Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

beshter spune:

Citind asta

mai ca as fi zis ca esti femeie...mai precis 'cealalta'. De fapt, nici nu stiu de ce si daca m-am razgandit.

ernestine spune:

Am senzatia ca acest forum,devine mai fals de la o zii la alta.Citesc in randurile,majoritatii ceea ce e moral sa scrii,insa viata nu o vad asa si nici nu e.Mai cred ca multi dintre acesti membrii se cunosc in particular,si..desigur nu pot spune ceea ce gandesc,de teama sa nu afle sotul,sotia,soacra,prietena..etc.Toata povestea lui Marius,a fost atat de frumoasa..dar lipsita de siceritate(parerea mea).Sincer,devine plictisitor.Tratati subiectele cu sinceritate,sa intri si sa ti pierzii timpul,spunand ca asa ar fii corect sa procedezi.....mi se pare mult mai grav,decat marturisirea cabotinului.Apropo,felicitari..iata pe cineva care spune ce gandeste,nu ceea ce ar fii corect sa gandeasca.

Morgano spune:

Am si eu o intrebare, de ce nick-ul asta pe forum?

"CABOTÍN, cabotini, -e, s.m. 1. (în trecut, în Franta) Actor (sau actrita) ambulant(a). 2. Actor (sau actrita) mediocru(a) care urmareste obtinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoana care urmareste sa obtina succese usoare prin mijloace ieftine. Din fr. cabotin."

sursa DEX

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Un_cabotin spune:

Multumesc din suflet tutoror celor care au citit ce am povestit eu aici si pe topicul Mirunei 82.
Multumesc pentru aprecieri si pentru critici. Nu prea exista unele fara altele :-)

De ce am deschis acest topic?
N-am vrut sa monopolizez topicul dinainte cu povestea mea.
Poate cineva va avea de castigat (putin) urmarind gandurile unui nenorocit care si-a insealat sotia.
Poate sunt barbati/femei pe cale sa faca asta si se trezesc la timp.

De ce mi-au trebuit doi ani sa inteleg ca si amanta are defecte si se va deveni o a doua sotie, cu bune si rele?
De ce am facut-o pe sotia mea sa sufere atat si cum de a luptat ea ptr. mine?

Cum de indraznesc sa nu fiu sigur ca nu se va mai intampla?

Stimate doamne si domnisoare, am incercat sa prezint aici un crampei din viata mea, o experienta nefericita ce a produs suferinte enorme.
Realitatea (ce-o fi aia?) e infinit mai complexa.
Sunt fericit ca sotia mea a luptat ptr. mine.
O fi avut, si cred ca mai are inca, motivele ei, nu credeti?! Si va asigur ca nu e urata sau proasta si nici de teama singuratatii n-a facut totul ca sa ma readuca in sanul familiei noastre cu trup si suflet cu tot.

Voi mai scrie...

Cine suntem?
De unde venim?
Incotro ne indreptam?

Morgano spune:

Scuze, mai am o intrebare, de data asta mai la subiect: acum cat timp a avut loc impacarea? De cat timp sunteti fericiti? Cat a durat pana ati revenit sa zicem la "normal"? Cum a reactionat in anii de inselat si ulterior copilul? Ce varsta are/avea?

Scuze de mitraliera de intrebari, insa daca tot ai fost dispus sa raspunzi, astfel de intrebari ar elucida pt. multe persoane in situatia sotiei tale (cea de atunci, sau poate chiar de acum) intervalul temporar de chin si "lupte".

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

rall spune:

Sunt de acord, tu, cabotinule, nu vei mai putea fi niciodata Acela pentru sotia ta. Cel putin eu asa simt, caci am fost inselata, la inceputurile relatiei (care acum are 7 ani jumatate), cand aproape nici nu eram impreuna. Dar m-a inselat si de atunci el nu mai reprezinta totul pentru mine, nu mai este ceea ce doream, nu mai are deplina mea dragoste si incredere. Avem o relatie extraordinara, ne iubim si ne intelegem, dar rana produsa atunci umbreste totul intre noi.

Claudelu spune:

Balanta , n-ai putut scrie mai bine ceea ce gandesc!

