PEDEPSE PENTRU COPII DE 2-3 ANI

szivarvany spune:

Teoria e frumoasa, pompoasa etc etc etc
Cum spune Alra, nu toti copiii stiu sa vorbeasca la 3 ani astfel incat sa-si exprime sentimentele in cuvinte frumoase si impaciuitoare.
Eu de 5 ani incerc sa o determin pe fie`mea sa vorbeasca. Si desi vorbeste/intelege ambele limbi cand vrea sau are nevoie, ea e genul de persoana care nu simte nevoia sa vorbeasca, pur si simplu foloseste limbajul vorbit pentru a comunica strictul necesar, pentru a raspunde monosilabic cand o provoc sau ma rog de ea. La ea tot ce se intampla e "bine" Cateodata am impresia ca ne intelegem doar din priviri
Referitor la "e normal sa simti [...]" este un slogan frumos, il folosesc si eu, insa tot nu reusesc sa-mi determin copila sa povesteasca ... Si cata terorie am invatat si eu

asta este expresia fetei fie`mi 99% din timp, indiferent de ce se intampla cu ea sau in jurul ei Asta e figura ce o serveste oricui dupa ce rosteste acel "bine".
Si zau ca are absolut toate conditiile sa-si manifeste sentimentele, toata intelegerea si afectiunea.
Iar cand am intrebat-o dc l-a lovit pe Patrick, colegul de grupa, a spus "pt ca asa am vrut" ... Nu a spus nici ca era frustrata ca nu a lasat-o in pace, nici ca ii luase pensula sau ia ocupat locul.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

alra spune:

fata mea, bilingva, nu intelegea la 2.5 ani decat foarte putin si stia foarte putin cuvinte in romana, in olandeza doar cateva.
la ea in grupa erau 4 copii care nu vorbeau DELOC cand au inceput gradinita, din care inca unul bilingv.

nici un copil din grupa nu avea limbaj complex, suficient pentru explicatii de genul zis aici.

freedelia spune:

Asta-i culmea, normal ca nu stie copilul ce e aia frustrat sau furios sau trist -- parintele tre sa isi bata gura ani de zile, inca dinainte de a putea vorbi copilul, identificandu-i starile sufletesti pentru ca pana la urma sa invete si copilul sa si le identifice. Si dupa ce le identifica, nu va fi nici atunci magic, dintr-o data se comporta exemplar. Uneori isi poate stapani sentimentele, alteori il coplesesc. Dar un copil caruia nu i s-a vorbit mult si bine despre sentimentele lui normal ca nu va sti sa le identifice si va spune "ca asa am vrut".

In fine, repet, asta e parerea mea si abordarea mea (si a altor parinti care au scris mai inainte) si eu nu voi renunta la ea. FIecare parinte e liber sa aplice orice metode cu copiii lui si sa le ceara educatorilor sau ingrijitorilor copilului sa respecte metodele decise de parinte.

alra spune:

cred ca fraza asta caracterizeaza tot topicul, de fapt.

Graviduta spune:

Alra, urmaresc in continuare discutia de aici... nu este vorba de cate cuvinte stie copilul sa spuna (lucru la care te referi tu in toate postarile), ci de ce anume intelege copilul; si intelege mult mai mult decat poate sa exprime in cuvintele lui, chiar si la putin peste 2 ani.
Dim, ca sa-ti raspund la intrebare, ca ne-am abatut mult de la ea: 1. nu voi fi de acord cu pedepsirea copiilor, mai bine spus a copilului meu, de catre educatoare;
2. acum depinde ce se intelege prin pedeapsa; exclud total agresiunea fizica si verbala, nu sunt inca decisa in privinta time-out-ului; eu imi aduc aminte ca ma frustra foarte tare si ma inversuna, dar o sa mai meditez la treaba asta pana intra Mara la gradinita;
3. intre timp, lucrul pe care il fac eu cu Mara cand nu ma inteleg cu ea este urmatorul: daca sunt in casa, o pun pe un anumit fotoliu si stau in fata ei, la nivelul ei (deci nu de sus), facand-o atenta la mine si explicandu-i de ce nu-i bine ce a facut si, dupa caz, ce putea face, care ar putea fi consecintele; daca sunt afara, ii atrag atentia cu o alta alternativa placuta (de ex, daca tipa, urla si vrea sa se tavaleasca fiindca vrea la o roata unde sunt copii mai mari si e riscant, ii explic de ce nu o duc deocamdata acolo si ii spun sa-si aleaga un alt loc dintre topogan, leagan etc. Si exemplele pot continua in functie de situatie.

La Mara au avut succes metodele astea. E un copil sociabil, non-agresiv, volubil, expansiv.

Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai." (Abraham Lincoln)

alra spune:

eu cand port o discutie cu cineva despre copilul respectivului pornesc intotdeauna de la premiza ca interlocutorul are suficient creier in cap sa isi dea seama ce stie si ce poate copilul lui si mi se pare lipsa de respect sa argumentez, chiar daca parerea mea e alta, mai ales in conditiile in care nu am cunoscut personal copilul.

eu la topicul asta nu am vazut decat vorbe mari si solutii de genul o dau pe ma-sa in judecata si ma duc glont la educatoare. si... ce?
inca o data, afara de daria care a inteles exact problema avuta de noi, nu am vazut nici un pic de empatie la adresa fetei mele, in situatia urata in care a fost. si toate astea de la niste persoane care pledeaza pentru educatie non agresiva si pentru sentimente inalte. (atata vreme cat e vorba de copii lor)

freedelia spune:

Cred ca daca voiai suport pentru tine si fetita ta trebuia sa deschizi un topic pentru asta. Acest topic este despre ce facem cu copiii atunci cand fac lucruri care nu ne plac, deci se incadreaza in el "agresorii" nu "agresatii".

Off-topic, imi pare foarte rau ca fetita ta a trecut prin asa ceva, cum imi pare rau si de copiii mei cand plang din cauza unui alt copil, cum imi pare rau si de alti copii care plang din cauza copiilor mei. Dar asta nu ma face sa imi uit principiile educationale in care cred si, pentru a obtine o rezolvare temporara, sa aplic metode in care nu cred nici un pic. Adica, daca un copil vine si il plesneste sau musca pe al meu in parc, nu o sa ma duc la maica-sa si sa ii impun sa il pedepseasca. Datoria mea de mama e sa imi ALIN copilul MEU. NU putem schimba mediul inconjurator, vor fi mereu oameni rai in jur si copiii nostri vor fi facuti adesea sa sufee. Ce vreau eu, ca mama, este sa imi cresc copilul astfel incat sa fie in stare sa isi controleze sentimentele -- fie ele de furie sau de suferinta. Ce fac altii sau cum "platesc" pentru suferinta ce i-o cauzeaza copilului meu, ma intereseaza prea putin.

Graviduta spune:

Alra, nu te supara, cred ca ar trebui sa te temperezi. Asta in primul rand. E inutil sa intru in vreo polemica cu tine, nu ma ajuta cu nimic, imi pierd timpul.
In al doilea rand, desi am gandit-o, n-am spus-o, mea culpa: imi pare rau pentru ce s-a intamplat fetitei tale. Ok? Acum te simti mai bine? O ajuta cu ceva pe fetita ta? Te-am intrebat o data si nu mi-ai raspuns. Ce ai facut in situatia asta? Cu experienta ta practica ne poti ajuta sa ne punem problema cum am putea sau cum ar trebui sa reactionam noi la asa ceva. Dar tu vrei compatimire.
Si nu, cand vreau educatie non-agresiva, ma refer atat la comportamentul fata de copilul meu, cat si la comportamentul ei fata de altii. Si da, eu i-as fi dat in judecata pe parinti. Si, by the way, si pe educatoare, respectiv gradinita.


Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai." (Abraham Lincoln)

ariel_7000 spune:

cam asa arata pedeapsa la Waldorf

bataie!!! in stg imaginii

prins asupra faptului

si domnisoara in rosu a luat "avertisment" ...


agresorul si "obiectul torturii"

pedepsit - dreapta jos


si aici fiica-mea suparata ca a fost pedepsita prin "luarea" portiei de piscina in dupa amiaza aia.

pedepsita

bazaita dupa cearta cu var'su


mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

alra spune:

am primit si empatia

revin concis, poate ca nu am expus problema suficient de clar si pe prea multe mesaje.

fata mea a fost muscata de fata de catre o fetita la gradinita.
fata care a muscat (nu era prima data insa de data asta a ajuns la sange) a fost pedepsita de educatoare fiind pusa cu spatele la copii, in aceeasi camera impreuna cu o explicatie ca ceea ce a facut nu e ok.
mama fetei a pedepsit-o neducand-o in ziua respectiva la balci, unde mergeau toti copiii caci aveau bilete gratuite prin scoala - era o zi speciala.

opinia mea: eu sunt total de acord cu pedepsele de mai sus, si le-as vrea aplicate si pentru fata mea in cazul in care agreseaza alt copil sau stiu eu ce face - aici oricum sunt foarte permisivi, deci am incredere. felul in care sunt pedepsiti copiii la gradinitele de aici mi se pare similar cu pozele puse de ariel.

ce am facut noi? afara de faptul ca am incercat sa ne consolam copilul, NIMIC. am considerat ca s-au luat suficiente masuri atat de catre educatoare cat si de catre mama si apoi noi credem in puterea exemplului. in sensul ca suntem constienti ca cei mici copiaza comportamentul parintilor si daca vrem sa transmitem un mesaj pozitiv copiilor atunci nici noi nu ne putem purta agresiv deci nici nu dam mama/educatoarea/scoala/statul belgian in judecata nici nu ne ducem "glont" la educatoare nici nu folosim limbaj agresiv si ne tratam interlocutorii cu respect.

in alta ordine de idei:
- sunt constienta ca interventia mea la subiectul asta nu e binevenita caci nu mai e posibil sa discutam total teoretic si sa ne dam floricele pentru comportamentele si ideile declamate, cand avem de a face cu o situatie concreta in care un copil a suferit
- stiu cu siguranta ca subiectul asta este urmarit de mai multe persoane care gandesc la fel ca mine sau Daria si care nu scriu pentru ca gasesc dificil felul in care se fac generalizarile, mesajele lungi si departe de subiect si decat sa dea explicatii pe mai multe pagini pentru un mesaj interpretat in fel si chip mai bine se lipsesc.