Carla sau periplul unei infertilitati fertile
Carla sau periplul unei infertilitati fertile | Autor: Idaira
Cind ne-am hotarit sa avem un copil,ma gandeam ca se va intimpla atit de curind(luna urmatoare)incit imi permiteam chiar mofturele de genul sa fie in nush ce zodie...aiurea.Am asteptat,o luna, doua ,trei,am inceput sa ma investighez,sa caut buba.Lunile treceau,eu in fiecare luna schimbind ginecologul si facind o caruta de analize.Paradoxal,toata analitica imi iesea bine,numa ca eu nu ramaneam insarcinata.Tot ce se putea face pt a imbunatati fertilitatea,trat naturiste,pozitii si trat.alopate,le-am incercat rind pe rind pe toate.Si totusi...nimic...
Prima sarcina am obtinut-o intr-o luna de ianuarie,nu pot reda ce sentimente contradictorii ma incercau,tot ce stiu era ca stomacul meu se mutase la etaj si-mi batea in gat.Ma relaxam doar gandindu-ma ca putea afecta sarcina.La 5 sapt au inceput scurgerile maronii( avea sa fie cosmarul cel mai de temut)iar la 8sapt eram internata in urgente pt a fi anunta de oprirea din evolutie a fatului.Atunci am simtit cum timpul sta pe loc,cum corpul meu nu-mi mai apartine si cum mintea mea incerca tot felul de mecanisme de aparare pt a nu o lua razna…durerea psihica era atit de mare ca simteam cum urla universul cu mine, sufletul meu era bucatele si terfelit in picioare,ma durea pina si cind respiram. De fapt, cred ca eram la bariera dintre a o lua razna si normalitate,dar de multe ori stiam ca eram in partea cealalta...
Incet-incet incercam sa ma reculeg si sa fac alt plan de bataie,aveam nevoie de un plan pt a ma putea agata de el.Alte vizite la dr,alte investigatii…si asa a trecut un alt an,fara asa se intimple nimic.
Pe 14 februarie,anul urmator , ramin a doua oara insarcinata…de data asta,panicata rau, gandindu-ma numai si numai la a nu se repeta istoria .ma intrebam ,cite de ghinionista pot fi oare??!! Si inevitabilul s-a produs…aceleasi scurgeri maronii si in final,pierderea sarcinii. Nu mai credeam in nimic,nici in divinitate ,nici in medici…incercam doar sa ma mentalizez cu ideea ca nu pot avea un pui mic si sa ma resemnez…greu tare!!!
Toate relatiile mele sociale s-au vazut afectate,tot sistemul meu emocional era o furtuna continua,treceam de la un extrem la altul cu viteza luminii…pina cind ne-am hotarit sa apelam la inseminare artificiala .Cu o luna inainte de a incepe tratamentul ramin a treia oara insarcinata…imi spun,”Doamne, poate nu mi-l iei data asta!!!!”…insa se vede,ca avea alte planuri cu mine…
A urmat o prima inseminare…nereusita…si apoi…asteptare…in gol…nu ma mai simteam in stare de a o lua de la capat…intre timp,din infinitele mele analize si multiplele mele vizite pe la nsh-pe dr,ma suna unul, pt a-mi da niste rezultate la niste teste genetice…Nu-mi punem absolut nici o speranta,ca imi poate gasi ceva, acel ceva ce eu cautam cu atita anxietate si care avea sa fie raspunsul la toate intrebarile mele…stupoare:aveam o mutatie genetica ,o forma de trombofilie…
A urmat a doua inseminare artificiala…de data asta, cu succes…la 3 sapt au inceput scurgerile maronii,la 5 saptamini eram pe injectii cu Clexane si eram deja prezenta in urgente pt hemoragii,de fiecare data fiind convinsa ca am pierdut tot..si totusi,inimioara ii batea cu putere…asa,pina la10 saptamini.Nu ma miscam din pat decit pina la baie si atit…mi-era frica si sa ma intorc din pat pe o parte sau alta..Cind credeam ca am trecut hopul cel mare, la triplul test, ma loveste in moalele capului…risc de sindr Down,1/250…imi adun cu greu neuronii si ma prezint la amniocenteza. Au fost cele mai lungi 48h din viata mea, pina mi-au dat rezultatul…tot atunci am aflat ca va fi o fetita…ei, de data asta,chiar nu m-am mai miscat 15 zile din pat…
