Timisoara, Impreuna! (134)
Raspunsuri - Pagina 19
Doris-Alina spune:
Eram suparata pana ieri, pe problemele cu care ma confrunt, demoralizata, in stadiul in care simteam prea multe apasari pe umerii mei, dar dupa ce am aflat ca Emma e in spital, si mai ales despre starea ei actuala, credeti-ma ca nu mai am nimic...
Mi-au disparut ca prin ceata toate problemele...ce zic eu probleme? ce probleme? astea sunt probleme? aiurea...
Pot lupta, pot invinge, am cazut, dar ma pot ridica, am pierdut dar stiu ca voi castiga...
Pot face orice! numai ca nu vedeam asta...
Acum vad...si inca foarte clar si limpede...
Am vorbit mult azi cu Aida...
Oare puteti intelege cum e sa nu ai curaj sa o suni?
unele ati simtit asta...
Stai cu mana pe telefon si formezi cateva numere, apoi inchizi...din bun simt, sa nu deranjezi, tragi o tigara, iti mai faci ceva de lucru si pui din nou mana pe receptor si suni...repetand, gandind, cum sa-ti iasa din gura o incurajare, sau o vorba lina...
Si suni...si astepti...si stii ca intotdeauna iti raspunde Aida...mereu cu acelasi glas...mereu la fel, buna si calda, ca o paine fierbinte...
Adresez mereu aceeasi intrebare, obsedanta uneori:
-Cum e?
si astepti infrigurata un raspuns...
-Rau...e mai rau...
Si tragi din tigara, cu nervi si cu ciuda si respiri sacadat, dar totusi fara la lasi cea mai firava impresie ca plangi...pentru ca ea, aceasta femeie si mama, are un feeling...te prinde imediat..nu o poti minti.
Asa ca alte dati, am sunat aseara, la ei acasa, ingrijorata, ca de altfel toate fetele dragi ale noastre...nu mai stiam nimic despre Emma si eram tare ingrijorate.
Sun...imi spuneam, sau nu sun...
au trimis fetele sms-uri si Aida nu le-a raspuns...
ba sun...
Si am sunat...
-Alo, da...nu era vocea cu care ma obisnuisem...ci o alta voce...grava, a sotului ei, Laci.
- Sunt Doris, ceau...
si o pauza lunga s-a asternut intre noi...ca o tacere...mi-am spus din prima clipa ca ceva nu-i ok.
-As vrea sa vorbesc cu Aida...
zic si eu asa, balmajit...
-Aida e la spital cu Emma...
si iar pauza lunga...dar indraznesc sa duc dialogul telefonic mai departe...
pun aceeasi intrebare obsedanta:
-Cum e?
- rau, foarte rau...
Era vocea unui tata, macinat de suferinta...o voce stinsa...rostea cuvintele rar, simteam nodurile in gat, simteam starea lui...
si din nou, ca alte dati, ma chinuiam sa leg doua vorbe...sa transmit un mesaj de incurajare...tare greu poti exprima ceea ce simti, gandeam in sinea mea...
Da, era acel tata zdrobit, de durere, care imi spunea ca nu mai e nimic de facut...ca a doua zi o vor aduce acsa, ca medicii le-au spus deja sa se pregateasca pentru ce e mai rau...
Cum mai poti sa raspunzi dupa astfel de cuvinte? cat de tare sa poti fii, sa depasesti vestea si sa transmiti calm, cuvinte de incurajare...
Si totusi, imi zic, incerc...si-i spun ca-i suntem toate alaturi, sa fie tare...de parca n-ar fi...
Aflu si despre o scumpa si buna mamaie, care a batut drumul tocmai de la Constanta, ca sa fie alaturi de minunata si pretioasa ei nepoata, chiar si in spital...
Cati oameni o iubesc...pe nepretuita Emma...
De-as putea aduna o farama de Lumina de la fiecare persoana care o poarta pe Emma in suflet, as face un soare nou, care sa straluceasca numai pentru ea!
Si daca as putea lua de la voi toti, care o iubiti pe Emma, o scanteie de iubire, as aprinde in fiecare seara cea mai frumoasa stea doar pentru ea, sa-i lumineze calea...
Azi, am simtit ca trebuie sa fug la spital...m-am imbracat si am plecat spre spital...ajunsa in fata portii, o sun pe Aida, pe mobil, sa-mi spuna unde sunt, in ce salon,
imi raspunde Aida:
...vorbea soptit, doar in soapta, ii facea tratamentul micutei...erau deja acasa, cu jumatate de ora in urma, parasisera spitalul.
Ce ciudat ca eu nu-mi gasesc cuvintele, dar ea le gaseste intotdeauna, de parca nu ea ar fi cea indurerata, da, ati citit bine, mai are puterea sa imi spuna si mie, cu lux de amanunte, starea fetitei.
