de ce fug barbatii de casatorie?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 21

cristoiu spune:

Daca parerea lui Xio este de neluat in seama din punctul tau de vedere din cauza virstei neadecvate, atunci hai sa ma bag si eu in seama cu virsta usor mai inaintata decit a ta.

Parerea mea e ca faci 2 erori esentiale:

1. ca dai un ultimatum de casatorie unui barbat dupa numai 1 an de relatie. Una bucata an, indiferent de disperarea virstei la care te afli - care in cazul tau e complet nejustificata - este foarte putin timp pentru a cunoaste o persoana suficient de bine sa poti lua o asemenea hotarire. Deci privind din punctul lui de vedere, e absolut firesc sa nu vrea sa se angajeze la nici-o promisiune de genul acesta.

2. ca urmaresti casatoria ca un scop in sine. stii cum e, cind iti doresti ceva cu tot dinadinsul ca nu iti iese, pur si simplu nu iese? asta fiindca te incrincenezi prea tare si pierzi intreaga dimensiune a imaginii din cauza focusarii pe un detaliu. aceasta incrincenare se simte dinafara si creaza frica. barbatii vor fugi intotdeauna de cineva care e pornit pe asa un scop. si iar, pe buna dreptate, fiinca e corect sa isi puna intrebarea "Ma vrea pe mine, fiindca ma iubeste, sau fiindca urla ceasul biologic in ea si ar lua orice barbat". Cu alte cuvinte "Sunt omul vietii ei sau doar un bun de consum?" - ca sa te citez.

Ti s-a mai spus de citeva persoane ca un act nu iti da de fapt nimic, nici-un fel de siguranta. Nu este ca un contract pe un apartament, chiar daca tu te incapatinezi sa il privesti asa. Si sa pornesti intr-o casnicie cu gindul divortului ... mda ... poate ai sa iti dai seama cit de mult gresesti peste citiva ani, cind te mai maturizezi. Caci maturitatea fizica nu are nimic de-a face cu cea psihica.

Si acum din experienta personala. Si eu am fost exact in stadiul tau, in care voiam sa ma casatoresc, nici nu prea conta ca nu il iubeam cum visam eu iubirea, tot pe la 28 de ani eram. Mi-era foarte clar ca imediat ce termin masterul ne casatorim si fac copil in primul an. Saracul, m-a si cerut. Dar am avut norocul sa ma trosneasca cerul in moalele capului si sa imi trimita iubirea aia pe care am asteptat-o toata viata exact atunci. Si am mai avut norocul sa fiu atit de "orbita" de pasiune incit sa renunt la relatia de 5 ani cu fostul viitor sot si sa risc totul pe o carte. M-am mutat peste ocean cu arme si bagaje, am lasat tot, casatorie, copii, cariera pentru ceva inefabil. Nici un act de hirtie, nici-o promisiune, afara de cea a unui "te iubesc" sincer. Si m-am casatorit la 32 de ani in loc de 28 si sunt mama la 33 si sper sa fac al doilea copil pina in 35. Si privind in urma realizez cit de nefericita as fi fost maritata cu fostul, care este un om minunat dar nu perechea mea si pe care nu l-am iubit nici-o clipa.

Ce vreau sa spun Diana cu toate astea? Ca daca tu stii, simti cu adevarat ca el te iubeste si ca tu il iubesti, uneori merita sa risti si sa te avinti cu capul in neant, decit sa incerci sa bifezi un plan bine stabilit dinainte. Din pacate viata nu se poate planifica. Si trairile cele mai intense nu vin celor care incearca sa prinda sentimentele ca pe fluturi si sa le puna in cutiute.

mariamunteanu spune:

Citat:

citat din mesajul lui XIO

Coltofeanu , tocmai asta este , ca el vrea si eu nu vreau.
Sunt inca prea copil ca sa ma casatoresc si atata timp cat nu vreau nu o voi face doar pt. ca cineva ma obliga sau pt. ca asa se face dupa x ani de stat impreuna cu cineva.

Cred si eu ca nu vrei sa te mariti la 24 de ani si dupa 9 ani de relatie cu acelasi barbat. Nici nu te sfatuiesc sa te grabesti.

Dar nu, nu esti copil, esti femeie.

