Sunt dependenta de sotul meu...

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

dora, daca intr-adevar existi as vrea sa stii ca nu am nici cel mai respect pentru actiunile tale (asta ca sa nu combatem persoanele)

sa-ti fie rusine pt mediul pe care i-l oferi copilasului vostru.

oricum, ma indoiesc ca povestea asta e pe bune, altfel nu ai spune de exemplu "nu am putut face avort pt ca a omori un embrion e ca si cum ai ucide un adult", in schimb "cand eram in luna a 7-a am mai luat iste pastile"

mi se pare o enormitate. esti reala, femeie?


restul sa ma scuze dar mi s-a cam ridicat tensiunea la subiectul asta care sper din tot sufletul ca nu e pe bune.


b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larissa_79 spune:

Nici eu nu cred ca e reala. Sau daca e ....e total subjugata de acest barbat!

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

S-o ajutam pe Alexia!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alice2004 spune:

Citat:
citat din mesajul lui popescudora

Aseara am iesit undeva doar noi 2 si am incercat sa port o discutie cu el. Mi-a spus ca ma iubeste si la nervi e impulsiv si spune lucruri neadevarate ca sa ma raneasca (e drept ca certurile le provoc eu de cele mai multe ori), ca nu are de gand sa divorteze si spune asta ca sa ma santajeze sa cedez, iar in ce o priveste pe prietena mea, stiu ca e de acuzat, dar pe de alta parte il si inteleg. Fata respectiva e genul de persoana care se juca cu toti barbatii pe care ii intalnea, ii refuza dar le dadea de inteles ca daca insista ar putea sa obtina ceva, ii atata si ii cucerea cu stilul ei feminin si dragalas de a fi. Cunosc vreo 10 care ma intreaba si in ziua de azi de ea si daca au sansa la vreo intalnire cu ea. Am rasuflat usurata ca s-a intamplat doar atat si ca s-a vindecat de ea, pentru ca a fost cel mai mare pericol prin care am simtit ca trece casnicia mea, ei 2 vorbind la telefon si intalnindu-ne foarte des in ultimele luni, fara ca eu sa pot face ceva, desi instinctul imi spunea ca e dubios ce se intampla cu ei.
Stiu ca barbatul meu nu e usa de biserica, e o fire colerica, impulsiva, repezita, si este inca un adolescent intarziat, dar nici nu a pretins vreodata ca ar fi altceva decat este. Este si spiritual, amuzant, inteligent si dragastos. Consider ca nu am suficiente motive sa imi inchei casnicia, atata vreme cat intre noi exista afectiune si un pitic scump care merita sa creasca cu ambii parinti. Eu nu-i pot oferi acestui copil financiar ceea ce-i poate oferi tatal lui si bunicii din partea lui.
O sa incerc sa ma atoeduc astfel incat sa fiu pregatita sufleteste in eventualitatea ca se intampla ceva care sa zguduie din temelii si sa distruga aceasta relatie. Dar pana atunci o sa lupt pentru ea si daca nu se poate schimba el, o sa incerc sa o fac eu pentru binele tuturor. Va multumesc mult ca ati fost si sunteti alaturi de mine si o sa va tin la curent cu ceea ce se mai intampla. O sa va ascult sfaturile si o sa consult si un psiholog.


Eu personal nu cred ca un psiholog te va ajuta cu ceva ! Dupa mesajul tau de mai sus, inteleg ca te vei schimba tu pentru ca toate sa mearga bine ... hehe, ce noroc au unii barbati ca exista femei ca tine ! Daca chiar povestea ta este una adevarata si nu vreo fantezie desprinsa in urma vizionarii de prea multe telenovele, draga mea, tu chiar iti meriti barbatul pe care l-ai gasit !
Aaa, si ca sa nu mai ai probleme, de ce nu o inviti pe asa zisa ta prietena sa se mute la voi ? Macar sotul tau nu va mai lipsi de acasa si ai sa poti supraveghea totul in liniste, ocupindu-te in acelasi timp si de copilul tau !

Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns popescudora spune:

Nu inteleg de unde atata inversunare. Tot ce am scris e real si nu vad ce vi se pare atat de neverosimil. Orice om greseste in viata, nimeni nu e perfect, si asa am facut si eu cand am comis tentativele respective. Nu sunt nebuna, in momentele respective eram un monument de suferinta si nefericire si mi se parea o binecuvantare sa nu mai simt nimic. Nu o sa se mai repete.
Cine nu crede ca ce am scris e adevarat ar putea ft bine sa nu scrie, nu sa faca ironii degeaba. Am crezut ca sunt aici femei si mame de la care sa ma astept la un cuvant bun, nu la etichete si luare peste picior. Se pare ca m-am inselat. Nu o sa mai postez niciodata pe acest forum.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura_dimitris spune:

Mai, eu nu am mai scris de vreo 3 ani pe la subiectele de la acest topic. M-am "fript" atunci cu sfaturi date din inima la un subiect "inventat" de unul care dupa zece pagini a intrat si arata ca se amuza copios de naivitatea noastra ...
Am stat in cumpana daca sa o fac acum sau nu...
Dar, nu am rezistat impulsului

Am citit toate paginile.
Nu comentez relatia dintre tine si sotul tau... Au facut-o foarte bine fetele care ti-au raspuns pana acum.

