Cum v-ati hotarat sa va casatoriti?

blackpanterro spune:

Eu am fost ceruta in casatorie la telefon! Nici nu ne cunoasteam fizic, numai pe net si la telefon am vb timp de vreo 2 luni.Cand ne-am cunoascut m-a dus la Colosseum in Roma si m-a cerut de nevasta acolo, s-a pus in genunchi si mi-a pus inelul pe deget. Era un ger afara de crapau pietrele dar noi nici nu simteam, am petrecut toata noaptea umbland aiurea prin centrul Romei.Asta se intampla acum mai bine de 5 ani.
Ne-am casatorit 6 luni mai tarziu intr-un orasel micut pe malul marii tireniene.Eram numai noi doi si doi martori(unul fiind translatorul :)).Am fost foarte lejeri imbracati nicidecum de casatorie, eu am ochelarii de soare pe cap in poze loool. Ce frumos a fost, simplu, a durat vreo 10 minute apoi am mers la o terasa pe malul marii si am baut cocktail-uri, doar noi 2.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious

Lo_li_Ta spune:

Ideea e ca stateam si ma gandeam cat de mult conteaza pana la urma ca momentul asta sa se petreaca asa cum ai visat. Am vazut femei frustrare ca n-au purtat rochie de mireasa, altele din contra, nervoase ca au fost nevoite sa faca nunta mare, ca partenerul vrea/nu vrea casatorie...
E destul de greu sa gaesti omul care sa vada lucrurile la fel ca tine, ca pana la urma asta conteaza.

Delphinas spune:

hehehe poveste halucinanta....
ne-am cunoscut la sfarsitul lui octombrie 2007, venise la mama sa verifice ceva la centrala, scapa gaz. eu pt el am fost dragoste la prima vedere, el pt mine..."da ce te uiti asa la mine? ai uitat pt ce ai venit? ai ? uiti de la mana pana la gura." intr-un cuvant il luasem tare de tot ca omu se fastacise cand m-a vazut.
a urmat apoi instalarea unui termostat ambient tot pt centrala si de acum mi se aprinsesera si mie calcaiele dupa el, desi aveam un handralau la iasi cu care tb sa ma marit in dec 2007. ii dau cu praf de mers la handralau de la iasi si incep a iesi cu omu la sucuri si la vrajeli...
el imi spuse ca la anu, adica 2008 se insoara, si uite asa m-am dezumflat eu repede, precum un balon de la guma turbo. acum regretam ca ii dadusem cu praf de mers la ala din targu iesilor...jucam cumva la 2 capete...
dar inima mea ma indemna sa ies totusi cu el. cu cel de la iasi nu mai putea remedia nimic. asa ca...dai in continuare cu actualu. de la mijlocu lu februarie 2008 s-a mutat la mine si pe 8 martie am mers impreuna la petrecerea de 8 martie la el la institutie.una bucata colega de-a lui, care nu se astepta ca el sa vina insotit, s-a spart mai ceva ca un balon cand m-a vazut la bratu lui. si ii facea ochi dulci pe fata, cu toata lumea la masa...il scot afara de cateva ori, ii toc creierii...ca ce ma aduci aici sa vad cum aia dupa tine...am vrut sa plec singura acasa.
m-a linisteste, mai stam ceva vreme, apoi purcedem acasa. a 2 zi eram pornita sa clarificam treaba...cu individa. dar seara cand a venit de la serviciu ma trimite sa-i aduc telefoanele din buzunar la haina. pretext, ca in loc de telefoane a dat peste altceva...un boboc de trandafir cu un inel in el. sa lesin de emotie...si ma uit la el, el la mine si il intreb:"si cu asta ce fac?" el da in balbaiala, i-l pun in mana si precum un titirez pe langa el...hai cere-ma acum... eram rasu plansu...
si uite ca a trecut abia un an...vreme lunga ne asteapta...

poze, Just Me
Infertilitatea este o boala
ambitioasa
www.pulsmedia.ro/index.php?page=event_vote&url=premiilecaroldavila&articleid=67" target="_blank">Votati Organizatia EMMA la premiile "Carol Davila"

delphin spune:

Cum ne-am casatorit? Singuri, cu doi martori departe de lume! asa am vrut! Seara am fost la resto cu martorii si gata.
Ne-am logodit la doua luni dupa ce ne-am cunoscut! de ziua mea mi-a oferit un inel...si gata, eram al lui si el al meu....
Cererea oficiala in casatorie a venit vreo trei ani apoi, la Venetia, in Piata San Marco cu pus in genunchi si cerut de nevasta. Aplauze din partea publicului prezent.
Am fost surprinsa caci nu ma asteptam, iar casatoria oficiala, cu acte nu depindea de noi.
Fiind militar intr-o alta tara, trebuia cerere la ministrul apararii ca sa se insoare cu o cetateanca straina, si era de asteptat...ehe!
Dupa alti doi ani ne-am casatorit oficial, asa cum am spus cu doi martori, caci noi nu suntem petrecareti!
Voila!

raldelb spune:

Din dragoste nebuna,pasiune mare,credeam k nu mai putem trai unul fara altul si ... inconstienta!Nu ne cunosteam f bine,dar nici n-am vrut sa stau cu el de proba...atunci...aveam niste idei preconcepute,ce sa fac?! nu pot da timpul inapoi,din pacate! Ne-am despartit intr-un tarziu,dupa ani de zile si dupa ce am facut impreuna un baietel superb! Asta e! Trebuia s-o facem mult mai repede-despartirea- sau sa nu ne casatorim.Este un tip de treaba,cred,dar nu eram compatibili sufleteste...
Va saluta (scriu prima oara acum pe acest forum),
Raluca

pearl84 spune:

Din mare dragoste..impreuna de la 15 ani (ai mei) respectiv 19 (ai lui)...casatoriti dupa 7 ani de relatie si parca e tot mai frumos!