Maria

pisigri spune:

Citat:

citat din mesajul lui dianas

Ayleen, bravo! Ai obtinut ceea ce iti doreai, ceea ce asteapta oricare femeie din partea iubitului: confirmarea sentimentelor lui. L-ai strans cu usa, iar el a cedat de teama sa nu te piarda. Asta da iubire. Pana in septemrie ai timp sa te razgandesti daca e cazul. Eu zic ca ai acum un gust amar din cauza stresului prin care ai trecut si a modului in care a trebuit sa scoti cererea de la el. S-ar putea sa se indulceasca pana in septemrie. Multa bafta si iubiti-va mult!

Imi pare rau dar nu pot fi de acord. Gustul amar se datoreaza faptului ca a fost nevoie sa il ceara EA in loc ca asta sa fi venit firesc de la el, ezitarilor lui, faptului ca a trebuit sa il stringa cu usa...
Eu nu inteleg alta chestie. In general, cam de pe la inceputul unei relatii, te prinzi daca ai gasit un om care cauta sa isi intemeieze o familie sau un fluturas care vrea sa mai copilareasca. Si atunci, de ce se ajunge la "Io am stat cu tine atita timp, tu de ce nu ma iei de nevasta???"

Stiu ca traim alte vremuri, dar...unde e romantismul?Unde e demnitatea femeii care asteapta sa fie rugata? Nu stiu cum sa ma exprim ca sa fiu bine inteleasa, dar...la pachet cu rochia de mireasa, cu perspectiva unor copii frumosi impreuna si a unei batrinete linistite in 2, nu mai venea si...altceva? adica cererea in casatorie facuta "asa cum trebuie"?

Mi se pare cumva trist. Eu nu mi-as fi cerut niciodata de barbat actualul sot, sau pe un altul...mi se pare ca e treaba lui sa "ceara" si a mea sa spun "da".

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

mariamunteanu spune:

Citat:

Pai nu stiu daca a obtinut ce dorea, ca dovada ca nici unul nu e entuziasmat.

Ayleen, daca nu esti fericita de rezultat, eu zic sa te mai gandesti.

Maria

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui ayleen
Acum sunt doar amarata si nu suntem entuziasmati niciunul. Ma simt ca taranul din El Zorab, care tocmai s-a intors de la negocieri, unde si-a vandut calul.

Mi-a placut cum pui problema. Mi-a placut si cum ai scris, in pofida supararii tale. Nu am de unde sa stiu, dar te vad in stare sa obtii ce ti-ai dorit.
Cred ca topicul asta putea sa aiba doar doua postari: una a dianei si alta a ta. Nu semanati, desi amandoua aveti aceeasi problema si o abordati identic.
Nu l-ai vandut pe El Zorab, l-ai scos la vanzare doar. Si vrei sa-ti spun ceva? Nici nu-l vei vinde cu adevarat, va ramane cu tine mereu, indiferent cum va decurge viata ta.
Un singur lucru...seara respectiva trebuia sa se termine altfel. Tu tot senzatia ca ti-ai vandut calul aveai, dar el se alegea cu un calarit. Si ii mai venea inima la loc, intr-un fel privesti din sa, intr-altul de sub masa, unde de fapt era mandria lui...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

pisigri spune:

Citat:

citat din mesajul lui dianas

XIO, daca ai avea o anumita varsta si o anumita experienta de viata, ai intelege de ce am procedat asa. Tu esti de 9 ani cu prietenul tau, practic voi ati crescut impreuna la propriu, iar in momentul de fata sunteti tineri, normal ca nu va sta capul la casatorie.

De asta nu intelegi tu ce atata graba. Cand o sa simti ca ti-au ajuns toate relatiile pe care le-ai avut, toate despartirile prin care ai trecut, toate distractiile, te-ai aranjat profesional iar cesul ticaie, in mod firesc vine etapa urmatoare: familia. Si atunci instinctul te impinge catre anumite reactii. Ai sa le intelegi peste cativa ani.

Si inca ceva: faptul ca merg pana in panzele albe pentru a obtine ceea ce-mi doresc nu este o dovada de comportament rasfatat. Ce consideri tu ca ar fi fost ok sa fac? Sa-l mai astept pana fac 30 de ani??? Ca sa ma refuze atunci si sa se insoare dupa doua luni cu o pustoaica??? Iar eu sa-mi plang in palme ca la 30 de ani nu doar ca nu am reusit sa-mi fac o familie, dar nici macar prieten nu mai am...

