Sunt dependenta de sotul meu...

Ancuta-Maria spune:

Nici eu nu cred, nici macar un cuvintel. Cineva isi bate joc de noi, pt ca nu cred ca poate exista un asemenea monument de... naivitate.

Clori spune:

Din pacate, ba da, este posibil. Un om care a fost abuzat emotional in copilarie, care nu se iubeste pe sine, care nu stie ce inseamna respectul, care a trait un alt fel de viata decat oamenii “normali”, este posibil sa faca astfel de lucruri. Este bulversat, nu este obisnuit sa conteze pe el insusi si, din pacate, ajunge sa depinda emotional si nu numai, de un astfel de om. Si sa traiasca o alta relatie abuziva, care sa i se para normala, in urma a ceea ce a trait pana atunci. Un cuvant bun inseamna foarte mult in asemenea cazuri. Asa ca, in masura in care pot, incerc sa scriu la subiecte unde cred ca pot fi de ajutor. Si nu m-ar supara daca as afla ca subiectul nu a fost real, exista si asa mult prea multa suferinta pe lume... In schimb, mi-ar parea rau ca am tacut si nu am ajutat, daca asemenea lucruri se intampla totusi. Nu am scris foarte mult pe acest forum, desi sunt inscrisa de doi ani. Pentru ca mi se pare important sa scrii daca ai ceva de spus persoanei respective, daca poti face ceva bun pentru ea. De aceea ma suprind mesajele care vin din partea unor persoane care nu cred ca subiectul este real si totusi, nu inteleg de ce, simt nevoia sa participe la el. Imi pare rau, nu vreau sa jignesc pe nimeni, as vrea numai s-o ajutam pe Dora, fiecare atat cat putem, cu experienta noastra de pana acum.

pepene spune:

Subiectul poate fi foarte real. Cunosc si eu datele problemei, desi in alt context.

Nu toate suntem atat de puternice pe cat am vrea, asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim crezute cand avem o problema, sau ca meritam atacuri la persoana.

Ajuta mai mult sa fim tolerante, si sa criticam actiunile persoanei, nu persoana in sine.

april spune:

daca asta-i viata implinita eu ma fac popa

Draga, tu iti faci cel mai mare rau. El isi bate joc de tine si se si amuza pe seama asta.

Ancuta-Maria spune:

Mai, imi cer public scuze ca nu pot sa inteleg cum se lasa unele calcate in picioare in asemenea hal. Nu pot sa le privesc ca pe victime. Victima incearca sa scape si nu poate! Nu cauta scuze.

Si tocmai pt ca nu pot sa inteleg, nu o sa mai intervin la asemenea subiecte. tuturor.

pepene spune:

Ancuta, mai stai . Sfaturile tale sunt foarte bune si realiste.

Eu vroiam doar sa amintesc ca multe dintre noi suntem imperfecte si ca prin critica fata de actiune, dar nu fata de persoane, avem sanse mai mari sa schimbam. Altfel, nu facem decat sa ii scadem si mai mult putina stima de sine pe care o mai are.

ANDREEA11 spune:

Dora trezeste-te!!!! Dc e real ceea ce ne prezinti noua e fffffffffff NASOL (ca sa zic asa). Cauta un ajutor specializat, asta nu inseamna ca esti bolnava psihic, inseamna ca ai o problema sufleteasca grava. Cum poti sa crezi ca acel om cu care convietuiesti are cea mai mica urma de respect pt tine atata timp cat la VOI in casa, intr-camera de-a VOASTRA, in patul VOSTRU, o mangaie, o saruta, o gadila pe prietena TA CEA MAI BUNA????? Apoi pe tine te ia la rost ca ai sta in calea impliniri marelui O dintre ei????!!!!. Te bruscheaza si iti zice ca nu te iubeste, deci nu-i pasa de sentimentele tare deloc. Hai, partea asta de final sa zicem ca l-ai scoate tu rau din minti, desi nu sunt de acord, dar prima parte.....HELLOOOOOOOOO....
Nu esti de cat o sotie comoda buna de gatit, spalat, calcat, curatenie....care oricand poate fi inlocuita...Ai grija. Desi, sunt una din cele care nu crede in monogamia barbatului, nu as putea accepta asa ceva. Auzi, tu sa se harjoneasca sub patura, iar eu sa fiu la 20 cm.......

wnimra spune:

Buna Dora!

