Alma, ingeras la ceruri

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

In acest moment chiar nu mai stiu ce cred eu despre moarte. Poate ca aici e problema. O viata s-a sfarsit si n-a ramas nimic in urma. Decat lacrimi si momente de dor.

Pt Alma

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Mami de Eric, imi pare rau pt pierderea prietenei tale.
Astazi ma gandeam cat de greu trebuie sa fie unei mame care pierde un copil, si care nu mai are acasa inca o speranta. Daca nu era Luana, in aceste momente cred ca nu as mai fi vrut sa traiesc.



_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maitreyi spune:

piticul iubit! ce dulce e luana razand

ma simt neputincioasa in fata durerii voastre si a tuturor parintilor incercati...stiu insa ca ceea ce nu e cu putinta oamenilor este cu putinta Domnului! Dumnezeu sa va binecuvinteze cu fluturasi

-------


Ana-Maria de iepuras coconas

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

"What the caterpillar calls the end, the rest of the world calls a butterfly."
"Ceea ce omida numeste sfarsit, restul lumii spune ca este un fluture." - Lao Tzu
"omida este o etapa premergatoare fluturelui asa cum oul este o etapa premergatoare pasarii iar fetusul o etapa premergatoare nasterii fiintei umane. Pentru mine omida si fluturele sunt doua stadii de dezvoltare ale aceleiasi vieti si mai putin doua existente distincte. Iar cand se termina un stadiu, imediat incepe un altul, prezentul devine trecut, iar viitorul devine prezent."
"Intodeauna mi-a placut metafora fluturelui si a omizii, eu o vad ca pe o alta varianta a mitului pasarii phoenix, sunt 2 din cele mai dragi simboluri pt sufletul meu. Poate pentru ca asa imi vad si eu drumul in viata, o moarte si o renastere infinita din cenusa a ceea ce am fost. Si cum pentru a da nastere la ceva nou ceva trebuie intodeauna sa moara ("To get something of a higher nature, you have to give up something of a lower nature").
Fiecare transformare este oarecum dureroasa, dar in momentul in care ai inteles ca este doar un pas firesc pentru a fi, pentru a evolua, incepi sa te bucuri de proces. Stii ca la sfarsit iti voi creste noi aripi pentru a ajunge pe o culme mai inalta, si acolo procesul va incepe din nou... "
"To be born to life, we must die to the womb."
"Nu este nici pasare, nici floare dar are cate ceva din fiecare. La inceput se taraste, apoi ajunge spre cer. Ou-omida-nimfa-fluture. Mai pe scurt, metamorfoza."
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mychydutza spune:

Ayla, am citit povestea ta cu fluturashii din cimtir...........stau in fata calculatorului si plang.......ce as putea spune.......doar sa-ti ofer o virtuala!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Mychydutza multumesc! Uneori e de ajuns. Cuvinte nu prea sunt sa aline, dar conteaza atentia, faptul ca nu ma simt singura in durerea mea.
Incerc sa-mi revin. De cand a murit Emma noastra de pe forum ma simt asa. Tot mai rau. Ieri am plans pana mi-a fost rau. Luana a fost maraita toata noaptea, desi in mor normal doarme 5-6 ore legat pe noapte. Incepe sa scada lactatia, imi simte starile. Ii fac rau si ei. Of, inca nu e timpul si pt mine, si pt durerea mea. Ma simt egoista. Alma nu m-ar lasa sa-i fac rau surioarei ei. Azi am dormit mult, intre alaptari. A venit mama si asta m-a incurajat. In afara de Alex e singura cu care pot s-o las pe Luana fara sa ma tem. Prematurii au risc mare de sindromul mortii subite. Tot timpul stau cu ochii pe Luana de teama. Avem si detector de apnee, si tot nu sunt linistita. Stiu ca sunt paranoica, dar am pierdut deja un copil. Eu consider ca pt o mama nici o grija pt copilul ei nu-i exagerata. Luana imi da putere. Mi-a dat putere de la inceput. Si face cate ceva exact la momentul potrivit. Copil nascut din sperante si rugaciuni. Se vede. De ziua ei, la 3 luni, cand eram deprimata, a ras prima data. Asteptam demult acest zambet. Toti bebelusii la odisee zambeau, doar puiul meu infrunta viata asa incruntata. Dar cand a venit momentul am primit un zambet de toata frumusetea. Se spune ca atunci cand bebelusii zambesc in somn viseaza ingerasi. Luana zambeste in somn. Si ma gandeam ca viseaza ingerasi, pt ca are deja un ingeras pazitor. Nu o sa uit niciodata cand doctorul a spus ca Alma s-a sacrificat pt surioara ei. Acest gand mi-a dat putere in aceste luni. Daca pana si Alma s-a sacrificat, atunci ce simt eu in sufletul meu este prea putin, pt nevoia Luanei de mine. Of, inca nu a sosit timpul sa dau curs durerii din inima. Si cu cat o tin simt ca doare si mai tare.