Citat:

citat din mesajul lui XIO

Ruxij, mie nu mi se pare iesit din comun ca o femeie vrea sa se casatoreasca, nu asta este problema.
Problema este de ce si cum .
Dianas a inceput sa scrie ca prietenul ei cu care e de un an a primit ultimatumul i a spu ca mai trebuie sa se gandeasca.
Dupa care ne-a spus cum sunt de vina femeile care stau in relatii lungi cu barbatii

Dupa care a inceput sa puna ca toti barbatii sunt asa .
Dupa aia ne-a spu ca i-a "trecut" de prietenul ei si ca el nu o iubeste.
Dupa care ne spune ca el a vrut sa se impace , lucru care mi se pare un sacrificiu si care demonstreaza clar ca o iubeste .

Nu ma deranjeaza sau afecteaza ca cineva vrea sa se casatoreasca , ma enerveaza insa stilul acesta de abordare si comportamentul de rasfatat.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Eu inteleg ce spui tu, am trecut prin acest gen de "criza" cind aveam 21 de ani, eram inca virgina si nu aparea la orizont nici un barbat care sa imi placa destul cit sa imi pun problema sa incercam sa avem o relatie impreuna. (stiu, era prematur sa ma gindesc atunci ca voi ramine singura blabla).
Dar la ceea ce afirmi tu aici, se ridica si o alta intrebare: nu vrei sa te trezesti la 30 de ani ca nici prieten nu mai ai, ca tocmai s-a insurat cu o fufa de 20 de ani. Crezi ca e mai bine daca te trezesti la 35 de ani si un copil ca pleaca (cu sau fara fufa) pentru ca simte ca nu merge ok casnicia, ca de fapt el mereu si-a dorit altceva de la viata? E si asta un risc pe care ti-l asumi atunci cind dai ultimatumuri: sa iasa pe moment cum vrei tu, si pe viitor taman pe dos...nu ca acest risc nu ar exista practic in orice familie, ca el/ea sa isi doreasca la un moment dat altceva

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

Bluel spune:

Tot ii dati inainte si spuneti ca Diana e rasfatata....Fiti si voi, cine va opreste? (Nu e mai bine sa fii rasfatata decat umilita, asa cum sint aici multe femei? )

Lasand gluma la o parte, mie nu mi se pare deloc ca Diana ar fi rasfatata, e doar o femeie care stie ce vrea, care a ajuns in punctul in care isi doreste mai mult de la viata, o familie, copii, etc (varsta e discutabila aici, unele isi doresc lucrul asta la 20, altele la 30, 40), vrea sa evolueze in doi, dar se pare ca nu si-a gasit jumatatea perfecta pentru acest lucru. In fond, fiecare doarme cum isi asterne iar Diana vrea sa doarma bine, de aceea nu se multumeste cu ramasite, vrea totul, ca la carte, cu mutat impreuna, cu nunta, copii, etc., e prima relatie serioasa de la care isi dorea ceva mai mult si e normal sa fie asa, sa se simta asa...Hai sa fim serioase, majoritatea dintre noi, cand vrem sa facem pasul asta, vrem totul, vrem sa fim mirese (chiar daca n-am visat de copile la acest lucru), vrem petrecere...daca dam gres, e normal ca a doua oara sa nu ne mai dorim totul, vom accepta o altfel de relatie, fara acte sa-i spunem. Fiecare pas la timpul lui iar acum e timpul Dianei. Nu exista reguli, nu exista garantii, dar e un pas inainte, in nici un caz nu trebuie sa stai pe loc, viata e prea scurta sa stai sa astepti, dupa parerea mea...Nu merge, ok, Ura si la gara!