Iubesti ideea de familie fericita.Iti doresti atat de mult o familie si o relatie excelenta cu omul de langa tine incat incet incet i-ai inghitit toooate magariile.De ce nu vrei sa te trezesti intr-o buna zi si sa zici ''gata cu joaca de-a iubirea'', sa incepi sa te desprinzi dintr-o relatie care in final te va ruina sufleteste.
Te-ai gandit macar un pic ca poate el o avea o doaga lipsa? Sa te faca sa suferi cu buna stiinta apoi sa vina si sa te imbratiseze si sa iti zica cat de mult te iubeste.Stii ca sunt oamneni care isi lovesc semenii, nu conteaza gradul de rudenie, apoi vin si ii iau in brate plang , promit ca nu mai fac , bla bla .Poti sta in casa cu un astfel de om.
Partea cu sinuciderea e naspa tare.Imi doresc sa o poti rezolva cu ajutorul unui specialist si daca totusi nu doresti sa te duci incearca sa te gandesti la asta: un sinucigas adevarat nu o lalaie cu 10 tentative, o face si gata.La tine este un strigat de ajutor.Ceva de genul: ''HELLOOOO SUNT SI EU LUME , EXIST , CHIAR NU VEDE NIMENI CAT SUFAR CHIAR DACA ZAMBESC''Orice om are in el instinctul de supravietuire , tu il mai ai si pe cel de mama, cand simti ca nu mai suporti pur si simplu sa traiesti din ''n'' motive incearca sa te gandesti ca ai fost in stare sa aduci pe lume un copil, cel mai maret lucru posibil pe lumea asta.Zic eu ca ai pt ce sa traiesti, nu este necesar sa ii ceri iubire sau mila prin acte de sinucidere.
Rupe lantul pur si simplu.Nu trebuie sa te gandesti " sunt exact ca mama'' sau o sa ajung ca ea''- indiferent de ce sufera.Poate in sufletul tau o blamezi , o copilarie nefericita.Acum si tu ai copil, de ce sa aiba amintiri urate despre tine , va creste intr-un mediu ostil, cand ''iubire'' cand scandal, depresia mamei care nu va avea timp niciodata pt el, etc.
Daca nu vrei si chiar nu vrei sa te desparti, ca sunt cazuri garla, macar fi o fata desteapta. Pune piciorul in prag , schimba atitudinea de femeie ranita, care asteapta si accepta orice.Traieste si pt tine , chiar nu esti curioasa sa vezi cum iti sade dreapta in oglinda?


http://community.webshots.com/photo/2261592570103302750zREysg

Andreea23 spune:

Dora,eu cand citesc postarile tale ma gandesc de ce mama naibi tre sa mai dau bani sa-mi cumpar carti?

Sau poate esti chiar scriitoare si vrei sa ne incerci...mi s-ar parea mai plauzibil asa decat sa cred ca asta-i viata ta...!!!!!!

popescudora spune:

Aseara am iesit undeva doar noi 2 si am incercat sa port o discutie cu el. Mi-a spus ca ma iubeste si la nervi e impulsiv si spune lucruri neadevarate ca sa ma raneasca (e drept ca certurile le provoc eu de cele mai multe ori), ca nu are de gand sa divorteze si spune asta ca sa ma santajeze sa cedez, iar in ce o priveste pe prietena mea, stiu ca e de acuzat, dar pe de alta parte il si inteleg. Fata respectiva e genul de persoana care se juca cu toti barbatii pe care ii intalnea, ii refuza dar le dadea de inteles ca daca insista ar putea sa obtina ceva, ii atata si ii cucerea cu stilul ei feminin si dragalas de a fi. Cunosc vreo 10 care ma intreaba si in ziua de azi de ea si daca au sansa la vreo intalnire cu ea. Am rasuflat usurata ca s-a intamplat doar atat si ca s-a vindecat de ea, pentru ca a fost cel mai mare pericol prin care am simtit ca trece casnicia mea, ei 2 vorbind la telefon si intalnindu-ne foarte des in ultimele luni, fara ca eu sa pot face ceva, desi instinctul imi spunea ca e dubios ce se intampla cu ei.
Stiu ca barbatul meu nu e usa de biserica, e o fire colerica, impulsiva, repezita, si este inca un adolescent intarziat, dar nici nu a pretins vreodata ca ar fi altceva decat este. Este si spiritual, amuzant, inteligent si dragastos. Consider ca nu am suficiente motive sa imi inchei casnicia, atata vreme cat intre noi exista afectiune si un pitic scump care merita sa creasca cu ambii parinti. Eu nu-i pot oferi acestui copil financiar ceea ce-i poate oferi tatal lui si bunicii din partea lui.
O sa incerc sa ma atoeduc astfel incat sa fiu pregatita sufleteste in eventualitatea ca se intampla ceva care sa zguduie din temelii si sa distruga aceasta relatie. Dar pana atunci o sa lupt pentru ea si daca nu se poate schimba el, o sa incerc sa o fac eu pentru binele tuturor. Va multumesc mult ca ati fost si sunteti alaturi de mine si o sa va tin la curent cu ceea ce se mai intampla. O sa va ascult sfaturile si o sa consult si un psiholog.