PEDEPSE PENTRU COPII DE 2-3 ANI

Graviduta spune:

Ok, merci, ma gandeam sa o ducem si noi pe Mara, dar nu stiam daca sunt restrictii de varsta. Noi cred ca o sa mergem la Slanic Prahova, ca Praidul e cam departe pt o deplasare de week-end.


Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai." (Abraham Lincoln)

szivarvany spune:

Alra
Eu am crezut ca e vb de alt copil, Giulia niciodata nu s-a manifestat violent, niciodata. E genul de copil cooperant, mereu negociem totul sa fie bine E foarte intelegatoare.
Insa pusa intr-o situatie noua, a reactionat din impuls si se putea intampla o tragedie. Ea, careia i se lua jucaria in parc si am invatat-o sa caute alta, mai frumoasa, ea care de cele mai multe ori evita aglomeratia si prefera sa stea pe bancuta, a ajuns sa fie teama clasei
Evident incidentul nu s-a mai repetat, mereu discutam despre ce e bine si ce nu e bine sa facem, dar ... dar atunci pe moment nu a functionat teoria.

Bebe-io, sunt sigura ca violenta aduce violenta.
Adica daca imi bat copilul sa nu se mai bata, e grav, nu-l invat absolut nimic pozitiv.
Insa sa invete ca violenta nu este trecuta cu vederea, nu e tolerata, ca se pot intampla nenorociri, sa-l sensibilizez prin toate metodele posibile de la time-out la confiscarea tv-ului din camera etc, da, sunt de acord.
Pentru ca raspunzi de ceea ce faci.

Graviduta, nu veti regreta

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

freedelia spune:

Normal ca nu o sa il bata (apropo de mesajul lui bebe_io) ca una e cand te bate unul cat tine si alta e cand te bata mama sau tata, care sunt persoanele de la care astepti iubire si intelegere neconditionata.

Da, se pot intampla accidente, de aceea meeria de educatoare este foarte grea si cu o mare responsabilitate. Educatoarea trebuie sa fie mereu implicata, mereu on top of the situation, sa cunoasca fiecare copil si ce anume il face sa reactioneze intr-un anumit fel sio sa fie in stare sa previna reactiile violente. Nu a zis nimeni ca este usoara meseria de educatoare, mi se pare una dintre cele mai grele din lume. Am facut-o si eu, insa la clase mult mai mici si cu mai mult de un adult in clasa. Si nici asa nu a fost usor.

Dupa parerea mea nu exista scuza ca cineva sa imi traumatizeze copilul si eu consider ca a pune un copil in time out este o trauma.

bebe_io spune:

Ideea era ca acei parinti vedeau strict in alb si negru. Doar discut cu el sau (alternativa unica) il bat. Unul dintre copiii pe care ii cunosc statea in fiecare seara la calculator si invatatoarea le-a zis parintilor ca, drept pedeapsa, sa nu-l mai lase in acea seara la calculator. Raspunsul a fost zdrobitor: "Vai doamna, nu se poate asa ceva, stiti ce groaznic face daca ii interzic calculatorul???". Pai face, fiindca a fost obisnuit ca se va incerca strict convingerea lui cu vorba buna, el va tipa mai tare si intotdeauna va castiga.
Santajul sentimental este alta capcana, mult mai subtila, in care nu numai ca ajung sa cada victima parintii, ba chiar de multe ori ei il practica si apoi se felicita cum rezolva ei totul cu mijloace pasnice.

alra spune:

ok ok, da' cu fi-mea muscata si al naibii de traumatizata cum ramane?? - in conditiile in care nu era prima muscata de fetita respectiva!
ii explicam ca a fost accident?

szivarvany spune:

Exact Delia, nu mai vorbim de teorie, ci concret, daca al tau copil vine acasa cu un ochi vanat - caz fericit, Doamne fereste de alte probleme mai grave - sau daca al tau copil a lasat lat un copil intr-un acces de furie.
Sa zicem cand educatoarea isi sufla nasul, ingrijitoarea se scarpina la ochi, iar ceilalti priveau alti copii, adica intr-o secunda !!! Ce te faci atunci ???