---

Claudia si Raul-Andrei

marius spune:

Ahhh dar eu nu mi-am propus niciodata sa conving pe cineva de cei 20 de ani de relatie cu sotia mea. Nu trebuie ca opinia mea sa fie debordanta atatatoare poate sa fie plictisitoare. Insa continutul ei de sinceritate sau minciuna pentru mine este prea simpla in a fi inteleasa si nu contine minciuni. In mod categoric. Nu as dori sa se inteleaga faptul ca am o relatie siropoasa, sau limpede sau dreapta , nuuuuuu nici vorba, am avut si avem furtunile noastre presarate de zilele linistite. Ceea ce am vrut doar sa transmit este faptul ca dupa atatia ani (20 de ani nu mi se par deloc putini - chiar discutam zilele trecute cu Angela si ne-am zis amandoi whauuu cand naiba au trecut?), descopar si redescopar faptul ca imi iubesc foarte foarte fooarte mult sotia. Ma gandesc cu duiosie cand ii revad ochii obositi, cand o tineam de mana in timp ce ne plimbam si asa mai departe. Asta este adevarul pur si simplu al naibii de simplu. Chiar daca pare plictisitor. De aceea am spus ca daca pare banal, asta e... e banal de ... banal? Nu stiu cum sunt altii sincer nu dau lectii, nimeni nu este perfect, toti gresim insa conteaza fundamentul, esenta, sufletul. Uite ca sa incerc sa precizez unul din punctele relatate de cabotin este si acea daruire, acea lupta a unei leoaice pentru a-si apara sansa, dreptul la fericire, dreptul la relatie, dreptul la sot dreptul la tata de copii. (Si)Asta inseamna cu adevarat a-ti dori sa invingi, sa treci peste obstacole si mai inseamna ceva extrem de important. Puterea de a ierta. Aici sta adevarata putere.

Oricum daca am fost inteles corect Ok, daca nu, nu e nici o suparare.
In final vreau sa spun ca cel putin eu cunosc mai multi barbati care sunt soti si tati deosebiti, oameni simpli, directi si cu un spirit de fair play indubitabil. Deci nu sunt chiar atat de singulari si nici de rari sau exceptii. Iar daca sunt astfel nu inseamna ca sunt falsi, sau doresc sa promoveze o imagine plictisitor de nerealista de nesincera de greu de crezut ca si o justficare obligativa a unei atat de dese relatii extraconjugale.

Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Morgano spune:

Marius, eu cred ca ai fost sincer, poate si pentru ca dupa 20 de ani de relatie se mai aplaneaza conflictele si discutiile din primii ani, sa zicem minim 7, in cazurile bune ramane chiar si multa dragoste si pasiune, nu doar iubire. Si daca totul merge bine, cand privesti in urma si in prezent vezi doar partea buna si stabila. Copiii, caldura familiei, aprecierea si intelegerea dintre membri. Uiti frecusurile lipsite de importanta si iti amintesti ca atunci ea era obosita, tu la fel, dar gustul e de tandrete, nu de nervi si reprosuri.

Asta inseamna o relatie coapta, parerea mea.

Eu nu zic ca nu exista soti fideli, de fapt - inainte de a citi aici pe forum atatea povesti, auzisem doar de cazuri fte rare de infidelitate in cercul meu (destul de larg) de cunostinte. Am incredere deplina in al meu, dar nu pot spune acum, cand avem 2 copii mici, firmele pe cap, bani de facut, poate prea putin timp pentru copii (mai ales el), mai deloc timp pentru noi, etc.... ca nu va veni ziua in care poate ne vom insela (ma rog, eu sau el) pentru ca a disparut pasiunea si iubirea. A insela ar fi egal cu despartirea, la noi,adica nu cred ca ar mai fi ceva intre noi cu multa inainte de a avea pe altcineva, si asta nu in timpul casatoriei, clar. Poate pentru ca suntem ambii lipsiti de capacitatea aia de dualitate pe care o au amantii. Cred in noi, il stiu de familist convins, sunt si eu momentan total departe de a ma gandi la altcineva, dar cararile vietii pot aduce lucruri nebanuite, de aceea acel 100%.... poate dupa 20 de ani :) Sper ca am fost coerenta.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

catale spune:

Inainte sa divortez, auzisem foarte rar de cupluri divortate care sa aiba si un copil nou-nascut. Infidelitate... nu auzeam cuvantul asta, era doar in dictionar. Pe atunci, probabil ca inselatul se intampla in 1% din cazuri. Eeee, acum parca sunt inconjurata de persoane divortate, aud numai de infidelitati... si inselatul se intampla in 99% din cazuri. CAre e realitatea ? Probabil ca pe la mijloc, insa atunci cand ne-a "atins" ceva, tindem sa fim foarte atenti in jurul nostru la aceleasi probleme.

Referitor la ce spunea un cabotin, cu umilirea amantei... Am avut nenumarate scenarii. Intr-unul din momentele de impacare cu ex-ul, i-am spus ce scenarii aveam pentru amanta. El mi-a raspuns atunci imediat ca, daca as fi aplicat vreunul din planurile mele, l-as fi intors si mai tare impotriva mea si l-as fi apropiat si mai mult de ea. Nu stiu cum e mai bine, nu am ajuns sa "produc" niciun scenariu, insa uneori ma gandesc cu regert ca nu i-am facut ei viata un calvar.