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anina_n spune:

Monica, am gasit o poveste a fluturelui, cu un anume talc. Iti va place si tie.

"A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari... la unele stia sa le raspunda, la altele nu...
Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei. O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi.Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept care medita si l-au gasit meditand.
Am aici un fluture albastru.
-Spune-mi inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
- Depinde de tine... fiindca e in mainile tale.
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru.
Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu.
Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea."


Sursa


Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)
www.desprecopii.com/info.asp?id=1443" target="_blank">Cum ne-a schimbat diabetul viata

Copilasi din 2002
Scorpiutze

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Fie-ti ingerii aproape, Emma, licurici scump !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mychydutza spune:

ayla, dincolo de durerea acestei pierderi, pe care o vei simti probabil toata viata, trebuie sa te gandesti la Luana. trebuie sa te aduni si sa mergi mai departe pt linistea ei. sa stii ca, copiii simt si preiau din suferinta parintilor, oricat de mici ar fi ei. am observat la andrei ca ori de cate ori sunt stresata, suparata, nervoasa, deprimata, ma simte.....parca imi preia din comportament.......ce sa zic......doar ca ma gandsc la tine...... si sper ca zambetul luanei sa-ti insenineze treptat, treptat cerul umbrit de nori.....

* decat sa bei si sa conduci, mai bine sa fumezi si sa zbori!*

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Nina multumesc!
Mychydutza . Stiu ca ma simte, pt ea incerc sa ma mentin pe linia de plutire. Dar cand se apropie ziua lor, ziua cand si Alma trebuia sa fie sarbatorita, imi revin in minte acele doua zile, in care Alma a fost cu noi. Ma doare ca nu am fost destul langa ea, si ca nu am profitat de ele. Acum daca as stii ca doar acele zile va fi cu noi, as sta numai langa ea, as privi-o, as atinge-o, i-as vorbi. Atunci eram speriata, si nici nu ma lasau prea mult la ele. Acum nu m-ar mai speria nimic. Nu i-am vorbit nici atunci cand traia, nu am stabilit o relatie intre noi, nu ii pot vorbi nici acum. Nu ma pot uita la putinele poze cu ea, e altcumva. Ma intristeaza si pe Luana s-o mai vad asa micuta, cum era la inceput, desi ii stiu evolutia. Nu ma intreb cum ar fi fost daca era si Alma cu noi, cum arata, ce facea ea, acum la 3 luni. Nu ma mai intreb nici de ce a trebuit sa fie asa, sau unde am gresit eu, ce altceva puteam sa fac. Doar ca ma doare. E starea aceea de plans pe care cu greu o controlez, e in mine durerea. Cand vrei ceva mult mult, ceva care conteaza. Cand pierzi pe cineva drag si nu poti face nimic. Iar cand un singur cuvant, sau imagine ma ravaseste, incep sa plang si plang cu pofta, si in cateva secunde mi se umfla ochii si nasul si buza de sus.
Ma gandeam azi de ce vad fluturi. Si Alex a vazut fluturi, si Lucia mi-a filmat fluturi. De ce vad eu fluturi? E un semn, o consolare de la Dumnezeu? Eu asa o inteleg.

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Povestea fluturelui

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput