straina printre straini...

ma pregatesc sa imi urmez sotul intr-o tara departe, departe la care am visat cu ochii deschisi de ceva timp, ma simt pregatita si nerabdatoare sa plec, am intrebat oameni care au fost acolo cum e, am citit despre acea tara, si deabea astept sa plec, pentru o vreme nu stiu exact cat o sa locuim acolo, e visul meu din liceu, dar totusi desi stiu asa de multe despre locul care imi va fi casa si il iubesc imi e frica, imi e frica ca o sa fiu o straine, imi e frica ca nu o sa ma pot adapta,

desi imi e plina inima de bucurie ca in curand vom pleca, totusi sunt trista, sunt suparata ca plec de langa parinti, nu sunt foarte legata de ei, dar ii iubesc si parintii mei sunt foarte atasati de copii mei, sunt trista pentru ei, pentru suferinta pe care le-o provoc, dar stiu ca asta e viata...

voi cei care sunteti straini printe straini cum v-ati rupt de familie, de prieteni, cum v-ati adaptat, va mai simtiti straini?

numai bine

Guestus spune:

Unde pleci ruscus?

ruscus spune:

in tarile calde

speed spune:

bineinteles ca mi-e dor de familie si de locurile copilariei mele,nu cred ca o sa-mi "treaca" vreodata dorul asta.daca vrei cu adevarat sa emigrezi si sa-ti faci o viata frumoasa in noul loc depinde de tine sa nu lasi "dorul" asta sa te copleseasca. cauta sa vezi partile bune ale noului loc,implica-te activ in fiecare pas al familiei tale,si bineinteles pastreaza legaturile cu familia si prietenii tai de acasa.
stiu destule persoane care nu se pot adapta noii tari,traiesc un chin permanent,fac o adevarata depresie daca nu gasesc foi de varza murata de Craciun si nu maninca fructe fiindca nu au gustul celor din gradina bunicii. repet, depinde de tine,de cit de mult vrei sa emigrezi,ca sa treci peste momente dintr-astea.
bafta in noua tara

blackpanterro spune:

Nu fii trista, lumea asta e atat de frumoasa, ar fi pacat sa traiesti toata viata intr-un singur loc.


Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious

stefania_97 spune:

In primul rand drum bun si adaptare usoara :).
Eu am stat in 2 tari si adaptarea a fost destul de rapida. Dar totul depinde de persoana. Cred ca iti vor fi de ajutor sotul si copii. E diferit cand pleci singur si cand pleci cu sotul, copiii.
Imi este dor de mama, sora si de tata in rest nu imi lipseste nimic.
Varza murata mananc o data pe an si se gaseste cineva sa iti faca rost . Sicer m-am adaptat si la mancarea lor si la stilul de viata. Aleg ce e mai bun din cultura lor, obiceiuri si implementez la cultura mea, obiceiurile mele.
Nu te gandi ca esti straina, gandeste-te ca esti speciala si nu vei fi singura ci vei avea sotul si copiii.
Mult succes si sa auzim de bine

Stefania mamica Buburuzei Catarina
www.flickr.com/photos/balexandre/" target="_blank">Poze Catarina
O romanca in Danemarca

delphin spune:

Pt. inceput...sa aveti grija de voi! Chiar daca sotul e de acolo, tu nu vei fii de cat "le petit cul blanc" atunci cand iesi din casa. Oricat ai crede ca sunt primitori, au mereu un interes.
Sper doar sa poti sa te obisnuiesti, sa te bucuri ca esti cu copii si cu sotzul, e cel mai important...apoi te acomodezi. Exista internet si acolo, asa ca vei putea tine legatura cu familia...vei putea sa-i vizitezi, sigur nu in fiecare an, ca e taaare scump, dar o data la doi trei ani, daca intr-adevar vrei, se poate...
Numai bine...A! Eu cand am iesit pt. prima dara din Ro, undeva acolo am fost...si tare m-am bucurat ca Romania e mai civilizata...in 6 luni m-am acomodat la stilul lor, si 10 ani apoi, din motive de job, tot prin zona sunt. Mai am de stat 1 an jumate! Yuppi!

