabile

ca un taram de compromis sunt de acord si cu mamagiuliei ca in anumite cazuri exceptionale pedepsele poate ca sunt necesare; dar asta o vad ca un esec al adultului in gestionarea relatiei cu copilul
si mai mult ca o masura de disperare pentru a face o demonstratie ferma a acelui NU (de exemplul in cazul concret expus, consider ca pedeapsa a avut un asemenea impact datorita strict faptului ca nu a fost in fapt folosita in mod curent ca metoda de educare)

si acum ca sa raspund la comentariile lui bebe_io (imi cer scuze da habar n-am cum se da quote)

- sa jucam teatru:
in fapt, teatrul e foarte bun:) e o metoda foarte buna de educare a unui copil; stiu, tu spui de fapt ca il inveti pe copil sa mimeze sentimentele; in cazul muscatului-ca despre asta vorbim, sentimentul meu de durere este mai mult psihica (nu suport violenta asupra mea), indiferent de gradul de durere (desi uneori poate fi foarte dureros), deci eu nu il consider o mimare; consider ca pentru copii mici e una din putinele metode eficiente -sau propui sa imi pun la colt copilul de 1 an care ma musca cu pasiune?:)
- sa folosim recompense pentru lucruri normale:
deci putem sa folosim pedepse, da recompense no way:); ideea e ca pentru copilul care musca comportamentul pozitiv NU este un lucru normal; de aceea se recompenseaza ca sa il asimileze; nu sunt de acord neaparat cu recompensele materiale, cele sub forma de laude si servicii mi se par mai eficiente, da aici cred ca depinde foarte mult de copil si de strategia adoptata
- sa negam evidenta nu i se va spune copilului muscat: "X a fost un copil rau pentru ca te-a muscat"

opinie personala: copii nu sunt rai, doar adultii sunt:)
in fapt X a facut un lucru rau, ceea ce nu il califica neaparat ca un copil rau, ca nu cred ca se presupune ca oamenii in general fac numai lucuri bune; sau suntem toti un fel de Budha si n-am aflat eu;
cum a explicat Ovidiu, copilul actioneaza asa ca urmare a unor frustari (in general achizitionate tot de la adulti) pe care nu si le poate gestiona fiind copil si pe care adultii ar trebui sa-l ajute
daca vrei sa continuu pe aceasta tema, daca ii tot spui copilului ca e rau, probabil ca asa va si fi ca adult

Ramona, mama Mariei si a lui Stefan

freedelia spune:

Absolut, mintea unui copil va face diferenta intre a fi rau si a face ceva rau. Asta in cazul unui copil caruia parintii nu ii spun ca este rau niciodata. Acest copil va sti foarte devreme ca orice om poate face ceva rau fara a deveni un om rau.

Pe de alta parte, daca unul dintre copiii mei ar musca pe cineva pana la sange, m-as astepta ca educatoarea sa il ia de-o parte, sa ii identifice sentimentul care l-a impins la asta (ca a fost speriat sau frustrat sau mai stiu io ce) si sa ii spuna ca e ok sa se simta asa, dar sa isi foloseasca limbajul pentru a exprima sentimentele. Apoi, sa ii arate consecintele faptei sale -- uite, Jimmy plange, il doare, e speriat. Nu trebuie sa musti pentru ca muscatul doare. Apoi, ma astept sa imi spuna mie si eu voi vorbi la fel cu copilul meu.

Daca se intampla foarte des ca un copil care cand e cu mama lui intr-un grup de copii si nu musca, la gradinita sa muste, inseamna ca ceva nu e in regula. Nu se simte in siguranta, nu ii sunt intampinate nevoile.

Mai spunea cineva ca parintii sunt preocupati numai ca ai lor copii sa nu fie pedepsiti. Foarte adevarat. Din punctul meu de vedere, nici un copil nu ar trebui pedepsit. Dar daca parintii acelui copil vor in mod expres ca ei sa fie pedepsiti, atunci nu e traba mea sa e spun cum sa isi creasca ei copiii. Dar pentru copilul meu, aia e treaba mea si nu sunt de acord ca nimeni sa imi pedepseasca mei copilul.

Si la gradinita unde merg copiii mei (una dintre gradinitele internationale din Shanghai, unde sunt si copii care vin fara sa inteleaga o iota de engleza) se aplica aceleasi metode. Nu se da time out, ci se explica si apoi se spune parintelui. Am vazut parinti care cand li s-a spus au inceput sa urle la copil si sa ii spuna ca nu mai primeste inghetata sau nu se mai uita la televizor. Altii au multumit si au spus ca vor discuta cu copiii. Sunt parinti si parinti, dar scoala nu pedepseste. E adevarat, sunt 3 adulti in clasa si nu mai mult de 16 copii, deci e mai usor sa ii tii in frau. Insa copiii se invata cu stilul de la gradinita si respecta regulile. Nu e nevoie de pedepse. Cei noi ii vad pe cei mai vechi si ii imita.

Si inca ceva -- cand suntem in parc si copilul meu pateste ceva, ESTE VINA MEA, NU A LUI. Scurt si fara sa ne dam dupa deget.