Aflu ca sunt acasa, toti cei dragi, ea, Laci, mama ei, si pretioasa...
tot universul se invarte in jurul Emmei...
Au langa ei clepsidra timpului, si-o vor intoarce, de cate va fi nevoie...
Adunate in clepsidra, gandurile lor se scurg incet, incet... asemeni grauntilor de nisip..... Ganduri care se scurg....si pot umple totusi viata... inima... sufletul.... si daca masura trecerii timpului ar fi gandurile care se scurg?
De fapt...doar cand nu ti se scurg gandurile.... traiesti in afara timpului!
Vor sa fie singuri, doar ei si povestea lor...vor sa-si gaseasca linistea...probabil au discutat si au luat deja cea mai buna hotarare pentru fetita.
O vor aduce acasa, in casa ei, isi doreste tare mult sa fie acasa...
si mai trag iute din tigara mea lunga si aromata...
si ies sa ma plimb, asa de nebuna...sa-mi strig suferinta...care desi nu-i a mea, face parte din mine...
Pentru ca sunt sigura, ca Cineva, a vrut sa ne cunoastem cu un scop...
Pentru ca nu-i intamplator, cum ne-am cunoscut noi, aici pe forum, si cum am ramas atat de bune prietene...
Aida a venit printre noi, cu un scop...fiecare am avut si inca avem de invatat din povestea ei...
Eu am invatat de la ea, sa am putere sa lupt...si-i multumesc...
Fiecare a invatat ceva de la ea, toate o admiram si ne plecam in fata ei...
Povestea vietii lor, e demna de un covor rosu, poate chiar si de un trofeu de campioana...
Pentru ca ea e campioana noastra...ea lupta cu indarjire pana la final...lupta cu soarta...lupta pentru liniste...si pentru impacarea sufletului!
Si mai am ceva sa scriu...ca port in minte si in suflet, doi ochisori mari si frumosi...
Ca mi-e atat de draga pretioasa aceasta mica, incat as lua-o pe brate si as zbura cu ea spre cele mai frumoase pajisti din povesti...as duce-o acum, in ciuda timpului, sa vada zanele, printii si printesele, sa rog animalele padurii sa joace pentru ea o sceneta, sa o aduc pe Alba ca Zapada, pe Cenusareasa, sa-i cante, si pisicile aristocrate i le-as aduce, sa le poata mangaia in voie...
Dar undeva, o poveste va fi numai a ei...ii promit!
Pentru ca Emma este o poveste...
Fie ca linistea si Lumina sa le fie alaturi in clipele ce vor urma...
Va iubim!
BLOG DC-Impreuna Timisoara
Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata. 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
POZE CU NOI
www.youtube.com/watch?v=yvdFw3VNJHM" target="_blank">Povestea dintelui pierdut:)), www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4910d596eade3d31e723cf" target="_blank">Christmas 2007 by INES, www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj INES, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories
Deianira spune:
Sunt si eu alaturi de iubita Emma!
O imbratisare pentru tine, Aida!
gonghy spune:
Nu pot sa spun decat ca sunt alaturi de voi Aida draga mea si ma rog ca Bunul Dumnezeu sa-i alinte micutzei tale durerile si suferinta.
Varsta Maya Maria (19.09.2006) Povestea zanei Maya MariaPoze cu noi
TIMISOARA,IMPREUNA!
"Fericirea este o minge de fotbal,cand este aproape o lovesti cu piciorul,cand este departe alergi dupa ea!!"
silvana75 spune:
Aida, alaturi de voi cu toata fiinta mea
Silvana si Paul
Poze cu noi
blog DC, Timisoara impreuna
Daca nu poti trece prin munte, ocoleste-l. Daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el, intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte. Daca este, incepe sa sapi un tunel
danitin spune:
Aida, alaturi de tine cu gandul ...
Mamica de spiridus
"Nu inteleg cum o femeie poate iesi din casa nearanjata - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea este ziua in care-ti intilnesti destinul. Iar in fata destinului trebuie sa apari cit poti tu de frumoasa."
Coco Chanel
NOI
Spiridusul meu drag 
Criss75 spune:
Doris, m-au cutremurat cuvintele tale. Nu cred ca as putea sa mai spun ceva si oricum nu ar conta...
Criss si Alex (11.05.2003)
danitin spune:
Pur si simplu nu pot concepe ca se intamlpa asa ceva.
Mamica de spiridus
"Nu inteleg cum o femeie poate iesi din casa nearanjata - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea este ziua in care-ti intilnesti destinul. Iar in fata destinului trebuie sa apari cit poti tu de frumoasa."