Pearl

Toata lumea stie exact ce trebuie sa faci cu viata ta, dar nu are nici o idee ce trebuia sa faca cu propria-i viata.

XIO spune:

Exceptand casatoria, la fel e si la noi

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

larissa_79 spune:

La noi a fost telenovela in toata regula. Eram intr-o alta relatie cand l-am cunoscut. M-a ajutat la un proiect prin intermediul netului. Nu ne vazusem. El din Bucuresti eu studenta in Iasi. Eu aproape 23 de ani el 24 abia impliniti. Intrasem pe un site IT cautand evident un specialist in Oracle sa ma ajute la un proiect. Si l-am gasit pe el. Isi daduse licenta pe ce imi trebuia mie in proiect, era nascut in aceeasi zi cu prietenul meu de atunci. Coincidente peste coincidente. Eu berbecuta ca si fosta lui. Ne-am pus sa fim amici, adica sa discutam vrute si nevrute pe mess.
Si normal ca..inevitabilul s-a produs, ne-am indragostit puternic unul de altul, dar timid, profund si frumos si pur.

La o luna, de ziua mea, am primit un buchet mare de trandafir cu un mesaj " Al tau pentru totdeauna, Robert". Si nu, nu era genul de om care sa spuna cuvinte mari. M-am despartit de fostul inca inainte sa se lege ceva intre mine si baiatul de pe net. Asa mi s-a parut corect.
A urmat inca o luna de discutii pe net, ore, zile intregi si nu exagerez. Pe 4 aprilie a venit in Iasi. Din acea zi, desi nespus, fiecare a stiut in sufletul lui ca apartine celuilalt pentru totdeauna.
A mai venit apoi 3 sapt weekend de weekend in Iasi. In al 3-lea weekend practic a 7-a zi impreauna am hotarat sa ne casatorim. Pretextul a fost ca sa putem merge la mare ca se stia faptul ca tatal meu era sever ( deh cadru militar) si nu concepea sa merg la mare cu un baiat. Am zis ca e o gluma la inceput. N-a fost insa...Mai apoi a zis ca n-a indraznit sa ma ceara mai oficial de teama sa nu pimeasca o amanare. Deh in discutiile noastre amicesti enuntasem e drept teoria ca eu ma voi casatori dupa 30 de ani, ca imi voi face intai cariera etc.

Na ca n-a fost sa fie...si m-am casatorit la 23 de ani si am facut si cariera dupa. Nunta noastra a fost de vis....nu m-a scapat din mana toata seara si nici nu m-a furat nimeni. Doar eram mireasa lui nu? Eram topiti unul dupa altul. Dim am plecat repede repede in saptamana de miere...repede repede...ghiciti voi de ce si n-am iesit din camera toata saptamana. Au trecut 7 ani de atunci.....
Chiar ieri i-am amintit ca inceputul nostru timid de la amicitie la dragoste a venit chiar pe 14 februarie cand m-a intrebat daca vreau sa fiu valentina lui, desi eram doar amici.

Desi tarziu i-am spus, am apreciat enorm faptul ca nu a intevenit cu declaratii de iubire inainte sa ma despart de fostul. Ma iubea dinainte dar nu a zis nimic pana nu i-am zis de despartirea mea. Chiar si atunci a lasat sa treaca cam 2 saptamani pana mi-a marturisit ce simte.

Acum avem o minune a noastra Alexia si ne mai dorim inca vreo 2 3 copii.

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

S-o ajutam pe Alexia!

cassina spune:

Din dragoste,dar poate si destin...Desi ne cunosteam de ceva ani(lucram impreuna la aceias institutie)nu am simtit nimic pana intr-o zi de decembrie...in inauarie am facut cununia civila si de atunci au trecut destui ani petrecuti impreuna cu bune si rele...Dar si acumla amandoi(unul ptr celalalt)!Avem 2 copii cu care ne mandrim!!!

andrusca13 spune:

Eram impreuna de doi ani, ne iubeam enorm de mult dar eu eram speriata putin de ralatie, toti imi spuneau ca nu este pentru mine, asa ca vroiam sa cedez influnetelor pentru ca era o presiune prea mare. El a simtit asta si cand ma asteptam mai putin m-a cerut. Am fost foarte tulburata dar bineinteles ca ma bucuram si am spus DA. Din acel moment nu mi-a mai pasat de nimic si de nimeni iar dupa inca un an am facut nunta. Nu-mi pare rau ca am facut acest pas chiar daca viata nu a fost chiar roz. Acum avem doua minunatii de copilasi si sunt lumina ochilor mei.