Eu vreau sa-ti spun doar ca nu-ti inteleg atitudinea fata de copil...

Am avut si eu dezamagirile mele in viata amoroasa. Iubiri neimpartasite. Sentimentul ca mor de dor. Sentimentul ca nu as supravietui fara EL. ...Au trecut !

De cand mi s-au nascut copiii - pe cuvantul meu ca nu-mi permit nici macar sa fiu racita...
Indiferent cat de tare ma supar pe la serviciu, indiferent cat de tare ma enerveaza barbatul, sefii sau mama, indiferent ce probleme as avea... nimic nu mai conteaza cand ma gandesc sau ii am aproape pe copiii mei!
Pentru ei sunt in stare sa intorc lumea cu susul in jos
Pai, nici de'a naibii n-as muri inainte sa stiu ca ei sunt mari si pe picioarele lor...

Cum sa te gandesti la supravietuirea ta , sa pui sub semnul intrebarii daca rezisti fara barbat cand ai un sufletel mic, carne din carnea ta....???!!!

Mergi la un specialist si nu te mai gandi nici la tine si nici la barbat! Gandeste-te doar la baietelul tau !!!!!


Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

Laura



Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

Laura
Asta este o gandire sanatoasa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alice2004 spune:

Laura, si de la mine pentru postul tau !
Dora, iubita, nimeni nu este inversunat pe nimeni ! Ai ales sa iti faci publica povestea aici pe forum, macar cred ca te asteptai si la alte pareri decit la cele care te sustin si te bat prieteneste pe umar ! Acesta este un foru, nu toate sintem de acord ! Doar ca cea mai inversunata imi pari tu, incercind sa ne demonstrezi ca ai luat o decizie buna in a-ti sustine sotul !! Daca nu as fi citit mesajele tale, chiar ca m-as bucura si eu odata cu tine ! Dar eu nu stiu ce nume sa ii dau femeii insarcinate care nu recurge la avort pentru ca principiul ei este "ca a omori un embrion de cateva saptamani mi se pare la fel de criminal ca si a omori un adult" dar care mai apoi incearca sa se sinucida la 7 luni de sarcina doar pentru ca nu mai putea sa suporte lipsa barbatului iubit !!
Supararea ta pe noi nu este motivata ! Daca vroiai sa auzi numai lucruri bune, nu ai ales calea cea mai buna, ma refer la postarea ta aici pe forum ! Si inca ceva ... nu stiu cum de medicii pe care i-ai consultat nu ti-au gasit macar un singur indiciu de comportament suicidal, avind in vedere istoricul tau !! Ba inca ai avut unda verde sa ramii insarcinata fara a urma macar un tratament ...
Am sa inchei cu un singur lucru la care am sa te rog sa te gindesti - DACA chiar vroiai sa te sinucizi (si nu sa atragi atentia asupra ta), nu te mai salva nimeni !!
Eu iti doresc numai bine, ca de citit aici stiu ca ai sa o mai faci !!

Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clori spune:

Dora, cand o sa intelegi ca nu e normal ceea ce face el? Cum adica il intelegi ca aproape te-a inselat cu prietena ta? Si ii mai gasesti si tot felul de scuze. Cum ar veni, el nu e cu nimic vinovat, doar ea e vinovata pentru ca s-a comportat cu el asa cum se comporta cu toti barbatii. Parerea mea e ca, daca n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Un barbat casatorit, care apreciaza femeia de langa el, o respecta, o iubeste, nu o inseala, nici nu vine sa se laude in fata ei cu ceea ce a facut si nici nu face lucrurile astea in casa ei, de fata cu ea. Tu cum poti sa treci peste asemenea lucruri, chiar nu te deranjeaza, nu te doare ceea ce-ti face?

Citat:
„Stiu ca barbatul meu nu e usa de biserica, e o fire colerica, impulsiva, repezita, si este inca un adolescent intarziat, dar nici nu a pretins vreodata ca ar fi altceva decat este. Este si spiritual, amuzant, inteligent si dragastos.”


Ma intreb cum ar fi putut sa pretinda ca e altceva decat este, avand in vedere cum se poarta cu tine. Si, daca asa era si inainte de a va casatori, cum ai putut sa crezi ca e barbatul cel mai potrivit ca sa-ti ofere stabilitatea pe care o doreai? Eu inteleg ca are si niste calitati dar compenseaza ele defectele pe care le are? Ar fi momentul sa se maturizeze, sa inteleaga ca acum e casatorit, ca are un copil, ca are responsabilitati si nu se mai poate juca de-a barbatul celibatar, care zboara din floare in floare.

Citat:
„Consider ca nu am suficiente motive sa imi inchei casnicia...”


Suficiente motive exista dar nu esti tu pregatita sa faci pasul asta si atunci nu vrei sa le vezi. Daca nici faptul ca te inseala sub ochii tai, ca te bruscheaza, ca te ameninta ca divorteaza de tine ca sa obtina de la tine ceea ce vrea nu sunt motive suficiente, atunci care ar fi? Tu te mai agati de aceasta casnicie pentru ca crezi mai exista afectiune intre voi si crezi ca, daca te iubeste, o sa se schimbe. Dar pune-ti o intrebare: el vrea sa se schimbe? Ti-a dovedit asta? Sau, mai degraba, a continuat sa traiasca si sa faca ce ii place, fara sa tina cont de tine, si atunci ai cedat tu si ai inceput sa faci compromisuri si sa-i gasesti scuze? Sunt compromisuri care nu trebuie facute niciodata. Pe care nu poti sa le faci, fara sa-ti pierzi respectul fata de tine insati. Iar tu, din pacate, le-ai facut...

Citat:
„O sa incerc sa ma autoeduc astfel incat sa fiu pregatita sufleteste in eventualitatea ca se intampla ceva care sa zguduie din temelii si sa distruga aceasta relatie.”


Citat:
„O sa va ascult sfaturile si o sa consult si un psiholog.”


OK. Nu esti pregatita sa te desprinzi de el. Atunci incepe cu asta. Nu ca sa fii pregatita sufleteste pentru un divort, pentru ca pe urma sa gasesti un alt barbat de care sa te agati cu disperare. Ci fa-o pentru tine, ca sa rezolvi problemele pe care tu le ai cu adevarat. Du-te la psiholog, o sa te ajute sa vezi lucrurile mult mai clar decat acum. Invata sa te iubesti pe tine, respecta-te pe tine, pentru ca nu poti cere respect din partea celorlalti daca nu-l ai tu, mai intai. Si nu-i mai oferi umarul tau intelegator sa planga pe el atunci cand iti povesteste de ce te-a inselat! Spune-i cat de rau te deranjeaza si ca asta poate distruge increderea pe care o ai in el. Si ca nu mai trebuie sa se intample niciodata, daca vrea sa te pastreze langa el! Inceteaza sa te mai pacalesti, sa te mai minti pe tine insati! Omul asta nu te iubeste! Nu ai alaturi de el o viata fericita si implinita! Deschide ochii si lasa-i sa vada adevarul, nu ceea ce iti convine tie sa vada, ca sa-ti permita sa traiesti in continuare asa cum ai trait pana acum. Ceea ce poti tu sa oferi copilului tau este mult mai important decat situatia lui financiara! Depinde numai de tine insa.

Imi pare rau, n-am vrut sa fiu asa de dura cu tine. Dar cred ca ai nevoie de asta. Nu ti-ar folosi la nimic daca ti-as spune ca ai dreptate si lucrurile ar continua la fel. Si ai grija de copilasul tau! El este cea mai importanta persoana din viata ta acuma! Nu sotul tau, copilul este cel mai important. Ai grija de tine si de el!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andrath spune:

Acu' ca ma pusei la punct cu restul scrierilor de ieri si pana azi, am doua concluzii, ba nu, trei:

1. Oamenii care doresc sa ajute cu un sfat nu se vor termina niciodata pe DC, chiar daca vor fi nevoiti sa dea acelasi sfat over si over again. Asta, fiind perfect constienti ca nu vor fi ascultati.Cred ca inseamna mult pentru cineva care are nevoie de ajutor.

2. Pariez pe ce vreti voi ca in doua-trei mesaje, Dora va devia si va incerca sa ne convinga pe toti de cat de bun, frumos, dragastos si atent este sotul ei. Ca este un barbat pentru care merita sa lupti (ah, unde esti tu cabotinule sa te feliciti?)si ca ea n-are casnicie de lasat.

3....M-am razgandit, p-asta n-o mai scriu, ca nu e prea magulitoare pentru autoarea subiectului.

Ok, acu' ca mi-am spus of-ul, ce sa-ti zic? Bafta, orice o insemna asta entru tine....


" If at first you don't succeed, failure may be your thing."

Mergi la inceput