Intoarcerea la serviciu-cum a fost?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alexamaria spune:

Ma bucur ca nu sunt singura care simte ca i se rupe sufletul la gandul ca voi incepe serviciul. Fetita mea are 1 an si 6 luni si ma intreb cand a trecut timpul asta. eu o mai las cu socrii mei cateodata cand fugim la cumparaturi sau cand vin ei sa o ia in parc la plimbare si simt ca mai pot face si eu cate ceva pentru mine dar faptul ca voi merge zi de zi la servici mi se pare cu totul altceva. Ma gandesc sa caut mai repede o gradinita.

Voi cum ati ales gradinita ?
Cum au fost primele zile la gardinita ? Ati stat cu micutii vostrii ? Ati vorbit cu educatoarele sa va sune ?

Cam ce activitati au grupele de copii intre 2 si 3 ani la gradinita ?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns natynic spune:

Evident asta e si in intentia mea, sa o duc la cresa putin inainte de a incepe serviciul. E clar ca nu l-as putea incepe fara sa stiu ca am lasat absolut totul in ceea ce o priveste pe Iulia in cea mai buna stare.
Sheannamp,
Nu ma intorc mai devreme la munca pt ca nu as rezista 2 ani acasa...Cred ca as putea sta cu ea pana se maritaDar, atat pt viata mea cat si pentru ea, pt a nu deveni prea dependenta de mine, cat si din alte motive inclusiv financiare trebuie sa o fac.
Ma tot intreb insa cum o sa fie...Inaintea sarcinii eram un om extrem de dedicat serviciului, genul care cu placere petrecea mult timp peste program,etc. Ma gandesc ca acum lucrurile se vor schimba fundamental....ca nu voi dori decat sa plec mai repede acasa...ca voi deveni superficiala...
...iar pe de alta parte ca nu voi fi martora la diverse progrese ale Iuliei; lucru care, pana acum, a fost o binecuvantare

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns philip spune:

naty, eu am inceput serviciul cand philip avea 1 an si 4 luni. a stat soacra cu el pana a facut 2 ani, atunci soacra s-a intors acasa si el a mers la gradi, unde merge si acum. nu e super incantat, normal, e mai bine acasa, dar merge, stie ca n-are incotro, plus ca se joaca cu copilasii, fac activitati educative etc. si mie mi-a fost extrem de greu , cand era cu soacra acasa, mai era ceva, desi si atunci ma ingrijoram, ii sunam etc, la gradi insa a fost crunt, la inceput plangeam tot drumul spre munca (cate juma de ora de condus). apoi i-am schimbat gradi cu una mai buna si a fost mai ok.
acum are 4 ani jumate si nu stiu cum sa sparg usa mai repede sa ma duc acasa la familie, nu muncesc peste program, familia mea e mult mai importanta. baietii mei...

philip
22weeksbabyboy
mommyandreea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dalina2x2 spune:

Buna!
Si mie mi-a fost extrem de greu, pot sa spun ca si acum, dupa o jumatate de an de la reinceperea serviciului, stau cu inima stransa cat sunt plecata.. Ale mele fetite stau cu bona pe care o avem de la cateva luni, o vecina tare devotata si care le iubeste mult, de-asta nu le-am dus la cresa.
Si eu sunt de parere ca ar trebui sa incepi sa faci exercitii de .. "stat despartite". Las-o cu taticul sau cu cine poti (de maxima incredere!) macar o ora, pentru inceput (si fa-o cand doarme, sa-ti fie mai usor! ) si du-te prin oras, in apropiere, prin magazine.. pe undeva unde sa-ti fie distrasa atentia. N-o sa prea reusesti, stiu, mai ales prima data, dar poti incerca. Si apoi, data urmatoare, mareste timpul...
Bafta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ary_v spune:

