Intoarcerea la serviciu-cum a fost?

Fetita mea implineste maine un an. In curand va trebui sa ma intorc la serviciu, dupa tot acest timp in care am stat nedespartita de ea. Daca insumez orele in care a stat cu altcineva in tot acest an nu se aduna o zi intreaga. Din pacate nu am ajutor din familie, va trebui sa o dau la cresa. Asta conteaza mai putin...
Ideea e ca mi se umplu ochii de lacrimi de fiecare data cand ma gandesc ca vietile noastre, atat de unite, vor face o cotitura, prima importanta din viata ei.
Sunt curioasa cum v-a fost, cum v-ati descurcat, psihologic mai ales? Ma intereseaza mai ales parerile celor care nu si-au putut lasa puiul in grija mamei sau a soacrei ci a unor straini...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

beshter spune:

Naty,

si eu ma intorc peste mai putin de o luna. Nici eu n-am stat despartita de Gabriel mai mult de cateva ore in noua luni.
E adevarat ca eu il las cu mama si numai vreo doua zile, deci cazul meu e fericit si chiar mai mult de atat. Stiu ca asteptai parerile celor care ii lasa cu bone sau la cresa, dar m-am gandit ca nu strica sa scriu si eu
Numai ca si pe mine m-a cam apucat amoku' de cateva zile. Numai gandul ca imi va face bine sa ies din casa, sa vad oameni, sa pregatesc ore etc. ma tine inca in ideea de a ma intoarce. Am momente in care aproape pun mana pe telefon sa-i anunt sa imparta cursurile colegilor...

Sper sa treci repede si cu usurinta peste despartire.

Monica-Elena spune:

Pai dupa 2 ani si 9 luni de stat acasa(9 luni de sarcian la pat) si 2 ani cu Mihnea timp in care nu am fost despartiti nici macar o ora, a sosit si momentul despartirii. Cei drept l-am lasat cu mama dar am inceput cu o luna inainte de plecarea la servici sa il las cate 10 min apoi 15 si tot asa cu mama si eu ieseam din casa sa se invete unul cu altul. S-au invatat dar si acum la 3 ani si 7 luni tot dureroasa este despartirea(mai ales ptr mine). Amincercat mereu s aii explic cand plec de ce trebuie sa plec. Nu am plecat pe furis si nici sa il las urland dupa mine. Oricum cred ca la inceput sunam de 20-30 ori pe zi. Mi-am luat abonament cu 1000 min ca sa imi ajunga . Si acum sun des acasa stiu mereu ce face ce mananca..... etc. Ma gandesc doar ca trebuie sa ma temperez ptr ca nu vreau sa fie un copil ascuns dupa fusta mea mai ales ca e si baiat si trebuie sa fie independent. Stiu ca sunt o mama exagerata dar este un copil obtinut nu greu f greu dupa 11 ani de tratamente, facut pana la urma prin fertilizare in vitro asa ca.....e de inteles totusi paranoia mea.

natynic spune:

Monica Elena, inteleg f bine...si eu am stat la pat, nu 9 luni dar cam 4 din cele 7 cat am putut duce sarcina...apoi o nastere in care atat eu cat si Iulia puteam muri...Asa ca nu e vorba de paranoia ci de...un soi de disperare si mai mare de a-ti sti puiul bine decat ar fi normal; perfect justificata insa, zic eu.
Imi sunt si mie clare niste lucruri: de atata stat in casa am ajuns sa ma neglijez...sotul imi zice ca ar vrea sa ma mai vada si el cu o fusta, ciorapi si un pantof elegant...Uneori parca nu mai stiu sa vorbesc cum trebuie...mi se pare ca am devenit paralela cu profesia...Pe de alta parte nici eu nu-mi doresc DELOC sa-mi fac copilul dependent de mine; o vreau puternica, sociabila, adaptabila in medii cat mai diferite (e unul din motivele pentru care voi alege cresa si nu bona).
Oricum...a fost fara indoiala cea mai frumoasa perioada a vietii mele (imi dau lacrimile si acum cand scriu asta) si cum alt copil nu prea mai pot avea fara riscuri uriase pt viata mea, ceea ce nu-mi pot permite, rezulta ca nu ma voi mai intalni niciodata cu asa ceva.
...Probabil ca simt nevoia sa aud ca vor urma multe alte perioade frumoase si satisfactii chiar daca nu vom mai fi nedespartite ca pana acum...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mmmaria spune:

In primul rand:
Daca o vei da la cresa, incepe din timp si nu in momentul in care chiar trebuie sa incepi serviciul. Nu o tine tot programul la cresa, din prima. Socul va fi mare si pentru tine, si pentru ea.
Vei avea timp sa vezi tu, cu ochii tai, daca se acomodeaza sau nu. Si sa iei hotarari in consecinta.
Daca vei apuca sa te intorci la serviciu si ceva sa nu merga bine (Doamne-fereste) va fi mai greu sa reglezi lucrurile.
Asigura-te ca persoanele de la cresa, chiar daca sunt straine, sunt OK.
Si cauta-ti totusi un ajutor, copiii cand intra in colectivitate incep sa se imbolnaveasca (raceli repetate sau boli contagioase) si atunci iarasi vei fi pusa intr-o situatie in care ai nevoie de ajutorul cuiva...

loryi1974 spune:

Eu am stat pana la 2 ani.Dupa asta,o luna a stat cu parintii mei in afara bucurestiului,o perioada crunta pentru toti trei,am lasat-o 2 luni cu bona si apoi a mers la gradinita.Cea mai buna decizie a fost datul la gradinita,chiar daca era cea mica din grupa.
Din experienta mea cel mai bine este sa-l dai la cresa chiar daca vor exista niste luni un pic mai dificile la inceput.Dupa parerea mea,bona este ok pentru 2-3-4 ore pe zi ,nu mai mult.

nemora spune:

incearca sa faci treptat, nu dintr-o data; du-o azi o ora, maine doua si tot asa, la cresa
la mine asa a fost, am inceput cu o luna inainte sa revin la serviciu, am lasat-o cu bona azi o ora, maine mai mult, etc; drept e si ca femeia venea la mine de demult, la curatenie si se stia cu fetita (s-au placut)
mie mi-a prins bine reintoarcerea la serviciu, sincera sa fiu; acasa cam incepea sa ma ia capul...nu aveam cu cine vorbi, toate zilele cam la fel...poate-s egoista, dar asta e realitatea

Perlutele mele: Karolina (10.06.2007) si Eszter (DPN: 14.05.09)

ramona1979 spune:

Dragele mele,

Eu m-am intors la servici dupa 6 luni. A fost greu pentru amandoi la inceput, mai ales ca nici eu n-am avut nici un ajutor si a trebuit sa mearga la bona.
Dar a fost si bine, sa ma intorc printre adulti, sa vorbesc si despre altceva decat despre bebe.
Depinde de fiecare, nimeni nu poate spune ca e usor, dar pot spune ca cu cat trece mai mult timp cu atat devine mai greu si pentru tine si pentru bebe.

bernix spune:

Fetita me are un an si cinci luni, s-a nascut prematur la 34 sapt si a fost mica la nastere, 1700g. Iti spun toate astea ca sa-ti dai seama cat de mult te inteleg, ca stiu ce inseaman sensibilitati de prematur si ce implica cresterea lui. Si eu ma voi intoarce curand la serviciu si, desi abia astept sa ies din rutina zilnica, sa vornesc limba oamenilor mari si nu a bbilor, mi se rupe inima ca nu voi mai fi cu ea tot timpul. Ma simt sfasiata si nu stiu cum ma voi descurca. Io o voi lasa pe rand cu bunicile, cateva sapt una, cateva sapt cealalta si din sept o voi da la cresa. Si io cred ca cel mai bine e intre copii, desi riscurile imbolnavirilor repetate nu sunt de neglijat.
Io cred ca, cu cat e copilul mai mare cu atat e mai greu pt el, fiindca constientizeaza despartirea de tine. Mi se pare ca atunci cand e mititel e ceva mai usor pt el, mai ales ca va fi atras de vanzoleala celorlalti copii si de jucariile lor.
Am o prietena care si-a dus gemenii de 1,3 ani, nascuti prematur, la cresa in Titan si s-au adaptat f bine inca din prima zi. Au racit in fiecare luna toamna trecuta, insa se cunoaste ca socializeaza, sunt f receptivi la comenzi si extrem de intelagatori.

Mult succes! Sa treceti amandoua cu bine peste prima mare "despartire" din viata fetitei! Si sa treci sa ne mai povestesti si noua cun a fost.

Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)

www.flickr.com/photos/22336005@N05/sets/72157605291358063/" target="_blank">Poze cu noi

Sheannamp spune:

Naty,
ai mei baieti au stat tot timpul cu cineva din familie (parinti sau bunici) si acum, dupa 2 ani si 7 luni imi pare rau ca nu i-am dat la cresa mai devreme (acum caut o gradinita dar sunt asa de scumpeeee).
Socializarea, chiar si de la varste mici e extrem de importanta si, cu exceptia racelilor dese, nu are alte dezavantaje.
Eu cred ca nu e deloc o idee rea sa o duci la cresa decat sa ii iei bona. Doar daca nimeresti pe cineva cu adevarat deosebit si dedicat, ori asta e foarte rar.

brazuca25 spune:

M-ai nimerit la fix cu subiectul asta. Fetita mea are 1 an jumatate si in principiu imi doresc sa stau acasa 2 ani cu ea, dar aseara mi s-a oferit ocazia unui nou job mult mai bun decat cel anterior. Si toata noaptea m-am sucit pe toate partile sa ma pot hotari ce sa fac. Imi dau lacrimile cand ma gandesc sa ma despart de Deny si sa o vad doar cateva ore pe zi. Pur si simplu sunt prea slaba si nu pot sa o las. Deci eu astept pana in iulie ca sa ma duc la munca. Si refuz sa ma gandesc cum o sa fie atunci.

mamik de Denisa Maria (20.07.2007) www.youtube.com/watch?v=G7F6ycqre2o" target="_blank">filmuletze



A child is not a vase to be filled, but a fire to be lit