de ce fug barbatii de casatorie?

conchita spune:

ba da, dar sufletul pereche n-a vrut copil cu mine. pe primul suflet pereche care a vrut, l-am abandonat pentru al doilea suflet pereche care n-a vrut. dupa aia m-a cules din consternare al treilea suflet pereche, care a dorit o echipa de fotbal, dar n-a fost sa fie. corect, eu am mai multe suflete perechi, ca fac cat 10 femei, scrie la zodie. :-)))

cristoiu spune:

sau mai precis pentru cele 7 suflete din pieptul de arama romanesc, cite un suflet pereche. da, mi se pare rezon.

ayleen spune:

Eu, ca si tine, am preferat sa regret ceva ce am facut. Insa voi considera intotdeauna un lucru prostesc sa insist sa iubesc un om care nu ma vrea. Adica ma vrea asa, moderat, intelegi? Ca e misto cand esti iubit by default.
Eu sunt adepta (practic si propovaduiesc)arta mentinerii cuplului, a iubirii si a armoniei, fiind eu cea care da exemplul personal. Stiu, sunt inteleapta Eu nu precupetesc laude, incurajari, zambete, rabdare si iubire, cand e vorba de cuplul meu. Dar am o limita naturala de suportabilitate, atunci cand nu am feed back.
Ma intrebai daca as ramane cu parteneul daca ar fi steril sau nu ar dori copii. In ambele cazuri raspunsul e DA, as ramane. O sa dezamagesc insa putin, pentru ca eu nu as ramane in virtutea juramintelor din biserica sau motivata de iubirea cea atotiertatoare. As ramane in cazul a) pentru ca sotul meu doreste acelasi lucru ca si mine, insa nu a fost daruit de Dumnezeu cu fertilitate. As ramane in cazul b) pentru ca am convenit in prealabil ca nu vrem copii.
Daca n-ar avea o justificare temeinica, ci s-ar scula intr-o dimineata spunand ca s-a razgandit si ca nu vrea copii, as fugi mancand pamant. Pe mine ma sperie ciudatii, eu cu nesanatosii la cap aleg sa nu am de a face.
Daca cel pe de care m-am indragostit imi spune, inainte de casatorie, ca nu vrea copii, casatoria va fi out of the question. Relatia, nemaiavand perspective, din punctul meu de vedere, se incheie cu regretele de rigoare. Nu e de datoria mea sa conving un barbat sa vrea copii.
Eu fac parte dintre cele care nu (mai) idealizeaza iubirea. Eu prefer SA ALEG si cu mintea barbatul. Adica, ma-ntelegi, indragostita peste urechi, dar nu toti cati au nadragi, toti mi-s dragi Il aleg pe cel care e animat de aceleasi dorinte si sentimente ca si mine. Nici mai mult nici mai putin. Pare complicat, dar e de fapt basic, e foarte foarte simplu

Later edit: imi ceri prea mult, eu nu pot raspunde la modul "general" ci doar "eu ". ca si Camil Petrescu, eu nu pot vorbi decat din experienta

ayleen spune:

Foarte tare, Conchita, faza cu sufletele tale pereche. Am si eu pe undeva prin lume cateva jumatati false Nici cu actualul meu prieten (recent logodnic) nu realizez the perfect match made in heaven. Mda, ma oftic, dar nu l-am gasit si pace buna. Dca o sa apara vreodata, ii sparg dintii ca n-a aparut la timpul potrivit.

conchita spune:

dupa cum evolueaza conceptul de cuplu pe mapamond lately, mi-e ca nu o sa mai ai nevoie sa-i spargi dintii, ca va purta deja proteza dentara. la varsta aia, maica, toti o sa purtam. :-)

Clori spune:

Mama, ce mult ati scris cat am lipsit... Oana, Cristoiu, Mindy - multumesc pentru cuvintele frumoase.
Ayleen - nu m-am suparat, n-ai vazut ca radeam? Din pacate, in urma abuzurilor suferite in copilarie, am ramas cu o sensibilitate mult mai mare decat a oamenilor obisnuiti si m-am cam speriat cand am vazut mesajele mele atat de comentate, in special la modul negativ. Cum oricum nu prea mai aveam cu ce ajuta intrucat spusesem parerea mea, avand o slaba toleranta la a ma simti judecata si respinsa de ceilalti, am decis sa nu mai particip la acest subiect.
Conchita - tie iti dau voie sa-mi spui Cori... Mi-au placut mesajele tale si am raspuns la ele zambind...

Acum, la subiect, n-as putea raspunde. Pentru ca, din pacate, sunt eu insami in aceasta situatie, de a nu putea avea un copil. Asa ca, pentru mine, daca omul iubit n-ar putea sa aiba, n-ar fi un capat de tara. Sper sa reusesc sa-mi conving sotul sa infiem, pentru ca imi doresc foarte mult copii...

XIO spune:

Dupa "pauza" Dianas a spu ca nu il mai iubeste , sau ceva care se incadreaza in aceasta idee.
Eu inca nu pot intelege de ce daca o cerere in casatorie este refuzata in acel moment se presupune ca cel mai ok este sa te desparti si sa cauti altceva.
Mai exact , exista un morcov atarnat de o undita care este fluturat in fata unei persoane si nu mai vede altceva in afara de acel morcov.
Cand casatoria este un tel in opinia mea lucrurile sunt triste.
Casatoria inseamna ca te "legi" in fata Lui Dumnezeu , a primarului , a societatii bla bla bla de un om pe care se presupune ca-l iubesti.
Nu se presupune ca te casatoresti ca sa ai un act , sa te cheme POpescu si nu Florescu si sa faci repede un copil.
Asta inseamna in opinia mea sa te folosesti de partener(a) .
ca e el /ea , ca e altcineva , nu conteaza atata timp cat te casatoresti tu si ai un copil tu si faci ce vrei tu .

Daca prietenul meu spune caum ca nu vrea sa se casatoreasca si mie mi se pune pata sa o fac repede , care esolutia? Sa-i spun la revedere , drum bun si sa ma casatoresc repede cu altul care vrea?
Doar asa , ca am 30 de ani si la varsta asta trebuie sa ai o verigheta si un copil.
Cam asa vad eu ideile Dianei.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

cristoiu spune:

Stiti ce, gindindu-ma mai bine la discutia asta realizez ca ceea ce ma seaca pe mine este goana nebuna si disperarea la virsta frageda de numai 28 de ani. O gasesc aproape hilara. Pe cuvint, e ca si cum un copil de 18 ani ar fi disperat sa se realizeze in cariera maine, marite si copil rapid, ca face 20 de ani si i s-a dus viata. Nu inteleg disperarea asta la 28 de ani, pur si simplu nu pot sa "sympathize".

Daca Diana ar fi la virsta de 35 de ani, da, as incepe sa inteleg si punctul ei de vedere.

Ce sa spun? Am o prietena foarte buna care si-a gasit perechea potrivita la 40 de ani. Casatorita la 41. Si acum la 43 infiaza un copil - nu fiindca ar fi imposibil sa o faca, ci din principii proprii asupra situatiei copiilor in lume. Si stiti ceva, si la 40 de ani i-au tremurat putin picioarele si s-a gindit de 3 ori daca sa zica da, daca e o alegere buna ... etc.

IoanaO spune:

Sa va spun cum vad eu lucrurile la cei 26 de ani ai mei. Si asta fara sa impun nimanui punctul meu de vedere si fara sa atac pe nimeni.

O relatie implica doi oameni cu planuri comune de viitor. Si cand ma refer la "planuri comune de viitor", nu spun ca EL vrea sa isi ia o masina in urmatorii 5 ani sau ca EA vrea sa isi ia o haina de blana pana la Craciun.
Vorbesc de planurile serioase de viitor ca: mutat impreuna, casatorit, copii, etc.

Nu inteleg de ce nu recunoaste fiecare ca, dupa 25 de ani,incepi sa te gandesti la stabilitate. Si cred ca fiecare dintre noi, atunci cand iubim un barbat, ne gandim cum ar fi sa locuim impreuna la un moment dat, cum ar fi sa avem o famile candva, etc.
Unele dintre noi ne dorim asta dupa 1 luna, altele dupa un an, altele dupa 3 - 5 - 7 ani.

Cand te simti pregatita sa faci un pas, il faci!

Pentru unele femei cariera e mai importanta si aleg ca pana in 30 de ani sa isi faca o cariera de succes si abia apoi o familie.
Pentru altele, e mai importanta o familie pana in 30 de ani decat o cariera intr-un anumit domeniu.
Nici unele nici altele nu gresesc. Am mai spus-o si o repet: fiecare isi stabileste prioritatile in viata asta, in functie de ce vede in jur, de propriile principii, etc.

Ayleen, ai cam spus exact ce vroiam si eu sa spun si sunt 100% de acord cu tine.

cristoiu spune:

Eu cred ca trebuie ca ambii parteneri sa fie pregatiti pentru pasul asta, nu doar ea.