natynic daca mai poti mai fa un efort si mai stai un pic acasa cu bb,
daca nu e mai bine sa iti cauti o bona, e prea mic sa il duci la cresa.
Iti spun asta din experienta noastra, va suferi enorm de mult,
pe al nostru copilas il luam de fiecare data cu ochii umflati de plans.
Nu ii aduce nici un beneficiu la varsta asta faptul ca e cu alti copii, e prea mic sa se joace cu alti copii, sa comunice in vreun fel cu ei, va fi lasat in patut singur si nu se va ocupa nimeni de el in mod deosebit pt ca nu va fi singurul copil de acolo. In schimb o bona, pe care o vei alege tu dupa criteriile tale, se va ocupa numai de el.
Inafara de asta bolile repetate la varsta asta pot sensibiliza copilul f mult.
Noi nu l-am dus atunci decat o saptamana ca nu am rezistat mai mult. L-am dus apoi pe la 2 ani jumatate si intradevar a fost altceva, ii facea placere sa fie cu copii, sa se joace cu ei.
Am experimentat ambele variante si bona e varianta cea mai buna la aceasta varsta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Naty, in primul rand incepe sa te convingi pe tine ca noi, mamicile, nu vom sta nedezlipite de pui toata viata .

M-am intors la serviciu cam pe la un an si jumatate ai lui Matei. Bine, am fost un caz fericit, in sensul ca nu a avut probleme deosebite de sanatate, era obisnuit sa stea fara mine (am incercat inca din prima luna sa il las cat de mult cu tati cat rezolv eu diverse, sa nu fie dependenti de mine) si, pana la varsta de 2 ani, a venit mama de a stat cu el.
Chiar si in aceste conditii, in prima zi, cand eu am plecat si el a ramas plangand amarnic in brate la bunica-sa si intinzand manutzele dupa mine....tare greu a fost. Insa a doua zi baietelul meu receptase explicatiile bunicii, si cand m-am incaltat sa plec mi-a deschis chiar le usa si mi-a urat servici usor (ma rog, cat reusise mama sa il invete si el sa inteleaga). Atunci mi-am zis ca e mai dulce sa imi faca vant pe scari decat sa plec si sa il las plangand.....

De la 2 ani l-am dat la gradinita (aleasa sa fie aproape de casa, sa il primeasca asa mic si cu pampersu in dotare). A smiorcait destul de mult dar, dupa prima luna a intrat pe panta "urlam 10 min cand pleaca mami,dupa aia ne luam cu joaca si de fapt suntem bine merci".

Mentionez ca inainte sa decid sa o chem pe mama am incercat si cu bona...n-a mers. Doamna respectiva era ok dar presupun ca a fost o deosebire de temperament...nu se intelegea cu copilu (sau mai curand copilul cu ea) ca ea avea toata bunavointa.

Acum, uitandu-ma inapoi, cred ca as decide sa il dau la gradi chiar si mai micutz .

Curaj deci, e grea acomodarea dar nu imposibila.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda16 spune:

Nici nu vreau sa ma gandesc la clipa aia. Nu ma intorc la serviciu mai devreme de 2 ani, am asteptat prea mult copilul asta ca sa il las acum la cateva luni. Stiu ca as lua mai multi bani, cariera etc, dar vreau sa stau cu puiul meu care are 5 luni acum si nu ne-am despartit deloc decan s-a nascut. Chiar si cand am plecat de acasa la cumparaturi sau chiar la o petrecere am plecat cu ea.

anda.r

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaiub spune:

eu o sa ma intorc la servici dupa 4 ani si jumatate. am stat doi ani in CIC pentru David, apoi 4 luni am mers la servici si am intrat in prenatal pentru Mara. mai am doua luni si deja ma apuca tristetea, m-am obisnuit sa stau acasa, sa-mi fac program asa cum vreau eu
o sa-mi fie greu dar sper ca dupa vreo luna sa intru in ritm
David merge la gradinita, Mara va sta probabil o perioada cu mama, care se va pensiona la sfarsitul anului scolar si de la anul va merge si ea la gradinita.
mie mi-au prins tare bine anii astia in care am putut sa stau cu copiii, sunt bucuroasa ca am putut sa ma ocup de ei asa cum am vrut...