Ok, si fie`mea a avut nshpe motive sa reactioneze, insa nu am tinut cont de ele cand putea nenoroci un coleg.
Am crezut mereu si ma pregateam psihic la cum voi reactiona cand va veni batuta de la gradi, niciodata nu ma asteptam sa fie ea cea care isi va apara cu atata patos teritoriul

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

freedelia spune:

Mai, nu s-a intamplat. Si a mers la gradinita 2 ani deja. Daca ar veni acasa batut, m-as duce glont la educatoae. De fapt, probabil ca ar suna ea la mine inainte sa ajunga copilul acasa. Eu as considera ca este strict vina adultilor din clasa, nu a copilului care isi exprima frica (de a pirde un obiect cu care voia sa se joace) sau frustrarea (de a nu fi inteles sau inclus in jocul celorlalti) sau furia (din varii motive).

Copiii au sentimente foarte puternice pe care nu le pot controla si de aceea este important sa fie invatati nu sa isi reprime aceste sentimente, ci sa le inteleaga si sa le exprime si sa nu le dea curs -- adica sa fie in stare sa spuna (sau sa gandeasca) "Sunt frustrat pentru ca ana si ionel nu vor sa se joace cu mine" si apoi sa incerce sa gaseasca solutii -- fie ma duc si gasesc pe altcineva sa se joace cu mine, fie plang la mami in brate pana imi trece frustrarea, fie incerc sa ii abordez pe ana si ionel in alt fel. Asta este ceva constructiv, care ii invata sa "deal" cu sentimentele lor toata viata, astfel incat mai tarziu cand nevasta ii enerveaza, sa nu plece in alta camera si sa se abtina pur si simplu de a o pocni, ci sa isi dea seama ce simte si sa fie in stare sa ii spuna si ei ca sa comunice si sa rezolve problema.

Daca intr-o zi copilul meu ar fi foarte frustrat/marcat de ceva ce a facut alt copil -- as vorbi cu el, i-as explica ca acel copil a gresit, ca a facut ceva foarte rau. I-as spune ca e normal sa se simta asa (frustrat, speriat, etc) si ca nu trebuie sa se joace cu copilul respctiv pana cand nu se va simti pregatit sa o faca.

alra spune:

la noi a fost fix de-andoaselea. am avertizat educatoarea ca laura poate fi mai dificila (nu a fost, educatoarea s-a si mirat cand i-am povestit ce face) si laura noastra crescuta neagresiv si pacifist a venit atacata fizic de nu a stiut pe ce lume e 2 zile. nici macar nu stia suficiente cuvinte sa exprime ce simte. s-a inchis pur si simplu in ea.

alra spune:

nici nu stiu cum as putea sa comentez elegant textul asta...

ce am povestit eu se intampla la 2.6 ani cand fata mea stia vreo 50 de cuvinte si cealalta fata un pic mai mult insa nu suficient pentru astfel de explicatii.

eu nu cred ca toate vorbele scrise aici se aplica intr-o intamplare similara celei patite de laura mea. sunt pur si simplu vorbe de dragul discutiei.

freedelia spune:

Si un copil de 2 ani jumate nu intelege ce i se spune??? Ma indoiesc ca este asa. Eu vorbesc cu copiii mei despre orice i se intampla -- si cand cad si se lovesc, si cand unul da in celalalt, si cand fac tantrum-uri. Nu trebuie neaparat sa imi raspunda, eu ii iau in brate si dau din gura -- "Da, mami stie ca esti frustrat, nu a facut bine John ca te-a lovit, a fost foarte urat din parta lui, stiu ca te doare, mami te iubeste, etc, etc" Si tot dau din gura pana cand se linisteste copilul si il tin in brate pana cand vrea el sa plece sa se joace.

Uneori copilul raspunde "Dar m-a lovit, dar nu e drept, nu mai vreau sa ma joc cu ea niciodata, etc, etc" Si uite asa, copilul isi cunoaste sentimentele si invata sa si le controleze.

Si fata mea cea mica are 3 ani si un pic, nu e nici ea foarte mare. Asa ca nu vorbesc numai asa, de dragul vorbei.

In plus, acest topic nu este despre ce facem noi ca parinti ca sa disciplinam copiii, ci ce acceptam sa le faca altii -- in speta educatoarele de la gradinita. Iar eu, pentru copiii mei, nu acept sa li se dea time out sau sa li se spuna ca sunt rai pentru ca au facut ceva rau.