ruscus spune:

merci de incurajari
delphin, sotul meu mi-a spus sa nu fiu surprinsa daca copii o sa strige pe strada "mundele,mundele", si pe aici e la fel, iesea sotul meu in evidenta, acolo o sa ies eu, dar din cate am inteles de la prieteni care au fost acolo nu sunt chiar asa de necivilizati ca si romanii, si oriunde ai fi cam toti isi urmares interesul...
doamne ajuta sa fie bine si sa ne putem acomoda

delphin spune:

rucus, can pommeneam de civilizatie, ma refeream ca tara, la nivel de trai, infrastructura, restul...no coment.

Te vei adapta, ai sa vezi! Cere timp, insa cum spuneam, sunteti impreuna si sa speram ca se vor linisti spiritele pe acolo.

Un sfat...ai grija de copii la inceput, spala bine fructele, legumele ce le cumparati de pe piatza locala. Fa-ti inainte sa pleci o "farmacie" cu medicamente contra diareei, cu saruri de rehidratare pt. copii, cu eferalgam si altele ce poti.Haine, ia ce ai subtire, dar ia si cate ceva cu maneca lunga pt. tine si copii, vei fi surprinsa sa-ti fie racoare uneori, seara.
O vreme, pana vei invata limba, te vei simti straina, da...dar apoi va fii ok!
Locul tau e langa sot si tara ta e acolo unde sunteti impreuna...restul conteaza mai putin!

lara_c spune:

Rucus,
Depinde foarte mult de capacitatea ta de adaptare.Si bineinteles, aceasta capacitate se imbunatateste si ea cu timpul si cu experientele diverse.
Ai un mare avantaj ca pleci cu familia.Mult mai usor te vei simti 'acasa'.
Eu sunt obisnuita sa calatoresc foarte mult si sa ma adaptez la situatii diferite .Inca de mica am locuit cu parintii in Africa si nu am avut deloc probleme de adaptare.Deci sa stai linistita ca cei mici se vor integra cel mai repede.Acum stau cam un an -un an jumatate in UK si 3 in strainatate.Aici practic e casa noastra.De plecat plecam In alta tara de friecare data.Insa ma adaptez foarte foarte repede.Conteaza foarte mult familia si anturajul de acolo (colegi de srviciu, prieteni, etc).Chiar in curand urmeaza sa plecam si nici macar nu stim inca tara - si tot mi se pare exciting.
Sa pleci de unul singur e greu insa.O singura data am fost plecata singura (am avut o bursa in Olanda in facultate) si mi-a fost foarte greu.Cred ca a fost singura perioada in care ma gandeam mereu la Ro si imi era dor de tara( inca mai locuiam acolo).
Si mie mi-a fost greu sa ii las pe cei dragi in tara, dar nu cred ca as concepe viata mea altfel.Si prieteni poti sa iti faci mereu, in fiecare tara iar familia poate veni sa te viziteze.
Curaj si gandeste-te ca esti norocoasa ca poti avea parte de astfel de experiente.

Lara
Erinn's mummy
[url=''http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding?feat=directlink'']Wedding[/url]
[url=''http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall?feat=directlink'']Erinn Kendall[/url]

www.onetruemedia.com/shared?p=7a28966e1c7a95b174b0df&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">My stars

ruscus spune:

merci fetelor
sotul meu e doctor deci farmacie nu fac, noi plecam in congo, acolo se vorbeste franceza, eu stiu dar copii nu, iar baiatul meu in toamna va merge la scoala, pt el o sa fie ceva mai greu, nu ma sperie faptul ca infrastructura nu e pusa la punct, ca acolo e ceva normal sa fie pane de curent, eu am crescut mai mult la lumina lumanarii (e si mai romantic), de mult imi doresc sa merg in africa si stiu care sunt conditile acolo
imi e frica putin si de malarie, dar m-a asigurat cineva ca nu e chiar asa de grav, prima data e mai rau
asa e cand esti cu copii si sotul si e intelegere totul pare mai usor
doamne ajuta sa fie bine
numai bine