Mamica de David Iulian (07.01.2005) si Mara Teodora (12.07.2007)
_
"Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea." - Hippocrate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LiliaToma spune:

Citat:
citat din mesajul lui natynic

Evident asta e si in intentia mea, sa o duc la cresa putin inainte de a incepe serviciul. E clar ca nu l-as putea incepe fara sa stiu ca am lasat absolut totul in ceea ce o priveste pe Iulia in cea mai buna stare.
Sheannamp,
Nu ma intorc mai devreme la munca pt ca nu as rezista 2 ani acasa...Cred ca as putea sta cu ea pana se maritaDar, atat pt viata mea cat si pentru ea, pt a nu deveni prea dependenta de mine, cat si din alte motive inclusiv financiare trebuie sa o fac.
Ma tot intreb insa cum o sa fie...Inaintea sarcinii eram un om extrem de dedicat serviciului, genul care cu placere petrecea mult timp peste program,etc. Ma gandesc ca acum lucrurile se vor schimba fundamental....ca nu voi dori decat sa plec mai repede acasa...ca voi deveni superficiala...
...iar pe de alta parte ca nu voi fi martora la diverse progrese ale Iuliei; lucru care, pana acum, a fost o binecuvantare

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!



Nu o sa te descurajez dar o sa iti spun, ca '' totul in cea mai buna stare'' nu o sa fie niciodata

Eu am dus-o pe Amelia la cresa in aprilie 2007, iar la serviciu am iesit in septembrie 2007. Aveam aceeasi idee ca si tine: sa se imunizeze, sa se obisnuiasca, etc. A fost groaznic la inceput, rau de tot, racnea si tipa de mi se rupea sufletul. Intotdeauna i-am zis pa la plecare si o pupam.

Cand am inceput serviciul, atunci a avut si cea mai urata viroza, deci degeaba a fost perioada de imunizare.. La serviciu la inceput eram foarte deprimata , nu ma simteam in apele mele, eram alt om decat cel care plecase, aveam si responsabilitati noi, lucruri noi, eram mereu cu gandul la Amelia, ce face, cum face, etc, plus ca simteam ca nu fac fata si la treburile casnice ca inainte... simteam ca intru in depresie..
Acuma, dupa 2 ani, lucrurile s-au mai aranjat. Ce-i drept nici acuma Amelia nu merge la gradi cu inima deschisa, dar nu plange, ne zicem si ne dam pupici ca si la cresa, dupa care pleaca la copii.
Am inteles in timp ca de fapt adaptarea e mai grea pentru noi decat pentru ei.. ei se obisnuiesc mai repede decat noi.

La serviciu incet am intrat in ritmul meu, am reusit sa imi fac lucrul fara sa depasesc si programul de lucru( decat foarte rar)
Cand s-a intamplat sa am nevoie sa stau peste program( dar am zis, foarte rar) o aduceam la birou, statea sotul cu ea, sau mergea la bunici cateva ore( bunicii lucreaza si ei full time, deci pe timpul zilei nu am cum apela la ei)

Acasa, am reusit sa impart treburile pe zile, le facem impreuna, in asa fel, incat sa fim si cu Amelia, macar unul dintre noi si sa reusim si cu ce mai e de facut. Bineinteles, ca asta nu inseamna, ca nu mi s-a intamplat sa nu apuc sa spal vasele o zi( chestie care la inceput, ma urmarea toata ziua la serviciu), dar asta e, cedam dintr-o parte, castigam in alta.

Succes si o sa fie bine pana la urma, doar ca grijile de zi cu zi de acuma, se vor transforma in alte griji si poate se vor multiplica pentru ca va trebui sa te concentrezi in mai multe parti. Dar se poate!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns discordia spune:

eu m-am intors la serviciu exact cand fetita mea a implinit 3 luni (de atunci nu mai al[ptez deoarece mi-a disparut laptele).mi-am luat program de 6 ore, ce-i drept uneori stateam tot 8 ore. fetita am lasat-o in grija soacrei care locuieste cu noi. apoi cand fetita mea avea 5 luni am fost nevoita sa plec doua luni la un curs de specializare pe care puteam sa-l aman, dar nu sa-l anulez, asa ca am zis sa il fac mai bine atunci cand fetita era mica si soacra se putea descurca cu ea (soacra are un handicap locomotor, iar tati era la serviciu si oricum el nu poate avea grija de ea deoarece este operat de 2 ori intr-un (asta este alta poveste). Acum cand a crescut a inceput sa planga dupa mine, nu o mai pot lasa sa plec undeva, tb sa o iau cu mine peste tot (inclusiv la wc). Cat timp suntem noi la serviciu sta cu soacra, iar dupa ora 4 fac totul cu ea langa mine.

Mergi la inceput