Coco Chanel
NOI
Spiridusul meu drag
aidaciolac spune:
Va dragelor si va multumesc 
pt toate gandurile si vorbele bune!
Am reusit sa ma opresc din plans , ba nu , mai plang , ca acum pot , Emma doarme si nu ma vede.
O iubesc atat de mult ... si nu pot sa fac nimic , nimeni nu poate face nimic. Ii fac tratamentele si ma gandesc ca ar fi trebuit sa zburde pe undeva cu prietenii sau prin curte ... unele se fac foarte incet si trebuie sa o intreb de zeci de ori cum se simte ... si ea imi zice :"bine , ma simt bine mami" si face asta chiar si in somn.
Am ajuns la spital ca ii crescuse pulsul ingrijorator de mult ,160 e ... si dr ei era de garda si am zis ca numa' bine pana seara suntem acasa.! Problema nu a fost hemoglobina cum am sperat , ci temerea cea mai mare ... Tumorile abdominale apasa in toate partile si din cauza asta acumuleaza lichid , asa cum nu se mai dreneaza piciorul de cateva luni , si tot lichidul apasa pe ficat , plamani si inima. Tratamentul care il face acum de eliminarea lichidului se poate face doar cateva zile ca exista pericolul sa scada tensiunea foarte mult ... si pe langa asta si multe altele ... dar sunt cateva zile , adica pana marti si apoi ...
Cat am fost in spital doar cu ochii inchisi a stat , poate ca va trece timpul mai repede si va merge mai repede acasa. Nu a dormit deloc toata noaptea ... iar de la 4 dimineata , bebitzu din salon cu noi a inceput sa planga ... si el in suferinta cu o mamica de 20 de ani care abia aflase ce o lovise dar care inca nu realiza si plangea si ea continuu , asa ca la 11 deja plangea si Emma ca nu mai suporta si ca vrea sa plece in momentul ala acasa ... Oricum decizia de a o aduce acasa am luat-o din prima zi , spitalul nu e un loc unde sa vrei sa iti petreci ultimele clipe din viata. Dr nu ar fi vrut sa o lase acasa pe motiv ca ne-am putea soca si ca mai avem multi ani de trait impreuna , dar Laci a fost mai intuitiv , 'ca parca daca se intampla la spital nu tot asa o sa ne socam' ... si a inteles , cu mentiunea ca pot suna la orice ora pt orice ...
Acum suntem acasa si doarme linistita si eu inca plang si stau si o privesc si nu ma mai satur ... ii simt respiratia si as vrea ca atingerea ei sa dureze la nesfarsit , as vrea sa o pot lua in brate si sa o strang la piept iar ea sa imi cuprinda fata cu manutele ei , dar nici macar atata nu pot , as avea atatea sa ii spun si sa ii povestesc ... nu va stii niciodata cat de mult o iubim si ce a insemnat in viata noastra ... nu va stii niciodata cat de mult o iubesc
... va rog sa ma scuzati dragelor ca va incarc viata cu tragedia mea , scuzati-ma ca am esuat , am dat sperante si ati pariat pe noi , iar acum suntem pe cale sa pierdem ,
nu am crezut niciodata ca voi ajunge aici ,
va multumesc pentru prietenia voastra si pentru tot ajutorul acordat
va pup dragelor
Aida
Poze cu noi
"Cand schimbati modul in care priviti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se schimba"
silvana75 spune:
Aida iubita, sunt muta in fata durerii voastre, cuvintele sunt de prisos ... va imbratisez tare, ma gandesc la voi si ma rog pentru voi, Doamne ajuta!
Silvana si Paul
Poze cu noi
blog DC, Timisoara impreuna
Daca nu poti trece prin munte, ocoleste-l. Daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el, intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte. Daca este, incepe sa sapi un tunel
terry spune:
am urmarit din "umbra" povestea Emmei si a Aidei, am sperat alaturi de fiecare si inca mai sper.
mi-e tare greu sa spun ceva decat ca sunt alaturi de Aida si de Emma cea scumpa.
Si mai vroiam sa va spun ceva. Am mai trecut pe la voi prin Timisoara (ma refer la subiect) si cunoscand bunatatea Mariei nu avea cum sa nu aibe prietene pe masura. Sunteti cea mai grozava trupa gagix.
Va admir si va respect. Sunt sigura ca aveti grija de Aida si de Laci.
Aida, iti respect verticalitatea. Esti o mama nemaipomenita. Nu ai cedat...esti eroul copilului tau. Cu siguranta stie cat de mult o iubesti.
Si atat. Primiti de la mine, toate, pentru Prietenia voastra. E mare lucru. Mai multe nu stiu sa spun. Aida sunt alaturi de tine. Te imbratisez cu drag, iubita MAMA a Emmei.