Si cunosc "n" exemple de fete care au stat ani buni (chiar si peste 8 ani) intr-o relatie si n-au avut curaj sa deschida gura despre subiectul cu pricina, cum sa ceara femeia barbatul ?! Au stat si au asteptat, au asteptat, au facut 35 de ani, frustrarile s-au acumulat si unde au ajuns? la despartire, evident. Diana, si eu l-am „cerut” pe al meu (acum nu va inchipuiti ca am ingenunchiat si i-am spus poezii), i-am spus ca ar fi momentul sa facem si noi ceva, eram prieteni din liceu, copilarisem destul, terminasem facultatile, locuiam separati (tot cu parintii), aveam servicii bune amandoi, calatoream mult, eu aveam 28 de ani, el 27, si am propus doar o logodna si o petrecere. Peste un an, a venit firesc o nunta frumoasa si in 8 luni o casa a noastra. Dar el nu mi-a cerut timp de gandire, a spus „sigur” si din momentul ala s-a si pus pe treaba, s-a zbatut, a organizat totul, parintii nu au facut nimic, nu am vrut noi. Daca mi-ar fi dat timp de gandire, nu stiu ce as fi facut, dar, in mod sigur, nu l-as fi mai vrut, m-as fi reorientat, nu eram nici urata, nici proasta, nu era o problema ....si nici acum nu consider ca ar fi . Niciodata nu m-am agatat de un barbat, pentru mine nu sint ceva greu de atins ...Si da, a fost un fel de test pentru el, mi-am dat seama ca e un om pe care ma pot baza, de care nu trebuie sa trag eu (urasc barbatii astia), un barbat descurcaret, asa ca, Diana, daca tu crezi ca tu trebuia sa fii capul familiei si sa tragi tot timpul de el, mai bine fara el! Acum, scuze, eu nu am inteles exact cum a vrut el sa se impace cu tine, adica sa ramaneti cum erati, ce ti-a spus/propus mai exact?

Si apropo de locuitul impreuna inainte de casatorie ( ca proba, da, e ok), eu una sint impotriva (uite asa ), in primul rand, pt. ca locuitul impreuna si menajul in doi distrug incet dar sigur flacara iubirii, in al doilea rand, in ce calitate??? De menajera? De prietena? Mie nu imi suna bine! Si celor care se bat cu pumnii in piept ca ele nu vor sa se casatoresca, dar stau impreuna cu el de ani buni, pai, fetelor, sinteti ca si maritate, asa ca faceti si actul ala, poate fi bun in anumite cazuri. Am cunoscut persoane care dupa 6 ani de locuit impreuna si de acumulat lucruri impreuna, nu mai stiau cum sa si le imparta dupa despartire, fiecare venea cu gasca de prieteni si mai lua cate ceva din casa....Daca va dati mari si tari ca sinteti independente, ca nu vreti sa va maritati, pai stati singure, descurcati-va singure si nu mai plangeti dupa barbati! Pentru mine, sincer, cei "n'' ani de stat separati fiecare la casa lui, au fost cei mai frumosi, emotia fiecarei revederi era alta (desi ne vedeam zilnic), nu aveam timp sa ne plictisim sau sa ne uitam fiecare in alte parti...

In concluzie, daca e sa fie, o sa fie! Pur si simplu, fara analize si multa filosofie!

Mami de Bubu (19.08.2008)

cristoiu spune:

Citat:

citat din mesajul lui BluelIn fond, fiecare doarme cum isi asterne iar Diana vrea sa doarma bine, de aceea nu se multumeste cu ramasite, vrea totul, ca la carte, cu mutat impreuna, cu nunta, copii, etc., e prima relatie serioasa de la care isi dorea ceva mai mult si e normal sa fie asa, sa se simta asa...

De acord cu tine, daca asa e situatia. Insa mie una imi suna foarte tare a "Vreau casatorie, tu nu vrei? OK, NEXT!!!" - ceea ce nu e ok neaparat ca gindire, ca s-ar putea sa se marite cu primul care va zice da si sa fie fara dragoste, fara puncte comune, fara adincime, doar de dragul atingerii scopului. Si pe urma?

Eu cred ca o casatorie n-o faci de proba, ca daca nu merge mai exista si divort. Decit asta mai bine locuitul impreuna pe termen nedeterminat. Sau despartirea. Ea a ales despartirea. Mie mi se pare cam repede si cam radical ca sa fi fost intr-adevar vorba de iubire.

Si stii ceva Blu? Si eu l-am cerut pe al meu. De doua ori, de doua ori m-a refuzat

M-a cerut el a treia oara.

Cristina_C spune:

Am gasit un emoticon comic: ( poate fi interpretat asa: un barbat fugind de femeile care vor sa-l prinda si sa-l ia in casatorie)
Uneori e bine sa faci haz de necaz.

Diana, mult noroc in dragoste! Nu te mai gandi la tot ce-a fost, bucura-te ca esti libera si ca ai din nou sansa sa intalnesti barbatul potrivit!