A urmat apoi o perioada relativ calma chiar daca imi iesise streptococulB,era o nimica toata pe linga toate celelalte. Important era ca stiam de existenta lui…
La 39 de saptamini si 6 zile,mi se rupe apa la miezul noptii…si nu trecuse decit 3 h de la injectie,asta insemna ca nu puteau sa-mi puna epidurala decit dupa 24 h. Contractiile era din ce in ce mai dureroase, si eu nu dilatam deloc…la 6 dimineata, ma controleaza din nou,eram la fel de dilatata ca si la 2 noaptea…la 10.30 se hotarasc sa-mi faca epidurala…eram in al 9al noulea cer,eram capabila de a-i ridica o statuie celui care a descoperit/inventat minunea asta…la 13.47h la o dilatatie de peste 10,a venit Carla…tremuram din toate madularele…iar prima reactie pe care am avut-o a fost sa o bag inapoi in burtica…o protejasem atita timp,eram in stare de absolut orice,numai sa nu i se intimple nimic rau, ca mi-era frica sa un pateasca ceva aici..afara…apoi mi-au pus-o la piept si gata…am simtit ca era a mea,si ca nu mai avea cum sa mi-o ia nimeni…
Cautind o bucatica de viata
Raspunsuri
blueeyes2003 spune:
Idaira, ce surpriza!!!
Nu am stiut ca ai un bebe!Ma bucur din inima pentru tine,sa iti traiasca fetita,sa fie sanatoasa si sa iti aduca numai bucurii!
30+
andruskandu spune:
Sa-ti traiasca puiuta mult dorita si asteptata!
Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)
Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!
Poznele lui Andrei
Nasterea lu' Andrei
www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei
Andreea 
lui 
Andreiut Puiut 11.06.2006
unboticutz spune:
felicitari, idaira! povestea ta imi da aripi!
sa-ti traiasca minunea sanatoasa si voioasa!
Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa Emma, in fiecare zi, ora 13
sa nu-i uitam!
nushulica spune:
felicitari!!! sa fie sanatoasa carla si sa va aduca multe bucurii!!!
daca ai sti cate amintiri mi-a starnit povestea ta din perioada cand incercam si noi disperati...offf bine ca a trecut totul!!!
de 
DavidPoveste
violeta29 spune:
Povestea ta imi aminteste prin cate am trecut si eu inainte sa raman in sfarsit insarcinata!Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!
Speranta moare intotdeauna ultima!
minunea care ne-a luminat viata
Violeta de Alexandra Valentina - 2.09.2008
Olivia26 spune:
M-a impresionat povestea ta, Idaira, ai si povestit foarte frumos. Cu siguranta ai dat speranta multor fete.
Sa va traiasca micuta Carla si sa va bucure mereu viata.
Olivia
de 
www.flickr.com/photos/24386067@N08/sets/72157610614218627/detail/" target="_blank">David, barbatelul mamei - 5 noiembrie 2008 
Povestea nasterii
Yesterday is history, tomorrow is mystery but today is a gift, that's why we call it present!
Maya25 spune:
Idaira, felicitari pt rabdare, tenacitate, putere, toate calitatile de care ai dat dovada in lupta ta pt bebe; pt faptul ca nu ai renuntat. Sa-ti traiaca minunea mica!
Maya 
31+ 
http://bd.lilypie.com/CHzwp1.png
bertha spune:
Idaira, felicitari, esti o luptatoare, un exemplu de daruire si perseverenta! Impresionanta si emotionanta poveste!
Bertha, mamica a doua comori - 
Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si 
Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)
poze
Cum s-a nascut Ioana
Yaia spune:
Felicitari ambelor fete luptatoare, sa fiti amandoua sanatoase si sa va bucurati una de cealalta!
==================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007)
Poze